Palaios Panteleimonas, sau un altfel de Pantelimon

DSC_0004

Încă-mi sunt cornițele prin Grecia. Asta pentru că mi-am amintit ce bine am mâncat în sătucul ăsta minunat, Palaios Panteleimonas.

Pantelimon ăsta, e un sătuc din apropierea muntelui Olimp și arată foarte bine deoarece oamenii de-aici și-au dat seama că pot face o afacere din chestia asta. Nu e un sătuc tradițional și original grecesc, totul are scop comercial aici, dar nu-i nimic, pentru că te simți bine aici. După ce m-am pierdut pe străduțe, ciulindu-mi urechile și mijind ochii de vacă la fiecare pas, mi s-a făcut o foame groaznică. Așa că m-am luat după alți oameni și am ajuns în ”centru”, lângă biserică, unde ai vreo 3 restaurante și o terasă. Nici n-ai nevoie de mai mult.

Am mâncat aici de-mi venea să leșin și tot nu voiam să mă opresc. Niște dovlecei pane gătiți de Dumnezeu, cartiofiori prăjiți veniți la țanc și un țațichi fresh cu cea mai bună pită din toată Grecia. N-am să uit pita de-aici niciodată. Absolut delicios și recomand din toată inima să vă abateți pe aici. Chit că veniți singuri sau vă alegeți un tur-operator, trebuie să vă asigurați că sătucul ăsta e în program.

Și v-am mai spus ce liniște era acolo? De-ți venea să te întinzi la soare lângă pisici? Mda, atât de liniște era. Hai gata, că iar mi se face poftă!

Acest articol a fost scris in infoturul “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat deTurismMarket.comin parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti.ro, TravelWithaSmile.net, LAMONZA (www.lamonzashop.ro) si Art & Craft(www.artandcraft.ro)

Iar aici, puteți să vedeți un album întreg de poze din excursia #GreekExplorer.

Sufăr de Palaiokastritsa

DSC_0289

Mda, m-am îmbolnăvit de Paleocastriță, sau cel puțin așa sună numele unui sătuc din nord-vestul insulei Corfu. Probabil unul dintre cele mai frumoase locuri din mama Greția.

Trezită cu noaptea-n cap, am moțăit în autocar și m-am trezit brusc pe țeavă. Pardon, pe plajă. Dar jur pe cornițele mele că brusc am făcut ochii mari ca de vacă și mai că am văzut la orizont corabia Black Pearl și Jack Sparrow gesticulând cu sabia într-o mână și cu sticla de rom în cealaltă. Asta pentru că locul ăsta aduce mai degrabă a Caraibe, decât a Grecia.

Și fiindcă e weekend și aveți timp să vă faceți planuri, vă spun clar că Palaiokastritsa e musai pe lista voastră de vizitat și chiar de făcut plajă, dacă ajungeți pe insula Corfu. Dar vă recomand să faceți asta un pic în extrasezon, căci locul e mult mai plăcut când e pustiu. Altfel o să vă înghesuiți fundul printre alți turiști.

DSC_0297

Acest articol a fost scris in infoturul “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat de TurismMarket.comin parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti.ro, TravelWithaSmile.net, LAMONZA (www.lamonzashop.ro) si Art & Craft(www.artandcraft.ro)

Iar aici, puteți să vedeți un album întreg de poze din excursia #GreekExplorer.

Vaca la Fortăreață

DSC_0183

Noh, am uitat să vă spun că atunci când ajuneți în Corfu, musai să vizitați și Vechea Fortăreață a orașului.

Dacă veniți cu mașina sau autocarul de-a lungul coastei, o s-o vedeți cu siguranță, iar vechiul templu grecesc (care de fapt nu-i decât o biserică ridicată de englezi pe la 18zeci și ceva) dă un aer de autenticitate locșorului.

Intrarea te costă 4 euro și nu ai nevoie de o taxă specială pentru a fotografia sau a filma. Și cel mai mult merită pentru priveliștea minunată pe care o ai de sus, de lângă far, asupra întregului oraș Corfu.

Pe mine m-o bătut un pic vântul printre urechiușe, dar m-am simțit excelent!

DSC_0200

Acest articol a fost scris in infoturul “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat de TurismMarket.comin parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti.ro, TravelWithaSmile.net, LAMONZA (www.lamonzashop.ro) si Art & Craft(www.artandcraft.ro)

Iar aici, puteți să vedeți un album întreg de poze din excursia #GreekExplorer.

Vaca Verde @ Corfu

20150420_174905-2

Pfoai, nu știu cum și ce să vă spun mai repede despre Corfu. Poate faptul că m-am îndrăgostit de cum mi-am pus copitele jos din autocar și m-am bucurat de lumina perfectă pentru poze? 🙂

Dacă n-ați fost până acum în Corfu, atunci e musai să faceți asta anul ăsta. Dacă ați mai fost, sunt sigur că o să vreți să mai mergeți.

E locul unde o vițea ca mine își menține zâmbetul pe botic fără efort. Asta pentru că e genul de oraș care te îndeamnă la explorare, să te pierzi pe sutele de străduțe, să descoperi că te-ai învârtit în cerc, să ți se conecteze telefonul la WI-FI-ul terasei la care ai stat mai devreme, deși nu mai știi să ajungi acolo și câte și mai câte.

Iar când obosești, nu-i nimic. Ai destule terase liniștite unde poți să zaci și să te bucuri de un frappe și să papi niște țațichi cu pâinică d-aia bună și totul te duce undeva la un maxim de 4-5 euro. E un oraș incredibil de frumos și îmi pare o combinație extrem de reușită între Veneția și Cuba sau Havana. Asta din cauza balcoanelor din fier forjat. Și în plus de asta, ăsta-i farmecul Greciei. Fiecare oraș e diferit și are un stil diferit. Mi-am dat seama că mi-ar plăcea să trăiesc într-un oraș turistic, asta pentru că oamenii fac orice ca să aibă un oraș cât mai atrăgător, iar grecii au reușit din plin cu Corfu.

Cum ajungi acolo? E simplu, într-o zi ești acolo. Te urci frumușel în mașină și în vreo 12-14 ore ești acolo (dacă pleci din București). Ieși pe la Giurgiu/Ruse și poți s-o iei ori pe la Veliko Tarnovo sau prin Sofia. Ai parte de autostrăzi și în Bulgaria, dar și în Grecia. Iar în Grecia, autostrada o plătești pe bucăți, gen, o medie de 3 euro pentru 30 de km, cred. Apoi o să ai nevoie de feribot care te mai costă și ăla vreo 20 de euro (sau 10 euro dacă ești cu motorul).

Pentru o vacanță perfectă, v-aș sugera următorul program. Vă opriți o seară în Salonic, cel mai european oraș din Grecia. Plin de terase, agitație, oameni și locuri faine, n-o să vă opriți din poze și vizitat. Iar aici, la Pastagio, am găsit locul unde poți să-ți iei ditamai sanvișul baghetă cu 2 euro, iar cola e 80 de cenți!!! A doua zi puteți pleca spre Ioannina, un alt oraș superb din Grecia pe care musai trebuie să-l includeți pe lista voastră de vizitat. Când o să vă beți cafeaua la terasele de aici, vă asigur că o să vreți să stați vreo 2 zile și pe-aici ca să descoperiți tot ce-are de oferit.

Dacă nu aveți mașină, atunci ar fi varianta avionului, dar nu vi-o recomand. Asta pentru că nu există zboruri directe, ci doar cu escale și durează la fel de mult ca și cu mașina. Nu mai spun că te costă de te rupe. Asta m-a asigurat Sorin de la Airline Travel. Așa că cel mai bine e să apelați la o agenție de travel care să vă ofere cel mai bun pachet (chit că e cu autocarul sau cu avionul). Iar mai jos puteți să apelați la agenția care m-a plimbat pe mine prin locurile astea minunate. Iar aici, puteți să vedeți un album întreg de poze din excursia #GreekExplorer.

Acest articol a fost scris in infoturul “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat de TurismMarket.com in parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti.ro, TravelWithaSmile.net, LAMONZA (www.lamonzashop.ro) si Art & Craft(www.artandcraft.ro)

Meteora, o altă planetă!

DSC_0081

Ioi, zici că am aterizat ca vaca pe altă planetă, așa mă simt! Parcă aș fi în Avatar, zău. Dar nu, sunt de fapt în Grecia, la Meteora, unul dintre cele mai spectaculoase locuri de pe planetă.

Meteora cică înseamnă ”mijlocul cerului”, dar la cât de grăsană sunt eu și stâncile astea la un loc nu cred că rezistăm prea mult în aer. Cu toate astea, mi s-au dat cornițele pe spate de cât de frumos e aici. Formațiunile astea stâncoase cică s-au format acum zeci de milioane de ani, pe vremea când nu exista nici o vacă pe pământul ăsta. În schimb era foarte multă apă care la un moment dat s-a mutat cu casa de-aici și au rămas aceste sedimente calcaroase. Striațile lor provin din frecarea cu apă, aer sau expunerea la temperaturi foarte înalte.

Oricum ar fi, probabil sunt singura văcuță din lume care a escaladat aceste stânci. Și vă recomand cu toată căldura mea să vă mișcați fundurile până aici. Chit că veniți cu mașina personală sau vă cumpărați o excursie (detalii în josul articolului), într-o zi sunteți aici. Dacă dispuneți de timp, v-aș sugera să faceți o bună parte din drum pe jos. Și să nu vă uitați camera foto!

Pentru cei care nu se mulțumesc cu puțin, există două direcții turistice aici. Ori ajungi pentru alpinism sau pentru nenumăratele peșteri care-ți stau la dispoziție, ori pentru turismul religios, zona fiind împânzită de nenumărate mânăstiri cocoțate pe stânci. Vei găsi destule suveniruri atât sus, cât și la baza muntelui. Asta ca să nu se supere prietenii când te întorci acasă cu mâna goală.

Ca să vă mai stimulez puțin, vă las să vedeți un mic clip filmat pe drumul de întoarcere.

Acest articol a fost scris in infoturul “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat de TurismMarket.com in parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti.ro, TravelWithaSmile.net, LAMONZA (www.lamonzashop.ro) si Art & Craft(www.artandcraft.ro)

Restaurant VIP la preț normal

DSC_0143

Toți simțim nevoia să trăim pe picior mare, nu-i așa? Sau pe copită de lux. Tratament de VIP. Exclusivitate. Pufnit pe nări și rumegat în fițe. Doar că nu prea ne permitem să facem aroganțe d-astea pe pajiște.

Dar uite că Vaca voastră preferată a găsit un restaurant deschis numai pentru voi. Da, da! În restaurantul ăla nu ai acces decât tu și nimeni altcineva, iar toată lumea e acolo să te servească doar pe tine!

Probabil că și voi ați trecut de multe ori pe-acolo dar n-ați avut niciodată curajul să intrați. După nume îl știți sigur. E un loc încărcat de istorie, iar când am intrat m-așteptam să fiu întâmpinat de muzica interbelică, dar când colo se plângea una de jale la radio ZU.

Casa Capșa este unul din acele icon-uri ale Bucureștiului. Puțin mai jos de el, undeva unde n-o să vadă nimeni, e o plăcuță turistică unde poți citi informații despre el. Și vrând eu așa să stau și să miros orice urme de intelectualitate rămase în urma scriitorilor și artiștilor care se întâlneau aici, am decis să intru odată în restaurantul în care nu intră nimeni.

Practic, acest restaurant ar trebui să bubuie de turiști și clienți. E poziționat extraordinar de bine și ar putea juca lejer în liga ”Carul cu Bere”. Din păcate cred că managementul este extrem de defectuos și sincer mă întreb ce anume ține afacerea asta pe picioare 🙂

Înăuntru nu ești decât tu, chelnării care apar brusc de undeva din spate și doar jumătate din lumini aprinse. O veioză tristă stă la geam scoasă din priză. Am încercat să vorbesc cu ea, dar nu mi-a răspuns. În tavan se văd montate niște boxe de mașină, vopsite în culoarea tavanului.

Serviciile sunt okeish, dar chelnerii îți amintesc mai degrabă de perioada comunistă, decât de perioada interbelică. E plin de prăjituri în meniu iar prețul mediu al unei prăjituri este de 13 lei, iar un ceai este 10 lei. N-aș putea spune că prăjiturile mi-au dat cornițele pe spate (deși sunt înnebunită după dulce), dar tati cel puțin și-a luat o țeapă cât el de mare. Adică a vrut el fiță și și-a comandat o prăjitură Joffre și uite ce i-au adus :)))) Ce fraier ;))

IMG-20150204-WA0000

 

Păcat, căci locul e foarte fain și e foarte plăcut să stai la fereastră și să te lași hipnotizată de traficul de pe Victoriei. Doar că realizezi că atunci când ești VITĂ VIP și ți se rezervă un restaurant întreg doar pentru tine, e destul de boring. E mult prea multă liniște și îți vine să te miști în șoaptă, ca să nu deranjezi liniștea.

Având în vedere că nimeni nu vrea să se ocupe cum trebuie de locul ăsta, în prezent Casa Capșa primește doar două vaci din partea mea. În trecut ar fi primit cel puțin 10. Adică nici măcar pe Facebook n-o să găsești vreo pagină oficială actualizată, poate doar un cont privat fără nici o informație. Tristuț rău, dar merită încercat odată pentru amuzamentul vostru.

 

Cel mai Starbucks

DSC_0092

Sunt sigură că deja ați fost la Starbucks Manuc, dar nu m-am putut abține să nu spun că este Starbucks-ul meu preferat.

Nu-mi plac alea din mall-uri că sunt aglomerate și foarte zgomotoase. O cafea trebuie s-o bei într-o atmosferă cât mai plăcută, nu între magazine și alte fast food-uri. Cel din Victoriei de obicei e plin mai tot timpul (deși s-a mai deschis unul mai jos pe Calea Victoriei), iar când a apărut cel de la Unirii la sfârșitul anului, am mugit ”Muuuulți ani trăiască!”.

Cel de la Hanul Manuc îmi amintește de un Starbucks din Praga. Tot așa, la stradă, cu geamuri mari către bulevard și o atmosferă caldă înăuntru. Bine, asta până când ies dracii de la școală și vin să bea și ei cafea. Când era tati vițel, nici nu știa ce-i aia cafea. Mergea doar la cofetărie să mănânce o savarină.

Și dacă vorbeam de Starbucks, cine mă scoate și pe mine la o cafea? 🙂

Cu placa la Arena Platoș

 

Processed with VSCOcam with m5 preset

În căutare de senzații noi, am decis să mă dau și eu cu placa ca vaca, că tot am văzut eu lumea disperată pe pârtii, ba cu placa, ba cu schiurile. Și cum pe Valea Prahovei leșin de aglomerație, am zis să merg un pic mai încolo, că știu eu o pârtie tare faină!

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Mai exact, m-am dus la Arena Platoș. Pârtia asta e situată la Păltiniș, la vreo câțiva kilometri de Sibiu. Ca direcție, întreabă lumea din Sibiu cum ajungi la Muzeul Satului și de-acolo ține-o drept până ajungi pe pârtie. O să treci chiar prin Rășinari, poate cea mai frumoasă comună din România. Strada principală (106A) e foarte îngustă. De fapt nu are nici trotuare, ceea ce înseamnă că toate casele sunt fix la marginea drumului. Zici că mergi printr-un tunel de case colorate și fiindcă nu prea-i loc, nici mașinile nu au cum să parcheze acolo. Musai de făcut niște poze, dacă ești pasionat.

Processed with VSCOcam with a6 preset

La Arena Platoș ai parte de una dintre cele mai bune pârtii din țară, unde poți învăța să te dai cu placa sau cu schiurile. Mai ales dacă ai copilași pe-acasă. Nu e aglomerat, e într-o zonă absolut superbă (oamenii pe-aici au vrut să dezvolte turismul încă de pe la 1800 și ceva) și chiar mă gândesc după ce se topește toată zăpada, o să vin aici să pasc toată iarba! 🙂

Chiar la baza pârtiei ai un centru de închiriat echipament. Dacă vrei să-ți închiriezi bootsi și placă sau clăpari și schiuri, te costă 50 de lei echipamentul pe zi (cu tot cu cască, fără e 40). Restul echipamentului (costum de schi/snowboard, mănuși, ochelari, etc) le poți lua de la Intersport sau Decathlon. Ba mai mult de-atât, poți apela și la școala de instructaj locală, unde vei da peste niște oameni care te vor învăța să-ți ții echilibru și să nu cazi ca o vacă din prima. Apoi ski pass-ul pe zi este de 58 de lei (iar în sezon care nu mai e acum, este 75 de lei pe zi). În el ai incluse două pârtii, un telescaun și două T-uri.

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Evident că fiind singura vacă de pe pârtie (cine-a mai văzut așa ceva), am și câștigat primul loc. M-am simțit ca o vacă specială. Apoi mi-au ghiorăit mațele de foame și m-am dus să pap ceva rapid la restaurantul de la baza pârtiei unde poți mânca un sandwich vegetarian cu 8 lei, o porție de cartofi cu 5 lei plus niște sortimente de brânzică plătite la gramaj sau chiar paste cu parmezan în unele zile. Cutia de colicică sau cafeluța este 6 lei. Bericioaica e vreo 5 lei.

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Leșinată după atâta efort, m-am târât până în parcare la prima mașină și m-am dus la cazare să mă culc. Sunt destule pensiuni în zonă unde poți poposi (eu am stat la Vila Romantic) dar dacă vrei să te simți cu adevărat ca în Austria, atunci vă recomand hotelul Hohe Rinne. E cu spa-uri, cu masaje, cu saune, cu de toate! Și locul este de vis. Te simți ca în decorurile din Twin Peaks!

Ce nu mi-a plăcut? Păi nu prea am avut de ce să mă plâng. Aici doar turiștii se plâng, în rest lumea de pe-aici îi tare faină (cu excepția recepționerului grumpy). Poate faptul că în continuare se construiesc pensiuni dar drumuri nu, ceea ce face ca accesul la ele să fie un pic dificil pe timp de iarnă. Dar asta se întâmplă cam peste tot.

 

Vaca Verde @ Cărturești Carusel

Carturesti Carusel-1672

Mare deschidere la Cărturești Carusel azi, în Centru Vechi. Mare cât o vacă, așa că am zis să mă duc și eu. Și de cum am intrat, am zis că putem să concurăm lejer la cea mai frumoasă librărie din lume!

Noua locație de pe Lipscani aduce un aer mai proaspăt și mai civilizat, alături de H&M-ul de mai sus. Am început să înțelegem nevoia de a aduce oamenii și turiștii în Centru Vechi pentru mai mult decât terase, cluburi și shaormerii.

Dar ce oferă noul Cărturești? Păi, o clădire absolut superbă. Interiorul mi-a pleoștit cornițele de uimire și m-am holbat ca vaca minute în șir. La fel și primii vizitatori care pozau de zor interiorul. Te duce cu gândul la sora mai mică din Brașov, care e oarecum pe același stil de clădire. La parter și următoarele două niveluri ai parte de cărți (așezate pe categorii) și cadouri. La al treilea nivel este un spațiu expozițional (pictură sau fotografie), iar la ultimul nivel este o cafenea. Mai există și subsolul unde vei găsi cd-urile cu muzică, dvd-urile și blu-ray-urile cu filme sau muzică, cărțile de colecție și căștile audio.

Ce nu oferă noul Cărturești? Păi, în primul rând mi-a venit să mă tolănesc undeva printre rafturile alea, dar n-am avut unde. N-am vrut să urc până sus la cafenea, ci acolo între cărți. N-am găsit decât vreo două fotolii și tot atâtea scaune pierdute. Probabil pe viitor (sper) vor fi mai multe, căci ăsta e primul feeling. Nici cafeneaua nu oferă atât de multe locuri pe cât ți-ai dori (de reținut că tot spațiul folosit este doar pe margini, mijlocul oferindu-ți o priveliște superbă, doar). Și la final realizezi că de fapt nu sunt atâtea cărți pe cât poate ți-ai dori, albume de artă cred că găsești mai multe la anticariat, iar în materie de muzică și filme… Sigur librăria de la Romană are mai multe opțiuni.

Pot spune cu copitele pe coarne că încă nu avem o librărie ”ca-n afară”. Adică tot nu avem o colecție completă de filme, muzică și cărți, ordonată și aranjată pe categorii sau alfabetic. Practic, noua librărie Cărturești pare să fie mai degrabă un loc de promenadă. Este într-adevăr foarte frumoasă, toți ar trebui s-o vizităm și să aducem turiștii aici, dar nu aș putea spune că este foarte practică. Motiv pentru care primește doar 4 vaci din 5 🙂

Eram acasă, la Hofburg

Innsbruck-2-33

Cum unde eram? La reședința mea de iarnă din Innsbruck. La Palatul Imperial sau Hofburg, cum îi spun supușii deși eu nu reușesc niciodată să-l pronunț fără să scuip pe cineva.

Mi-am luat o lună de concediu și de leneveală și unde altundeva să-mi odihnesc cornițele regale decât la reședința strămoșilor mei Habsburgi. De vizitat puteți să-l vizitați și voi. Vă dau voie. Dar pentru asta trebuie să plătiți vreo 10 euro, bir. Și ar fi bine să veniți între 9 dimineața și 4.30 după masa.

O să vă placă mult aici. Soiul meu de vacă regală a fost invitată în multe palate, dar aici mă simt cel mai bine. Căci din palat ies direct într-unul din cele mai frumoase orășele din Europa pe care Alpii îl înconjoară ca niște străjeri iscusiți. Și toți prietenii mei pe care i-am invitat aici s-au simțit foarte bine.

Dacă vreți să aflați mai multe despre acest Palat, vă invit să consultați site-ul lor. Sau pur și simplu să veniți să-l vizitați și apoi să mergeți la schi. Cu mine o să vedeți mai multe poze pe contul meu de Instagram.

Singurul lucru trist legat de acest loc este că nu aveți voie să faceți poze. Dar chiar și-așa vă aștept cu nerăbdare la această reședință a mea de iarnă și vă asigur că o să vă simțiți excelent.

Innsbruck-2-39

Auskia este un eveniment realizat cu sprijinul landului Tirol și susținut de Austria.infoLufthansaBMWIntersport & OTP Bank. Powered byBURN. #auskia, #lovetirol, #tirol, #lufthansa, #bmw, #otpdirekt, #burn