Cum a fost la Electric Castle 2017

Ioooi, da ce bine m-am simțit la Electric Castle! A fost așa drăgu că n-a plouat încât am putut să lenevesc și eu la iarbă verde fără să-mi murdăresc copitele. Asta în timp ce mâncam, evident.

Ce să vă spun, sunt vacă de festival și sunt extrem de fericită atunci când lumea întreabă de mine și vrea să facă o poză cu mine! Toată lumea-n sus și-n jos: ”Da vaca unde e?”. Ei bine, am dat târcoale cam prin toate zonele de festival ca să văd ce mai e nou.

Pe lângă lumea bună și relaxată, am dat peste câteva zone care mi-au ridicat cornițele ca niște sprâncene. E prima oară când intru în Castelul Banffy și oamenii ăia au făcut câteva lucruri foarte drăguțe pe-acolo. Apoi scena principală a fost mai mare ca mine (dacă e posibil așa ceva), cu multe ecrane și cu niște wallpaper-uri drăguțe de pus pe telefon sau laptop. 🙂

 

Eh, și-acum să vorbim de ce era mai important. Mâncărica! Știți doar că mie îmi place să mănânc foarte mult, dar mi-era teamă că va trebui să dau cu mătura prin festival ca să-mi câștig banii. Iar eu cum sunt o regină de fel, nu mi-aș fi permis un asemenea comportament.

Noroc că au venit cei de la Lidl și m-au salvat. Mi-au pus la dispoziție o zonă specială la Royal Food Court unde m-am umplut seară de seară de paste delicioase la prețuri super bune, apoi îmi răcoream cornițele la Royal Garden cu limonade și salate de fructe, iar pentru cei care stăteau în camping au putut merge la Royal Market, un supermarket Lidl în adevăratul sens al cuvântului, de unde puteau cumpăra mâncare și apoi puteau s-o pună pe grătar la Royal Grill. Acuma, eu n-am stat ca vaca-n camping, că-s regină, da recunosc că de câteva ori m-am dus la magazan și mi-am cumpărat de păpică și de băut, tocma pentru că era foarte avantajos.

Eh, și uite așa am reușit să-mi mențin silueta de vacă și să nu slăbesc nici un kil. Și sunt foarte fericită! 🙂

Ah, apropo, m-am tolănit într-o zi în roata aia mare după vreo 3 salățuri și a fost mirific! Mai vin și la anul! Iar până atunci, dați un follow contului meu de Instagram. 🙂

Vaca melomană

VV la Enescu 2015 02

După ce și-au tușit toți plămânii și și-au tocit palmele în aplauze frenetice, m-am ascuns între floriile alea delicioase de pe scenă și am început să le pap. Nu prea am înțeles eu de ce dădea nenea ăla din mâini pe scenă, dar muzica e foarte frumoasă și m-am simțit așa, ca o regină! Așa că am încercat să aflu care-i rolul unui dirijor.

Noh, cică el ar fi cel care conduce totul. Bine, asta m-au dus și pe mine cornițele să mă gândesc, dar nu pare că vreun instrumentist se uită la el. Mai ales că toți au partitură așa că de ce mai au nevoie de el?

Păi au nevoie de el pentru că în primul rând, dirijorul are partitura generală. Adică, fiecare instrumentist are doar partitura instrumentului la care cântă (vioară, de exemplu) și nu și a colegului de la bubă, pardon, tubă. Și ei nu cântă aceleași note sau în același timp. Așa că e nevoie de cineva care să știe când intră și când are de cântat fiecare instrument din orchestră. Iar acela e dirijorul.

Sunt foarte dese momentele în care partida ta de instrumente nu are de cântat, muzica este preluată de altă partidă de instrumente, așa că tu lași instrumentul pe picior și te odihnești. Nu mai numeri pauzele, căci te-ai obișnuit deja cu partitura și cu melodia, dar totuși cum faci să intri la fix atunci când ai de cântat? Și nu doar tu, ci și colegii tăi de partidă cu care trebuie să suni ca și unul singur. Păi atunci te uiți la dirijor și el o să-ți dea intrarea. Să-ți dea ce? INTRAREA! Adică îți face semn dinainte că acum e momentul în care trebuie să cânți.

Apoi, dirijorul este cel care marchează măsura și tempo-ul în care se cântă o piesă. Adică sunt în jur de vreo 100 de oameni pe scenă. Toți știu că piesa respectivă are măsura și tempo-ul respectiv, deoarece scrie pe fiecare partitură. Dar fiind oameni, fiecare are o percepție diferită și personală apropo de ce înseamnă timpul. Așa că dacă nu ar exista un dirijor, fiecare ar avea ritmul lui și ar ieși o ciorbă îngrozitoare. Așa că dirijorul este cel care marchează ritmul unei piese cu ajutorul acelei baghete. Își ridică mâinile pentru a-i atenționa pe toți instrumentiștii, se uită la ei și în momentul când știe că-i are pe toți sub atenția lui, le dă intrarea cu un timp înainte pentru a se sesiza viteza la care se va cânta.

Și probabil cel mai important lucru al unui dirijor este că el e cel care oferă interpretarea cuvenită. Chiar dacă scrie negru pe alb în partitură, fiecare dirijor are posibilitatea de a interpreta în felul personal orice lucrare. Prin gesturile mâinilor poate face o orchestră să cânte mai rar și mai încet sau dimpotrivă, mai rapid și mai tare și mult mai energic. Este foarte posibil să nu-ți placă un concert din cauza dirijorului sau să te îndrăgostești de muzica asta pentru că dirijorul este cel care a reușit să-i facă pe instrumentiști să interpreteze atât de bine. Așa că importanța lui este colosală în cadrul unei orchestre sau cor.

De fapt, dirijorul este un DJ fără pic de tehnologie. El este cel care alege piesele, le stabilește ritmul, le dă play și face fading între ele. Pe lângă asta mai adaugă și niște efecte și iese totul perfect.

Vă recomand să mergeți la Festivalul Enescu. Dacă nu ați mai prins bilete, stați fără grijă. Concertele se difuzează în direct pe site-ul lor sau puteți cumpăra bilete la cinema-ul din Băneasa Mall pentru a le viziona. Mai ales că diseară e ”Patetica” de Ceaikovski și sună divin. Musai să o ascultați o dată în viață!

Vaca Verde se spală numai cu Ariel

Aceasta nu este o reclamă la un detergent ci o recenzie la un hotel. Pentru că sunt vacă și îmi permit!

Weekend-ul trecut am fost cu Ariel la Cluj, la Electric Castle. Și fiind extrem de prețioasă și de prințesă am ales să stau în camera de hotel toată ziulica decât să mă mocirlesc cu purceii. Am vrut să mă relaxez și să dorm într-unul din cele mai bune paturi din câte mi-am odihnit vreodată copitele.

Cam dificil să găsești cazare în Cluj când sunt evenimente importante așa că vă sugerez să faceți asta din timp. Eu am avut noroc și am găsit cazare la West City Hotel, care e pe undeva prin Florești, la intrarea în Cluj. Nu-i departe, ba chiar e la vreo 10-15 minute de mers cu mașina față de centrul Clujului. Și pe lângă asta e și pe artera principală așa că nu trebuie decât să mergi drept și ajungi în Cluj.

E un hotel de 4 stele care arată foarte bine, e construit de la zero (ceea ce înseamnă că nu vei da peste ceva renovat) și eu zic că merită toată atenția. E unul dintre cele mai faine hoteluri în care am stat. Camerele sunt mari, ai loc să-ți arunci toți chiloțeii și cioropeii și tot mai ai loc de altceva, paturile sunt incredibil de pufoase și nu te lasă să te dai jos din ele, draperiile ucid orice lumină (practic habar când s-a luminat de ziuă), e foarte curat, dușurile sunt open space și nu se umple toată baia de apă și nu mai rămâne decât să-ți pui halatul pe tine și să cobori la micul dejun care poate fi servit într-un restaurant foarte fain, unde te vei sătura pe deplin din ce au ei acolo de oferit. Personalul e foarte amabil și n-am găsit oameni care să lucreze în silă sau să se poarte cu tine ca și cum ar trebui să vii acolo pentru ultima oară (așa cum se înâmplă în multe alte locuri).

Și acum vine surpriza cea mare! Știți cât am dat pe noapte? 350 de lei? 500 de lei? Neaaah! Am dat fix 200 de lei pe noapte. Având în vedere că și cele mai mizerabile pensiuni ajung să-ți ceară 150 de lei pe noapte, practic n-ai avea nici cel mai mic motiv să nu stai aici. Singurul lucru care mi-a lipsit a fost un centru spa, sau o piscină, ceva, că deh, sunt prințesă. În rest, ăsta e locul unde o să mă cazez ori de câte ori vin în Cluj.

Și nu s-a supărat nimeni că ”unii” au cărat tot nămolul de la festival în hotel. :))) De la mine primește atâtea vaci câte stele are, căci dacă nu ai mașină, e cam incomod de ajuns până în centru.

Some moments are just priceless! 😊 #denepretuit #contactless #ElectricCastle #vscocam

A photo posted by Alex Damian (@psihotrop) on

O vacă într-un planor

DSC_0177

Eh, acum să vă văd! Ați mai văzut voi vreodată o vită care să zboare cu un planor? Mda, mă gândeam eu. Dar am făcut-o și pe asta și de-abia aștept să vă povestesc cum a fost!

La începutul lunii mai am fost în #vizitainHD, un eveniment la care am mai participat și în trecut, asta pentru că îmi place tare mult zona aia de țară și mă întorc cu drag de fiecare dată. Puteți să căutați hashtag-ul pe Instagram ca să vedeți o grămadă de poze faine de-acolo. De data asta însă am trecut la celălalt nivel și am profitat de ziua porților deschise ale Aeroclubului Deva și m-am dat cu un planor.

Muuuai, e o senzație tare faină, mi s-a zburlit tot părul de pe mine și mi s-au rotit cornițele de câteva ori de emoție. Dacă stai să te gândești că de fapt nu e nici un motor care te ține acolo sus și că depinzi doar de vânt, ai doar două soluții. Să începi să-ți faci probleme sau de fapt să te bucuri de una dintre cele mai faine invenții. Cum m-am văzut la înălțime (așa cum îmi șade bine), m-am relaxat și am super profitat de experiența asta genială.

Un planor arată ca un avion, doar că nu are motor și se folosește de curenții de aer pentru a plana. El este tras cu un mosor și imediat se ridică în aer. Apoi te bucuri liniștit de priveliște având la îndemână câteva manete care te ajută în ce direcție vrei s-o apuci.

Ca să-ți poți saluta supușii de la înălțime trebuie să plătești doar 16 euro o cursă care ține vreo 6 minute. Mie mi se pare un preț foarte accesibil pentru o experiență de genul ăsta. Și vă sugerez să faceți asta în Deva pentru că aveți și ce vedea din planor. La relief mă refer. Mai niște munți, mai o Cetatea Devei, mai niște oi care de fapt îți dai seama că sunt oameni, etc.

Mai jos puteți să vedeți un scurt clip ca să vă faceți idee despre ce e vorba. Deși senzația de acolo nu se compară cu nici o înregistrare. Chestia asta trebuie trăită pe viu!

Vizită în HD 2015 este un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgău şi Călin Bobora. Proiectul este sponsorizat de Fermele Ado, Gourmetgift, AquaSaraHotel Sarmis Deva, Aeroclubul Deva şi este susţinut de Primăria Oraşului Simeria şi Primăria Oraşului Deva.

În vizită la surate

DSC_0500

Voi știți că o vițică poate să dea până la 30, 40 de litri de lapte pe zi? În special dacă îi pui și niște muzică relaxantă și o faci să se simtă ca la SPA? Asta și multe alte lucruri interesante le-am aflat când am vizitat o fermă plină cu surate din județul Hunedoara.

Păi eu nu știu dacă aș putea să beau atâta lapte. Probabil m-aș transforma într-o bilă imensă, m-aș rostogoli și aș leșina la un moment dat. Dar asta îmi spunea Cătălin, medic veterinar la Fermele Ado, un băiat extrem de pasionat de munca pe care o făcea și cu mare dragoste față de animale.

DSC_0535

Pe lângă asta am aflat că fiecare vițea are propia ei fișă medicală. Înainte să meargă la muls, toată lumea știe dacă suferă de ceva, dacă e supărată și ce-ar trebui să facă în sensul ăsta. Pe lângă asta, locul e împânzit de camere de supraveghere, așa că oricine se poate conecta de pe telefonul mobil și poate observa ce se întâmplă în fermă la orice oră din zi și din noapte. Grijă mare pentru văcuțe aici.

Deși eu ador căldura și m-aș tolăni pe orice plajă din lume, se pare că văcuțelor nu le priește așa de mult canicula. Ba chiar, temperatura ideală e undeva pe la 15 grade Celsius. Dacă e prea cald, le ia cu transpirații, cu bufeuri și se decid să nu mai dea atâta lapte. Hmm, am zis eu scoțând abur pe nas. Nu m-aș fi gândit cât de rezistente sunt văcuțele la frig. Rezistă lejer și la temperaturi de 5 grade.

DSC_0589

Bine, bine, dar cum de sunt toate așa frumoase? Păi, Cătălin nu doar are grijă de sănătatea văcuțelor de aici, ci se și asigură că urmașele lor vor fi adevărate doamne. Am ridicat o sprânceană științifică, deoarece n-am văut nici un bou la orizont, dar răspunsul a venit înainte de a pune eu întrebarea. Nu se folosește un singur taur pentru a face dragoste cu toate vacile. De fapt și din păcate, nimeni nu prea face dragoste aici. Asta pentru că inseminarea se face artificial. Ferma dispune de mai multe…hmm…”sortimente” de tauri la fiolă (vă imaginați ce e în fiolele alea, yak) și ele sunt folosite în funcție de nevoile văcuțelor. De exemplu, dacă o vițea are ugerul prea mic, atunci se apelează la ”elixirul” unui taur care va asigura urmașelor un uger mai mare. Practic, modificarea genei în binele producției și al sănătății animalului este o grijă constantă aici.

A trebuit să pun și întrebarea tristă. Ce se întâmplă cu văcuțele de aici când îmbătrânesc? Și din fericire, nu abatorul e prima opțiune. O vițică poate da randament până la 15 ani, dacă nu mai mult. După asta, producția ei de lapte scade, așa că ele sunt vândute la țărani care se pot mulțumi și cu o producție de 5, 10 litri de lapte pe zi. Dacă nu, se trimit și la procesare pentru mâncare, ca să băgați big meci în voi 🙁

DSC_0532

Dar viața își are ciclul ei firesc, așa că povestea nu e tristă, ba chiar am dat peste niște prospături cu care m-am ”delectat” pe îndelete. De fapt, m-am lins cu un vițel, dar să nu mai spuneți la nimeni, da? 🙂

DSC_0554

DSC_0556

DSC_0560

DSC_0561

Vizită în HD 2015 este un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgău şi Călin Bobora. Proiectul este sponsorizat de Fermele Ado, Gourmetgift, AquaSaraHotel Sarmis Deva, Aeroclubul Deva şi este susţinut de Primăria Oraşului Simeria şi Primăria Oraşului Deva.

Restaurant VIP la preț normal

DSC_0143

Toți simțim nevoia să trăim pe picior mare, nu-i așa? Sau pe copită de lux. Tratament de VIP. Exclusivitate. Pufnit pe nări și rumegat în fițe. Doar că nu prea ne permitem să facem aroganțe d-astea pe pajiște.

Dar uite că Vaca voastră preferată a găsit un restaurant deschis numai pentru voi. Da, da! În restaurantul ăla nu ai acces decât tu și nimeni altcineva, iar toată lumea e acolo să te servească doar pe tine!

Probabil că și voi ați trecut de multe ori pe-acolo dar n-ați avut niciodată curajul să intrați. După nume îl știți sigur. E un loc încărcat de istorie, iar când am intrat m-așteptam să fiu întâmpinat de muzica interbelică, dar când colo se plângea una de jale la radio ZU.

Casa Capșa este unul din acele icon-uri ale Bucureștiului. Puțin mai jos de el, undeva unde n-o să vadă nimeni, e o plăcuță turistică unde poți citi informații despre el. Și vrând eu așa să stau și să miros orice urme de intelectualitate rămase în urma scriitorilor și artiștilor care se întâlneau aici, am decis să intru odată în restaurantul în care nu intră nimeni.

Practic, acest restaurant ar trebui să bubuie de turiști și clienți. E poziționat extraordinar de bine și ar putea juca lejer în liga ”Carul cu Bere”. Din păcate cred că managementul este extrem de defectuos și sincer mă întreb ce anume ține afacerea asta pe picioare 🙂

Înăuntru nu ești decât tu, chelnării care apar brusc de undeva din spate și doar jumătate din lumini aprinse. O veioză tristă stă la geam scoasă din priză. Am încercat să vorbesc cu ea, dar nu mi-a răspuns. În tavan se văd montate niște boxe de mașină, vopsite în culoarea tavanului.

Serviciile sunt okeish, dar chelnerii îți amintesc mai degrabă de perioada comunistă, decât de perioada interbelică. E plin de prăjituri în meniu iar prețul mediu al unei prăjituri este de 13 lei, iar un ceai este 10 lei. N-aș putea spune că prăjiturile mi-au dat cornițele pe spate (deși sunt înnebunită după dulce), dar tati cel puțin și-a luat o țeapă cât el de mare. Adică a vrut el fiță și și-a comandat o prăjitură Joffre și uite ce i-au adus :)))) Ce fraier ;))

IMG-20150204-WA0000

 

Păcat, căci locul e foarte fain și e foarte plăcut să stai la fereastră și să te lași hipnotizată de traficul de pe Victoriei. Doar că realizezi că atunci când ești VITĂ VIP și ți se rezervă un restaurant întreg doar pentru tine, e destul de boring. E mult prea multă liniște și îți vine să te miști în șoaptă, ca să nu deranjezi liniștea.

Având în vedere că nimeni nu vrea să se ocupe cum trebuie de locul ăsta, în prezent Casa Capșa primește doar două vaci din partea mea. În trecut ar fi primit cel puțin 10. Adică nici măcar pe Facebook n-o să găsești vreo pagină oficială actualizată, poate doar un cont privat fără nici o informație. Tristuț rău, dar merită încercat odată pentru amuzamentul vostru.

 

Cu placa la Arena Platoș

 

Processed with VSCOcam with m5 preset

În căutare de senzații noi, am decis să mă dau și eu cu placa ca vaca, că tot am văzut eu lumea disperată pe pârtii, ba cu placa, ba cu schiurile. Și cum pe Valea Prahovei leșin de aglomerație, am zis să merg un pic mai încolo, că știu eu o pârtie tare faină!

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Mai exact, m-am dus la Arena Platoș. Pârtia asta e situată la Păltiniș, la vreo câțiva kilometri de Sibiu. Ca direcție, întreabă lumea din Sibiu cum ajungi la Muzeul Satului și de-acolo ține-o drept până ajungi pe pârtie. O să treci chiar prin Rășinari, poate cea mai frumoasă comună din România. Strada principală (106A) e foarte îngustă. De fapt nu are nici trotuare, ceea ce înseamnă că toate casele sunt fix la marginea drumului. Zici că mergi printr-un tunel de case colorate și fiindcă nu prea-i loc, nici mașinile nu au cum să parcheze acolo. Musai de făcut niște poze, dacă ești pasionat.

Processed with VSCOcam with a6 preset

La Arena Platoș ai parte de una dintre cele mai bune pârtii din țară, unde poți învăța să te dai cu placa sau cu schiurile. Mai ales dacă ai copilași pe-acasă. Nu e aglomerat, e într-o zonă absolut superbă (oamenii pe-aici au vrut să dezvolte turismul încă de pe la 1800 și ceva) și chiar mă gândesc după ce se topește toată zăpada, o să vin aici să pasc toată iarba! 🙂

Chiar la baza pârtiei ai un centru de închiriat echipament. Dacă vrei să-ți închiriezi bootsi și placă sau clăpari și schiuri, te costă 50 de lei echipamentul pe zi (cu tot cu cască, fără e 40). Restul echipamentului (costum de schi/snowboard, mănuși, ochelari, etc) le poți lua de la Intersport sau Decathlon. Ba mai mult de-atât, poți apela și la școala de instructaj locală, unde vei da peste niște oameni care te vor învăța să-ți ții echilibru și să nu cazi ca o vacă din prima. Apoi ski pass-ul pe zi este de 58 de lei (iar în sezon care nu mai e acum, este 75 de lei pe zi). În el ai incluse două pârtii, un telescaun și două T-uri.

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Evident că fiind singura vacă de pe pârtie (cine-a mai văzut așa ceva), am și câștigat primul loc. M-am simțit ca o vacă specială. Apoi mi-au ghiorăit mațele de foame și m-am dus să pap ceva rapid la restaurantul de la baza pârtiei unde poți mânca un sandwich vegetarian cu 8 lei, o porție de cartofi cu 5 lei plus niște sortimente de brânzică plătite la gramaj sau chiar paste cu parmezan în unele zile. Cutia de colicică sau cafeluța este 6 lei. Bericioaica e vreo 5 lei.

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Leșinată după atâta efort, m-am târât până în parcare la prima mașină și m-am dus la cazare să mă culc. Sunt destule pensiuni în zonă unde poți poposi (eu am stat la Vila Romantic) dar dacă vrei să te simți cu adevărat ca în Austria, atunci vă recomand hotelul Hohe Rinne. E cu spa-uri, cu masaje, cu saune, cu de toate! Și locul este de vis. Te simți ca în decorurile din Twin Peaks!

Ce nu mi-a plăcut? Păi nu prea am avut de ce să mă plâng. Aici doar turiștii se plâng, în rest lumea de pe-aici îi tare faină (cu excepția recepționerului grumpy). Poate faptul că în continuare se construiesc pensiuni dar drumuri nu, ceea ce face ca accesul la ele să fie un pic dificil pe timp de iarnă. Dar asta se întâmplă cam peste tot.

 

Idee Cadou de Crăciun de la WWF

2014-12-23 02.18.08 1

Hai să vă spun rapid o chestie. M-am întâlnit cu Ursuleanu la o cafea, i-am spus pe unde m-am mai plimbat, mi-a spus ce păduri mai cutreieră (din ce în ce mai puține) și dintr-una într-alta mi-a spus de ideea de cadou a celor de la WWF.

Acum puteți să faceți și o faptă bună de Crăciun în timp ce cumpărați cadourile, pentru că magazinul Pwwfoșenii vă oferă posibilitatea să cumpărați o jucărie de pluș și toți banii vor fi donați către WWF, pentru protejarea speciei pe care o reprezintă jucăria. Mie asta mi se pare o idee foarte mișto și chiar vă sugerez să intrați pe site în caz că încă nu știți ce cadouri să mai luați pentru cei dragi.

Hai că v-am ajutat și de data asta 🙂

Mai Mult Verde decât Vaca Verde? Nu cred așa ceva…

2014-12-15 01.31.05 1

Dacă vă vine să credeți, există o asociație pe lumea asta care se cheamă Mai Mult Verde. Adică cum? Păi nimeni nu e mai verde ca mine! Să fie clar! Nu-mi place competiția și răspund cu cornițele la provocări.

M-am liniștit apoi când am văzut că sunt niște oameni care vor să facă bine în jurul lor. Au lucrat cu vreo 20.000 de voluntari și au plantat sute de mii de puieți, au strâns sute de tone de deșeuri, au deschis primul sistem de bike-sharing, Cicloteque și multe altele.

Ba chiar luna trecută au aniversat 3 ani al programului Lecția de Prim Ajutor, alături de colaboratorul ING Asigurări de Viață și al partenerului Smurd. Un program unde 800 de persoane au învățat cum să acorde primul ajutor în cadrul cursurilor organizate cu sprijinul Smurd. Alte câteva mii de persoane au făcut acest lucru direct de pe site-ul programului unde ai acces la foarte multe cursuri de prim ajutor.

Mi-am luat și eu o mică trusă medicală care conține niște tampoane, pardon, tifoane, o forfecuță pentru copite, de fapt lucrurile de care ai nevoie până când cineva vine să te salveze. Căci după cum știți, eu sunt o prețioasă și aștept să mă salveze cineva de fiecare dată. Așa că intrați pe site-ul lor și interesați-vă cum!

Să zicem că mi-a mai trecut din supărare, dar totuși! Mai Mult Verde? Nu se poate așa ceva… 🙂

La Mulți Ani, România!

DSC_0605

La Muuulți Ani, România! Țara mea de văcuțe, țara mea de dor!

Începe să-mi placă din ce în ce mai mult la mine-n țară. Și asta în special când văd că oamenilor din jurul meu începe să le placă în propria lor țară. Sâmbătă m-am nimerit ca vaca la Universitate la 6 fără 5. Puhoi de mașini blocate în trafic și plin de oameni pe trotuare și stradă, așteptând cu telefoanele întinse în sus, cu camera pornită. Mai era și beznă și începeam să mă simt ca într-un film de groază. Am zis că a venit în sfârștit momentul apocaliptic în care au luat-o oamenii razna. Deja mă gândeam cine o să conducă lumea. Boii, sau noi vacile? Dar nici n-am apucat să aprofundez această idee apocaliptică pentru că brusc s-a umplut de luminițe de Crăciun! Și anul ăsta sunt în culori pentru toți, inclusiv verde pentru mine!

Mi se pare tare fain că oamenii ies în stradă pentru asta, ies să se plimbe, sau să vadă beculețele din mașină. Asta arată că oamenii au nevoie de aceste lucruri și se simt bucuroși și poate mândri că se întâmplă așa ceva în orașul lor. Ba chiar cred că ar fi fain ca circulația pe (fost) Magheru să fie închisă timp de vreo 2, 3 ore în seara în care se aprind luminițele. Să poată oricine să se plimbe pe mijlocul bulevardului și să se bucure de luminițe.

Processed with VSCOcam with f2 preset

Ziua națională am sărbătorit-o în purul stil clasic. Cu obișnuitul concert Subcarpați care de data asta s-a ținut la Arenele Romane. Și a fost pliiin! Sold Out! Următorul pas pentru Subcarpați este stadionul! Care se va umple cu siguranță. Mai ales că încă vin oameni noi la concertele lor.

Cu zâmbetul permanent pe botic, vă pupă Vaca și vă dorește o seară faină. Puteți să ieșiți afară și să vă dați cu sania! Și ascultați Balada Românului ca să vă mai încălziți înainte să ieșiți afară!