Vaca melomană

VV la Enescu 2015 02

După ce și-au tușit toți plămânii și și-au tocit palmele în aplauze frenetice, m-am ascuns între floriile alea delicioase de pe scenă și am început să le pap. Nu prea am înțeles eu de ce dădea nenea ăla din mâini pe scenă, dar muzica e foarte frumoasă și m-am simțit așa, ca o regină! Așa că am încercat să aflu care-i rolul unui dirijor.

Noh, cică el ar fi cel care conduce totul. Bine, asta m-au dus și pe mine cornițele să mă gândesc, dar nu pare că vreun instrumentist se uită la el. Mai ales că toți au partitură așa că de ce mai au nevoie de el?

Păi au nevoie de el pentru că în primul rând, dirijorul are partitura generală. Adică, fiecare instrumentist are doar partitura instrumentului la care cântă (vioară, de exemplu) și nu și a colegului de la bubă, pardon, tubă. Și ei nu cântă aceleași note sau în același timp. Așa că e nevoie de cineva care să știe când intră și când are de cântat fiecare instrument din orchestră. Iar acela e dirijorul.

Sunt foarte dese momentele în care partida ta de instrumente nu are de cântat, muzica este preluată de altă partidă de instrumente, așa că tu lași instrumentul pe picior și te odihnești. Nu mai numeri pauzele, căci te-ai obișnuit deja cu partitura și cu melodia, dar totuși cum faci să intri la fix atunci când ai de cântat? Și nu doar tu, ci și colegii tăi de partidă cu care trebuie să suni ca și unul singur. Păi atunci te uiți la dirijor și el o să-ți dea intrarea. Să-ți dea ce? INTRAREA! Adică îți face semn dinainte că acum e momentul în care trebuie să cânți.

Apoi, dirijorul este cel care marchează măsura și tempo-ul în care se cântă o piesă. Adică sunt în jur de vreo 100 de oameni pe scenă. Toți știu că piesa respectivă are măsura și tempo-ul respectiv, deoarece scrie pe fiecare partitură. Dar fiind oameni, fiecare are o percepție diferită și personală apropo de ce înseamnă timpul. Așa că dacă nu ar exista un dirijor, fiecare ar avea ritmul lui și ar ieși o ciorbă îngrozitoare. Așa că dirijorul este cel care marchează ritmul unei piese cu ajutorul acelei baghete. Își ridică mâinile pentru a-i atenționa pe toți instrumentiștii, se uită la ei și în momentul când știe că-i are pe toți sub atenția lui, le dă intrarea cu un timp înainte pentru a se sesiza viteza la care se va cânta.

Și probabil cel mai important lucru al unui dirijor este că el e cel care oferă interpretarea cuvenită. Chiar dacă scrie negru pe alb în partitură, fiecare dirijor are posibilitatea de a interpreta în felul personal orice lucrare. Prin gesturile mâinilor poate face o orchestră să cânte mai rar și mai încet sau dimpotrivă, mai rapid și mai tare și mult mai energic. Este foarte posibil să nu-ți placă un concert din cauza dirijorului sau să te îndrăgostești de muzica asta pentru că dirijorul este cel care a reușit să-i facă pe instrumentiști să interpreteze atât de bine. Așa că importanța lui este colosală în cadrul unei orchestre sau cor.

De fapt, dirijorul este un DJ fără pic de tehnologie. El este cel care alege piesele, le stabilește ritmul, le dă play și face fading între ele. Pe lângă asta mai adaugă și niște efecte și iese totul perfect.

Vă recomand să mergeți la Festivalul Enescu. Dacă nu ați mai prins bilete, stați fără grijă. Concertele se difuzează în direct pe site-ul lor sau puteți cumpăra bilete la cinema-ul din Băneasa Mall pentru a le viziona. Mai ales că diseară e ”Patetica” de Ceaikovski și sună divin. Musai să o ascultați o dată în viață!

Care este cea mai bună muzică?

DSC_0643

M-am întristat ca vaca ieri când am auzit de B.B. King. Asta pentru că vaca de mine ascultă și muzică atunci când călătorește și nimic nu sună mai bine pe lumea asta decât jazz-ul și blues-ul. Și mi-am adus aminte când am fost eu în noiembrie, anul trecut, la cel mai bun club de jazz din Europa, Ronnie Scott’s Jazz Club.

Clubul se află în Londra, în cartierul SOHO. E cotat ca fiind cel mai bun club de jazz deoarece aici vin cele mai mari nume din lumea jazz-ului și bineînțeles și pentru că am fost eu acolo. Chiar dacă am ajuns la 55 de ani de la deschidere. Iar numele vine de la unul dintre co-fondatori care a fost și un adevărat jazz man.

Cum ai trecut pragul, te întâmpină o atmosferă intimă, slab luminată, pereți căptușiți în culoarea roșie sau vișinie și multe portrete alb-negru ale jazz men-ilor. Eu am făcut ochii mari de tot, odată pentru că îi recunoșteam pe câțiva dintre ei și apoi pentru că am aflat că era 40 de lire intrarea (cu meniu inclus, mese confortabile, fițe). Dar am aflat că poți urca la etaj unde intrarea e doar 7 lire. Diferența este că poți să mănânci doar niște sandwich-uri, iar băutura ți-o cumperi singur de la bar. În rest, în ambele săli ai parte de muzică jazz live!

Ce mi-a plăcut e că la intrare am fost întrebată dacă am chef de vorbă sau nu. M-am simțit ofensată în primă fază, vă dați seama, adică eu cel mult trag un muget de apreciere la adresa artiștilor, dar nu vorbesc. De fapt, întrebarea ți se pune ca să știe unde vei fi așezat la masă. Mai în spate (pentru cei care au limbariță) sau în față (pentru cei care trebuie să tacă din gură). Wow! Mi s-a părut o chestie foarte tare de mi-am ciulit imediat urechile. Adică există un loc pe lumea asta unde se impune respectul pentru un artist muzician? Da, există. Și chiar dacă locul s-a umplut până la refuz (unii au preferat să stea și în picioare), nimeni nu a scos vreun cuvânt.

Prețurile sunt obraznice ca-n Londra. O colicică e 2.80 euro (sticlă d-aia mică), dar când i-am spus că nu vreau gheață mi-a umplut un pahar de 500 cu o sticlă de cola, mi-a mai desfăcut o sticlă ca să completeze și mi-a cerut 3.20 euro. Restul de cola a aruncat-o. Sacrilegiu! Oricum, prețurile le puteți afla și de pe site.

E un loc pe care musai trebuie să-l vizitezi dacă treci prin Londra. A fost unul dintre cele mai frumoase momente de anul trecut, chiar dacă abia acum vorbesc despre el. Și ce-mi pare rău e că Bucureștiul a pierdut tradiția pub-urilor de jazz live, așa cum ne obișnuisem în anii trecuți. Dar uite că vă dau o mostră de cum sună la Ronnie, dacă vă e dor de un jazz live.

La Mulți Ani, România!

DSC_0605

La Muuulți Ani, România! Țara mea de văcuțe, țara mea de dor!

Începe să-mi placă din ce în ce mai mult la mine-n țară. Și asta în special când văd că oamenilor din jurul meu începe să le placă în propria lor țară. Sâmbătă m-am nimerit ca vaca la Universitate la 6 fără 5. Puhoi de mașini blocate în trafic și plin de oameni pe trotuare și stradă, așteptând cu telefoanele întinse în sus, cu camera pornită. Mai era și beznă și începeam să mă simt ca într-un film de groază. Am zis că a venit în sfârștit momentul apocaliptic în care au luat-o oamenii razna. Deja mă gândeam cine o să conducă lumea. Boii, sau noi vacile? Dar nici n-am apucat să aprofundez această idee apocaliptică pentru că brusc s-a umplut de luminițe de Crăciun! Și anul ăsta sunt în culori pentru toți, inclusiv verde pentru mine!

Mi se pare tare fain că oamenii ies în stradă pentru asta, ies să se plimbe, sau să vadă beculețele din mașină. Asta arată că oamenii au nevoie de aceste lucruri și se simt bucuroși și poate mândri că se întâmplă așa ceva în orașul lor. Ba chiar cred că ar fi fain ca circulația pe (fost) Magheru să fie închisă timp de vreo 2, 3 ore în seara în care se aprind luminițele. Să poată oricine să se plimbe pe mijlocul bulevardului și să se bucure de luminițe.

Processed with VSCOcam with f2 preset

Ziua națională am sărbătorit-o în purul stil clasic. Cu obișnuitul concert Subcarpați care de data asta s-a ținut la Arenele Romane. Și a fost pliiin! Sold Out! Următorul pas pentru Subcarpați este stadionul! Care se va umple cu siguranță. Mai ales că încă vin oameni noi la concertele lor.

Cu zâmbetul permanent pe botic, vă pupă Vaca și vă dorește o seară faină. Puteți să ieșiți afară și să vă dați cu sania! Și ascultați Balada Românului ca să vă mai încălziți înainte să ieșiți afară!

Vaca Verde la Summer Well 2014

Processed with VSCOcam with lv03 preset

Credeați că am dispărut? Nicidecum! Ba chiar mi-am făcut apariția ieri la Summer Well și ghiciți ce! Daft Punk a venit special la festival ca să arate lumii întregi că Vaca Verde e cea mai tare vacă din lume! Beat this!

Acum despre festival ce să vă spun. Mie îmi place de mor. Bine, e cam și singurul care a supraviețuit în zona Bucureștiului dar îmi place locația pentru că e multă iarbă și oameni frumoși. Am fost și anul trecut și știam că n-o să fiu dezamăgită. Aveți aici dovada!

M-am luptat totuși cu căldura insuportabilă dar după ce-am păscut un pic și m-am hidratat corespunzător, m-am pozat un pic cu oamenii și apoi am așteptat liniștită concertul celor de la Placebo, care a fost divin!

M-am holbat și la oamenii care se tot balansau de o frânghie la H2O, la niște nebuni care vâsleau stând în picioare și de multe ori treceam pe la standul Orange pentru că aveau aer condiționat. Știu, sunt o vacă pretențioasă.

Processed with VSCOcam with a5 preset

 

Dar la Orange am dat de și de net 4G și m-am gudurat toată. Asta pentru că la câta vaca sunt, am nevoie de viteză mare de net ca să urc pozele cu mine. Și asta a fost cea mai tare chestie! A fost semnal Orange foarte bun la festival (atât voce cât și 3G/4G) având în vedere numărul foarte mare de oameni care s-a aflat acolo. De obicei la festivaluri te resemnezi și renunți la a mai încerca să urci vreo poză dar la Summer Well n-au fost probleme de genul ăsta.

Mai erau niște oameni care dădeau cu piciorul într-o minge și care cumva (nu înțeleg magia asta Kinect) ajungea într-o poartă la metrou la Universitate! Eu în timpul ăsta am participat la o tombolă unde am putut să-mi configurez propriul meu abonament, așa cum mi-l doresc. Adică m-am ocupat cu lucruri serioase! 🙂

De haleu nu s-a dus lipsă. Lumea a mâncat, a băut, s-a distrat, s-a întins pe iarbă și a ascultat muzică până s-a săturat. Per total a fost tare fain, ca și anul trecut.

Ce nu mi-a plăcut e că e 7 lei jetonu. Oi fi eu prințesă dar deja festivalurile astea se transformă într-un lux și pentru mine. A fost totuși un festival Sold Out ceea ce spune foarte multe despre setea oamenilor față de festivaluri și atrage cu sine mici probleme, ca la orice festival care se umple atât de mult. E cam singurul și sper să și reziste mult timp de-acum înainte!

Să ne vedem la anul cu bine și până una alta, aici aveți galeria foto de ieri de la Festival. Eu la final de zi, m-am întins toată pe păturică și am ascultat Placebo!

Processed with VSCOcam with t1 preset

Dezbrăcată

IMG_20140731_211738

Stai că nu înțeleg! Voi vă dezbrăcați doar așa, ocazional? Eu stau numai despuiată și e atât de bine. Că doar așa m-am născut. Mă rog, cine-i mai înțelege pe oameni…

Dar aseară am fost să văd proiecția videoclipului Dezbrăcați pe terasa mall-ului Promenada unde m-am întâlnit cu Maga & Tudoran și incredibil de frumoasa Aylin. Bine, ok, și Maga cu Tudoran sunt… drăguți :))

Probabil s-au speriat un pic pentru că cineva chiar a venit dezbrăcat dar ei sunt oameni tare faini și nici că se putea forma o echipă mai bună. Asta pentru că au scos o piesă frumoasă, așa de vară și de ascultat când ți-e lumea mai dragă. Dar vă las pe voi să înțelegeți de ce vor să se dezbrace, că eu sunt prea mică să înțeleg treburile astea. Și dacă v-ați prins, folosiți cu încredere hashtag-ul #dezbracati și dați share clipului pe rețelele sociale ca să-l ascultăm în drum spre mare!

Și nu v-am zis eu la începutul săptămânii că vine repede weekend-ul? 🙂 Să aveți o zi minunată!

Subcarpați lansează noul album Pielea de Găină la Street Delivery

IMG_20131115_231142

Nah, că am poză și cu Bean MC! Asta pentru că îmi place la nebunie să-mi bag căștile în urechi și să ascult Subcarpați când pasc iarbă.

Am fost alături de Subcarpați în fiecare an în Atelierul de Producție unde am stat pe lângă coriștii din Sound iar anul trecut am fost la repetițiile dinaintea concertului de 1 Decembrie. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, mă puteți vedea vârâtă într-un buzunar în promo-ul de mai jos 🙂

Acum însă Subcarpați are un alt promo, pentru noul album ”Pielea de Găină” ce va fi lansat mâine la Street Delivery. Mie mi se face pielea de vacă numai când mă gândesc. Moamă, deci de-abia aștept să văd ce-a ieșit!

Mâine seară ne vedem la ora 21.00, da? Oricum o să-mi plimb și eu fundul pe la Street Delivery ca să fac poze cu voi, așa că dacă mă vedeți pe-acolo să mă trageți de urechiușe! Ș-acum, Big Up!

Vaca Verde la Guerrilive Radio Session cu Bogdan Șerban

IMG_20140602_222720
Da voi ce credeați? Că nu ascult muzică? Ha! Ba chiar nu mă mai satur. Sau de fapt când mă satur de Bach sau Mozart o comut repede pe Radio Guerrilla, că acolo îmi place să dau din coadă! 🙂

Azi am fost în Energiea la Guerrilive Radio Session și Bogdan Șerban a fost foarte drăguț și m-a pus să ascult ceva mișto. Se vede pe fața mea că mi-a plăcut. Apoi a început nebunia cu concertul lui Vali Umbră și gașca Bean MC, Afo, Infinitu și Power pe vinil. Am dat din cornițe pe hip hop de-am rămas fără aer! Musai să ascultați ultimul lui album.

Acum mă duc să mai pasc niște iarbă că m-a sleit de puteri atmosfera din Energiea 🙂

Big Up!
Processed with VSCOcam with f2 preset