Cum a fost la Electric Castle 2017

Ioooi, da ce bine m-am simțit la Electric Castle! A fost așa drăgu că n-a plouat încât am putut să lenevesc și eu la iarbă verde fără să-mi murdăresc copitele. Asta în timp ce mâncam, evident.

Ce să vă spun, sunt vacă de festival și sunt extrem de fericită atunci când lumea întreabă de mine și vrea să facă o poză cu mine! Toată lumea-n sus și-n jos: ”Da vaca unde e?”. Ei bine, am dat târcoale cam prin toate zonele de festival ca să văd ce mai e nou.

Pe lângă lumea bună și relaxată, am dat peste câteva zone care mi-au ridicat cornițele ca niște sprâncene. E prima oară când intru în Castelul Banffy și oamenii ăia au făcut câteva lucruri foarte drăguțe pe-acolo. Apoi scena principală a fost mai mare ca mine (dacă e posibil așa ceva), cu multe ecrane și cu niște wallpaper-uri drăguțe de pus pe telefon sau laptop. 🙂

 

Eh, și-acum să vorbim de ce era mai important. Mâncărica! Știți doar că mie îmi place să mănânc foarte mult, dar mi-era teamă că va trebui să dau cu mătura prin festival ca să-mi câștig banii. Iar eu cum sunt o regină de fel, nu mi-aș fi permis un asemenea comportament.

Noroc că au venit cei de la Lidl și m-au salvat. Mi-au pus la dispoziție o zonă specială la Royal Food Court unde m-am umplut seară de seară de paste delicioase la prețuri super bune, apoi îmi răcoream cornițele la Royal Garden cu limonade și salate de fructe, iar pentru cei care stăteau în camping au putut merge la Royal Market, un supermarket Lidl în adevăratul sens al cuvântului, de unde puteau cumpăra mâncare și apoi puteau s-o pună pe grătar la Royal Grill. Acuma, eu n-am stat ca vaca-n camping, că-s regină, da recunosc că de câteva ori m-am dus la magazan și mi-am cumpărat de păpică și de băut, tocma pentru că era foarte avantajos.

Eh, și uite așa am reușit să-mi mențin silueta de vacă și să nu slăbesc nici un kil. Și sunt foarte fericită! 🙂

Ah, apropo, m-am tolănit într-o zi în roata aia mare după vreo 3 salățuri și a fost mirific! Mai vin și la anul! Iar până atunci, dați un follow contului meu de Instagram. 🙂

Veneția din Cluj

2015-09-01 09.11.26 1_resized

Am fost în hibernare în ultimele luni că simțeam cum pierd din greutate, dar m-am întors plină de viață și m-am trezit pe o stradă faină din Veneția. Pardon, din Cluj. E un loc pe care vi-l recomand să-l vizitați!

Duminica trecută am fost la o plimbare prin Cluj și am vrut să ajung într-un loc pe care l-am mai văzut prin feed-ul instagramerilor de acolo. E o stradă cu un canal de apă ce amintește de Veneția sau Amsterdam. Ceva ce nu prea vezi în mod obișnuit în orașele din România.

E un loc tare fain și liniștit, chiar în centrul Clujului. Nu e o stradă prea circulată (având în vedere că e pietonală), dar are un farmec aparte. Și cred că e tare fain să și stai în blocurile de aici. Să ieși dimineața pe geam și să ai o apă curgătoare la tine, e ceva. Și da, în poză e o rață moțată care se tot chiombea la fundul meu mare de vacă.

Strada se cheamă Andrei Șaguna și o puteți găsi aici. Acum vreau să văd poze de la voi de pe strada asta! 🙂

Și dacă vreți apoi să mâncați un pițălău foarte bun, încercați la Club Italia. E lângă Euphoria (un local mai de fițe) pe care-l știe mai toată lumea. La Club Italia ai parte însă de o casă destul de dărăpănată, o terasă comunistă, ospătari îmbrăcați ca-n 85, dar e foarte multă liniște, servicii ok, iar pizza e de-a dreptul delicioasă. Am înțeles că patronul e italian și d-aia iese așa bună. Prețurile variază între 22 și ajung pe la vreo 30 de lei. Și te lingi pe degete dup-aia!

Cel mai bun desert din lume!

Processed with VSCOcam with f2 preset

Pentru vaci leneșe ca mine (scuzați pleonasmul) s-au inventat supermarket-urile. Locul ăla divin de unde iei totul aproape gata preparat. Așa că azi m-am dus și eu ca vaca să-mi iau ceva de papa de la Lidl și am crezut că leșin când am văzut că au cel mai bun desert din lume!

Prima oară am păpat desertul ăsta acum vreo 3 ani în Bulgaria (la Golden Fish, pe stânga la vreo 5 km de Vama Veche). Apoi, acum vreo doi ani în Grecia, în Thassos. Nu era masă la care să nu cer desertul ăsta!

Mă refer la înghețata de iaurt. Vă jur că nu există pe lumea asta înghețată mai bună și mai cremoasă ca cea de iaurt. Evident că mi-a fost lene să mi-o fac singură, dar acum e gata preparată și o găsiți la Lidl cu 10 lei cutia de juma de kil. Au specialități grecești, iar eu cum abia ce m-am întors din Grecia, n-am rezistat tentației. Am găsit și țațichi la 6 lei și e incredibil de bună. Mai adăugați o pită d-aia ciubaca sau ciabatta la 1 leu și totul e Dumnezeu pe pământ!

Acum, revenind la desert, să vă spun cum se servește!

Processed with VSCOcam with f2 preset

Peste minunăția aia de înghețată de iaurt se scurge ușor miere și apoi se presară nuci pisate. După care se ia o linguriță și se leșină cu ea în gură. Înghețata de la Lidl vine deja cu un sos de caramel și nuci înăuntru, dar pentru mine niciodată nu-i de-ajuns.

Pe bune, trebuie s-o încercați și să-mi spuneți ce părere aveți! Pfoai, eu mă duc să-mi mai pun o porție!

Care este cea mai bună muzică?

DSC_0643

M-am întristat ca vaca ieri când am auzit de B.B. King. Asta pentru că vaca de mine ascultă și muzică atunci când călătorește și nimic nu sună mai bine pe lumea asta decât jazz-ul și blues-ul. Și mi-am adus aminte când am fost eu în noiembrie, anul trecut, la cel mai bun club de jazz din Europa, Ronnie Scott’s Jazz Club.

Clubul se află în Londra, în cartierul SOHO. E cotat ca fiind cel mai bun club de jazz deoarece aici vin cele mai mari nume din lumea jazz-ului și bineînțeles și pentru că am fost eu acolo. Chiar dacă am ajuns la 55 de ani de la deschidere. Iar numele vine de la unul dintre co-fondatori care a fost și un adevărat jazz man.

Cum ai trecut pragul, te întâmpină o atmosferă intimă, slab luminată, pereți căptușiți în culoarea roșie sau vișinie și multe portrete alb-negru ale jazz men-ilor. Eu am făcut ochii mari de tot, odată pentru că îi recunoșteam pe câțiva dintre ei și apoi pentru că am aflat că era 40 de lire intrarea (cu meniu inclus, mese confortabile, fițe). Dar am aflat că poți urca la etaj unde intrarea e doar 7 lire. Diferența este că poți să mănânci doar niște sandwich-uri, iar băutura ți-o cumperi singur de la bar. În rest, în ambele săli ai parte de muzică jazz live!

Ce mi-a plăcut e că la intrare am fost întrebată dacă am chef de vorbă sau nu. M-am simțit ofensată în primă fază, vă dați seama, adică eu cel mult trag un muget de apreciere la adresa artiștilor, dar nu vorbesc. De fapt, întrebarea ți se pune ca să știe unde vei fi așezat la masă. Mai în spate (pentru cei care au limbariță) sau în față (pentru cei care trebuie să tacă din gură). Wow! Mi s-a părut o chestie foarte tare de mi-am ciulit imediat urechile. Adică există un loc pe lumea asta unde se impune respectul pentru un artist muzician? Da, există. Și chiar dacă locul s-a umplut până la refuz (unii au preferat să stea și în picioare), nimeni nu a scos vreun cuvânt.

Prețurile sunt obraznice ca-n Londra. O colicică e 2.80 euro (sticlă d-aia mică), dar când i-am spus că nu vreau gheață mi-a umplut un pahar de 500 cu o sticlă de cola, mi-a mai desfăcut o sticlă ca să completeze și mi-a cerut 3.20 euro. Restul de cola a aruncat-o. Sacrilegiu! Oricum, prețurile le puteți afla și de pe site.

E un loc pe care musai trebuie să-l vizitezi dacă treci prin Londra. A fost unul dintre cele mai frumoase momente de anul trecut, chiar dacă abia acum vorbesc despre el. Și ce-mi pare rău e că Bucureștiul a pierdut tradiția pub-urilor de jazz live, așa cum ne obișnuisem în anii trecuți. Dar uite că vă dau o mostră de cum sună la Ronnie, dacă vă e dor de un jazz live.

Palaios Panteleimonas, sau un altfel de Pantelimon

DSC_0004

Încă-mi sunt cornițele prin Grecia. Asta pentru că mi-am amintit ce bine am mâncat în sătucul ăsta minunat, Palaios Panteleimonas.

Pantelimon ăsta, e un sătuc din apropierea muntelui Olimp și arată foarte bine deoarece oamenii de-aici și-au dat seama că pot face o afacere din chestia asta. Nu e un sătuc tradițional și original grecesc, totul are scop comercial aici, dar nu-i nimic, pentru că te simți bine aici. După ce m-am pierdut pe străduțe, ciulindu-mi urechile și mijind ochii de vacă la fiecare pas, mi s-a făcut o foame groaznică. Așa că m-am luat după alți oameni și am ajuns în ”centru”, lângă biserică, unde ai vreo 3 restaurante și o terasă. Nici n-ai nevoie de mai mult.

Am mâncat aici de-mi venea să leșin și tot nu voiam să mă opresc. Niște dovlecei pane gătiți de Dumnezeu, cartiofiori prăjiți veniți la țanc și un țațichi fresh cu cea mai bună pită din toată Grecia. N-am să uit pita de-aici niciodată. Absolut delicios și recomand din toată inima să vă abateți pe aici. Chit că veniți singuri sau vă alegeți un tur-operator, trebuie să vă asigurați că sătucul ăsta e în program.

Și v-am mai spus ce liniște era acolo? De-ți venea să te întinzi la soare lângă pisici? Mda, atât de liniște era. Hai gata, că iar mi se face poftă!

Acest articol a fost scris in infoturul “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat deTurismMarket.comin parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti.ro, TravelWithaSmile.net, LAMONZA (www.lamonzashop.ro) si Art & Craft(www.artandcraft.ro)

Iar aici, puteți să vedeți un album întreg de poze din excursia #GreekExplorer.

Vaca Verde la E3 by Entourage

VV la E3-0134

 

Sunt o vițică liniștită din fire, caut locuri unde să mă tolănesc ca vaca și să zac liniștită fără să mă deranjeze nimeni. Și dacă găsesc un loc unde să fiu servită și tratată cum trebuie, atunci nu mai vreau nimic.

Am găsit săptămâna trecută E3 by Entourage pe Floreasca. Am zis că dacă o să-mi deschid vreodată un restaurant, o să fac o cameră de lounge, unde lumea să se retragă după ce papă tot. Asta pentru că de multe ori stau foarte chinuită la masă, indiferent de restaurant sau cât de scump e.

La E3 asta m-a atras din prima. Confortul. Adică au niște canapele unde poți să te trântești și să nu te mai ridici de-acolo. Mai papi, mai iei o pauză, mai sorbi din sucure, limo sau vin, etc. Locul în sine e foarte fain și în timpul zilei se aude jazz la un volum perfect încât să poți purta o conversație cu cineva fără să fii nevoit să mugi ca disperata (ca în multe alte locuri).

Ca prețuri e în zona medie, obișnuită. E Floreasca, dar nu te sperii de meniu. Pastele alea patru brânzici din poză au costat 27 de lei, iar colicica ajunge până în 10 lei. Așa că merge să-ți petreci aici o după-amiază liniștită, sau mai multe, de ce nu.

Oamenii care vin aici sunt foarte faini. Ziua vin mai mult fetele ca fetele, iar seara (în special în weekend), locul se transformă într-un fel de social club, unde fiecare e atent cum se îmbracă și cum arată. Păcat că poate deveni extrem de aglomerat, dar nu e ca și cum cineva dansează aici și n-ai avea loc. 🙂

Dau 4 vaci din 5 și vouă vă recomand să-i treceți pragul cel puțin odată. Și luați un taxi, că în zonă mai e un pic și mașinile vor parca unele peste altele. 🙂

Lockside Bar & Kitchen

Processed with VSCOcam with f2 preset

Când m-am plimbat prin Londra, mi-a șoptit mie o prietenă dragă să mă duc în Camden. Pfoai de copitele mele! Ce de lume, CE lume! Coadă la metrou, plin de oameni, dar culmea că nu intrau unii în alții cum fac caprele la mine-n țară 🙂

Camden e un loc pe care musai trebuie să-l vizitezi dacă ajungi în Londra. Lasă Big Ben-ul și du-te în Camden! De fapt e o stradă plină de magazinașe cu suveniruri, iar clădirile sunt super colorate și decorate. O să observi oameni care mai de care mai diverși și o explozie multiculturală. Tre să ai un pic nervi de oțel dacă te deranjează aglomerația, dar tocmai ăsta e farmecul acestui loc. Și uite aici o galerie foto cu lumea de-acolo, la ceas de seară.

Cea mai circulată stradă se termină cu o piață al cărei specific este mâncarea tradițională. Spun asta pentru că am trecut pe lângă tarabe pline de mâncare specifică diverselor regiuni ale lumii. N-am fost în viața mea într-o piață care să miroasă atât de bine de la atât de multe și diverse mirodenii. Nu mi-au ajuns nările să inspir tot de-acolo și o să înnebunești de cum intri și o să ți se usuce gura de poftă! Trebuie doar să descoperi tu ce-ți place mai mult. Recomand să-ți iei o jumătate de zi sau chiar o zi întreagă ca să vii aici!

Eu am urcat deasupra pieții la Lockside Bar & Kitchen să mă alcoolizez un pic cu prietenii.

Processed with VSCOcam with hb1 preset

Pfoai, nu cred că am băut decât o bere Desperados și m-am amețit ca vaca de-am căzut peste bar. Noroc că m-au prins fetele alea drăguțe de la bar, deși voiau să mă mănânce. Dar nu doar pentru fetele drăguțe de la bar vă recomand locul, ci și pentru atmosferă. E tare fain să stai pe terasă și să te uiți la oamenii care mișună, adulmecând printre tarabele din piață, sau pur și simplu să te bucuri de muzica de jazz, funky ce se aude din boxele DJ-ului care mixează live acolo. Deși e multă lume și destul de aglomerat, te înțelegi de minune cu ceilalți și nu trebuie să mugi ca vaca doar ca să te audă lumea. Iar ca prețuri, o bere draft se învârte undeva în jurul sumei de două lire. Alea la sticlă sunt ceva mai scumpe și ajung chiar și până pe la patru lire.

Royal Quarter Cafe

Processed with VSCOcam with m5 preset

Fomistă cum sunt din naștere, m-am gândit să împărtășesc cu voi locurile pe unde am păpăcit și băut, în Londra. Știu că de cele mai multe ori ne întoarcem super-mega obosiți din plimbările de peste mări și țări și n-apucăm decât să mâncăm pe grabă, dar e important totuși să găsești și niște locuri faine, unde să-ți tragi sufletul și să te bucuri de un prânz bun.

Nu sunt adepta localurilor frecventate de turiști. Încerc să găsesc locuri care să mă facă să mă simt ca o vacă de-a locului. Să nu fie nici aglomerat dar nici dosit într-un gang de unde n-o să mai ieși în viață prea curând. Și primul loc fain pe care l-am găsit a fost imediat după ce am văzut că Regina nu e acasă și a trebuit să-mi schimb planurile. Mă dureau deja copitele, voiam să ajung și la nea Big Ben, dar mi s-a făcut o foame de nu mai vedeam bine. Așa că am ocolit un pic și am continuat drumul pe lângă Buckingham Palace, pe Spur road și apoi pe Buckingham Gate. La un moment dat, la parterul unei clădiri care despică drumul în două, am găsit Royal Quarter Cafe.

Dacă e cu Royal, atunci e bine. Am intrat și am văzut că e o atmosferă liniștită, puțini turiști și un loc simpluț dar de bun gust. M-am așezat la o masă lângă priză (btw, să nu vă uitați adaptoarele de priză, sau să vă cumpărați), mi s-au umezit ochii când am aflat că aveau Wi-Fi și am deschis meniul.

Processed with VSCOcam with m5 preset

Aici se servește micul dejun oricând și are toate varietățile și combinațiile posibile de ouă. Au chiar și varianta vegetariană cu ouă ochiuri pe toast cu humus, baby spinach, ciuperci la grătar, roșii uscate și pesto la vreo 9.50 lire. Au și o gamă variată de sandwich-uri cu prețuri cuprinse între 6 și 9 lire, diverse meniuri printre care am văzut chiar și Falafel (la 6.95), dar dintre toate vă recomand (așa cum mi-au fost și mie recomandate) pastele Linguine cu Somon afumat la 9.95. Sunt absolut delicioase. Și dacă vrei să te saturi, e bine să știi că mâncarea te poate costa undeva între 8 și 10 lire. Apoi băuturile. O cola e 2.75, un cappuccino 2.95, fresh-ul de portocale e 3.95 sau ceaiul 2.95. N-am observat băuturi alcoolice dar nu mi-a lipsit lucrul ăsta. Iar prețurile sunt cele de acum două săptămâni 🙂

E un loc tare fain, nu m-am grăbit să-mi reiau traseul căci mi-a plăcut atmosfera, iar oamenii sunt foarte serviabili. Chiar dacă nu sunt cele mai mici prețuri, dar nici cele mai scumpe, recomand locul pentru că mâncarea este bună și nu e un loc aglomerat încât să simți că trebuie să mănânci cât mai repede ca s-o iei din loc. Am zăcut ca vițica pe scaun cât am putut de mult și apoi am luat-o iar la pas. Pentru că de-acolo poți să-ți continui drumul până la Victoria Sreet, faci stânga și ajungi fix la Westminster Abbey!

Trebuie să-i mulțumesc lui Iani că m-a adus aici. Mi-a plăcut tare mult! 🙂

Urzeala Lactatelor

IMG_20140903_013632

Casa Kefir se pregătește de atac și vrea să cucerească Casa Sana. Bătălia pentru supremație se dă pe locul de luptă doar că Iaurtul degresat lucrează mișelește pe la spate și bagă râcă între cele două case. La mare distanță, Dragonul cu capac Roșu, e de trei ori jumate mai gras decât ceilalți dar asta nu înseamnă că nu e plin de vlagă și nu poate avea un cuvânt de spus în confruntarea finală. Laptele Bătut din Evul trecut stă și acum mărturie.

Mda, mă scuzați. Atât de încântată am fost de noile recipiente Zuzu la 500 ml încât m-am dus să văd ce alte produse în afară de lapte pot găsi. Și găsești din plin, Sana, Kefir, Lapte Bătut, Iaurt, etc. Și arată foarte bine pe raftul din frigider.

Ce zici? Te bagi și tu puțin la Urzeala Lactatelor? Că eu deja sunt Regină în domeniu 🙂

Vaca Verde la Integra

IMG_20140828_175942

Fusei cu trenu la Constangeles, cum vă spuneam aici. Și evident că mi s-a făcut fomică, așa că am căutat repede un loc unde să pap ceva. Doar că la mine e mai greu, că-s fițoasă și nu pap carne. Dar ce să vezi, am dat rapid de un restaurant care nu doar că are produse de post, dar are și un meniu special raw vegan!

Am găsit rapid restaurantul Integra pe strada Adamclisi 1E. E așezat între obișnuitele blocuri comuniste triste dar ajunge să dea un alt aer cartierului. E foarte aerisit, mulți palmieri d-ăia mici și grași se leagănă în bătaia vântului și pe timp de vară geamurile nu există. Îmi place.

În meniul raw vegan am dat peste o supă exotică din cocos, curry, ardei roșu, castravete, avocado și ciuperci, care mi-a atras atenția. Era 14 lei dar am zis să încerc ceva nou. La început e foarte interesantă, apoi parcă e un pic de amestec de legume și fructe cu apă. Am mai încercat și o pizza de post doar pentru că avea cașcavalul și blatul de post.  Foarte bună, cașcavalul nu știu din ce era făcut dar ușor lipicios. Pizza a costat 17 lei. În rest o porție de cartofi prăjiți e 5 lei iar un pepsi la 250 e 6 lei.

Nu e un restaurant foarte scump, cel puțin la băuturi și garnituri prețurile sunt foarte ok. Arată și foarte bine, e curat iar oamenii sunt serviabili. M-am simțit bine acolo. Doar că după aia mie nu mi-a prins bine supa sau pizza căci mi-a fost cam rău tot restul zilei. Nu înseamnă că asta i se poate întâmpla oricui și oricum apreciez că există restaurante care au și meniuri raw vegan sau cu atenție către lacto-vegetarieni. Totuși, având în vedere că m-a trântit la pat o să primească doar două vaci din partea mea. Chiar dacă o să mai merg pe-acolo.