Care este cea mai bună muzică?

DSC_0643

M-am întristat ca vaca ieri când am auzit de B.B. King. Asta pentru că vaca de mine ascultă și muzică atunci când călătorește și nimic nu sună mai bine pe lumea asta decât jazz-ul și blues-ul. Și mi-am adus aminte când am fost eu în noiembrie, anul trecut, la cel mai bun club de jazz din Europa, Ronnie Scott’s Jazz Club.

Clubul se află în Londra, în cartierul SOHO. E cotat ca fiind cel mai bun club de jazz deoarece aici vin cele mai mari nume din lumea jazz-ului și bineînțeles și pentru că am fost eu acolo. Chiar dacă am ajuns la 55 de ani de la deschidere. Iar numele vine de la unul dintre co-fondatori care a fost și un adevărat jazz man.

Cum ai trecut pragul, te întâmpină o atmosferă intimă, slab luminată, pereți căptușiți în culoarea roșie sau vișinie și multe portrete alb-negru ale jazz men-ilor. Eu am făcut ochii mari de tot, odată pentru că îi recunoșteam pe câțiva dintre ei și apoi pentru că am aflat că era 40 de lire intrarea (cu meniu inclus, mese confortabile, fițe). Dar am aflat că poți urca la etaj unde intrarea e doar 7 lire. Diferența este că poți să mănânci doar niște sandwich-uri, iar băutura ți-o cumperi singur de la bar. În rest, în ambele săli ai parte de muzică jazz live!

Ce mi-a plăcut e că la intrare am fost întrebată dacă am chef de vorbă sau nu. M-am simțit ofensată în primă fază, vă dați seama, adică eu cel mult trag un muget de apreciere la adresa artiștilor, dar nu vorbesc. De fapt, întrebarea ți se pune ca să știe unde vei fi așezat la masă. Mai în spate (pentru cei care au limbariță) sau în față (pentru cei care trebuie să tacă din gură). Wow! Mi s-a părut o chestie foarte tare de mi-am ciulit imediat urechile. Adică există un loc pe lumea asta unde se impune respectul pentru un artist muzician? Da, există. Și chiar dacă locul s-a umplut până la refuz (unii au preferat să stea și în picioare), nimeni nu a scos vreun cuvânt.

Prețurile sunt obraznice ca-n Londra. O colicică e 2.80 euro (sticlă d-aia mică), dar când i-am spus că nu vreau gheață mi-a umplut un pahar de 500 cu o sticlă de cola, mi-a mai desfăcut o sticlă ca să completeze și mi-a cerut 3.20 euro. Restul de cola a aruncat-o. Sacrilegiu! Oricum, prețurile le puteți afla și de pe site.

E un loc pe care musai trebuie să-l vizitezi dacă treci prin Londra. A fost unul dintre cele mai frumoase momente de anul trecut, chiar dacă abia acum vorbesc despre el. Și ce-mi pare rău e că Bucureștiul a pierdut tradiția pub-urilor de jazz live, așa cum ne obișnuisem în anii trecuți. Dar uite că vă dau o mostră de cum sună la Ronnie, dacă vă e dor de un jazz live.

Lockside Bar & Kitchen

Processed with VSCOcam with f2 preset

Când m-am plimbat prin Londra, mi-a șoptit mie o prietenă dragă să mă duc în Camden. Pfoai de copitele mele! Ce de lume, CE lume! Coadă la metrou, plin de oameni, dar culmea că nu intrau unii în alții cum fac caprele la mine-n țară 🙂

Camden e un loc pe care musai trebuie să-l vizitezi dacă ajungi în Londra. Lasă Big Ben-ul și du-te în Camden! De fapt e o stradă plină de magazinașe cu suveniruri, iar clădirile sunt super colorate și decorate. O să observi oameni care mai de care mai diverși și o explozie multiculturală. Tre să ai un pic nervi de oțel dacă te deranjează aglomerația, dar tocmai ăsta e farmecul acestui loc. Și uite aici o galerie foto cu lumea de-acolo, la ceas de seară.

Cea mai circulată stradă se termină cu o piață al cărei specific este mâncarea tradițională. Spun asta pentru că am trecut pe lângă tarabe pline de mâncare specifică diverselor regiuni ale lumii. N-am fost în viața mea într-o piață care să miroasă atât de bine de la atât de multe și diverse mirodenii. Nu mi-au ajuns nările să inspir tot de-acolo și o să înnebunești de cum intri și o să ți se usuce gura de poftă! Trebuie doar să descoperi tu ce-ți place mai mult. Recomand să-ți iei o jumătate de zi sau chiar o zi întreagă ca să vii aici!

Eu am urcat deasupra pieții la Lockside Bar & Kitchen să mă alcoolizez un pic cu prietenii.

Processed with VSCOcam with hb1 preset

Pfoai, nu cred că am băut decât o bere Desperados și m-am amețit ca vaca de-am căzut peste bar. Noroc că m-au prins fetele alea drăguțe de la bar, deși voiau să mă mănânce. Dar nu doar pentru fetele drăguțe de la bar vă recomand locul, ci și pentru atmosferă. E tare fain să stai pe terasă și să te uiți la oamenii care mișună, adulmecând printre tarabele din piață, sau pur și simplu să te bucuri de muzica de jazz, funky ce se aude din boxele DJ-ului care mixează live acolo. Deși e multă lume și destul de aglomerat, te înțelegi de minune cu ceilalți și nu trebuie să mugi ca vaca doar ca să te audă lumea. Iar ca prețuri, o bere draft se învârte undeva în jurul sumei de două lire. Alea la sticlă sunt ceva mai scumpe și ajung chiar și până pe la patru lire.

Royal Quarter Cafe

Processed with VSCOcam with m5 preset

Fomistă cum sunt din naștere, m-am gândit să împărtășesc cu voi locurile pe unde am păpăcit și băut, în Londra. Știu că de cele mai multe ori ne întoarcem super-mega obosiți din plimbările de peste mări și țări și n-apucăm decât să mâncăm pe grabă, dar e important totuși să găsești și niște locuri faine, unde să-ți tragi sufletul și să te bucuri de un prânz bun.

Nu sunt adepta localurilor frecventate de turiști. Încerc să găsesc locuri care să mă facă să mă simt ca o vacă de-a locului. Să nu fie nici aglomerat dar nici dosit într-un gang de unde n-o să mai ieși în viață prea curând. Și primul loc fain pe care l-am găsit a fost imediat după ce am văzut că Regina nu e acasă și a trebuit să-mi schimb planurile. Mă dureau deja copitele, voiam să ajung și la nea Big Ben, dar mi s-a făcut o foame de nu mai vedeam bine. Așa că am ocolit un pic și am continuat drumul pe lângă Buckingham Palace, pe Spur road și apoi pe Buckingham Gate. La un moment dat, la parterul unei clădiri care despică drumul în două, am găsit Royal Quarter Cafe.

Dacă e cu Royal, atunci e bine. Am intrat și am văzut că e o atmosferă liniștită, puțini turiști și un loc simpluț dar de bun gust. M-am așezat la o masă lângă priză (btw, să nu vă uitați adaptoarele de priză, sau să vă cumpărați), mi s-au umezit ochii când am aflat că aveau Wi-Fi și am deschis meniul.

Processed with VSCOcam with m5 preset

Aici se servește micul dejun oricând și are toate varietățile și combinațiile posibile de ouă. Au chiar și varianta vegetariană cu ouă ochiuri pe toast cu humus, baby spinach, ciuperci la grătar, roșii uscate și pesto la vreo 9.50 lire. Au și o gamă variată de sandwich-uri cu prețuri cuprinse între 6 și 9 lire, diverse meniuri printre care am văzut chiar și Falafel (la 6.95), dar dintre toate vă recomand (așa cum mi-au fost și mie recomandate) pastele Linguine cu Somon afumat la 9.95. Sunt absolut delicioase. Și dacă vrei să te saturi, e bine să știi că mâncarea te poate costa undeva între 8 și 10 lire. Apoi băuturile. O cola e 2.75, un cappuccino 2.95, fresh-ul de portocale e 3.95 sau ceaiul 2.95. N-am observat băuturi alcoolice dar nu mi-a lipsit lucrul ăsta. Iar prețurile sunt cele de acum două săptămâni 🙂

E un loc tare fain, nu m-am grăbit să-mi reiau traseul căci mi-a plăcut atmosfera, iar oamenii sunt foarte serviabili. Chiar dacă nu sunt cele mai mici prețuri, dar nici cele mai scumpe, recomand locul pentru că mâncarea este bună și nu e un loc aglomerat încât să simți că trebuie să mănânci cât mai repede ca s-o iei din loc. Am zăcut ca vițica pe scaun cât am putut de mult și apoi am luat-o iar la pas. Pentru că de-acolo poți să-ți continui drumul până la Victoria Sreet, faci stânga și ajungi fix la Westminster Abbey!

Trebuie să-i mulțumesc lui Iani că m-a adus aici. Mi-a plăcut tare mult! 🙂

Cum să te miști prin Londra

Processed with VSCOcam with f2 preset

 

Muuună Seara! Sunt eu, Vaca Verde, într-un parc cu vedere către ditamai Londra. Bine, acum vreo săptămână, dar ce contează?

Știu că v-am făcut poftă cu Londra, așa că o să vă spun câteva lucruri apropo de cum să vă deplasați pe-acolo și cât vă costă.

În primul rând am intrat pe Paravion să-mi rezerv biletul de avion, pentru că acolo găsesc toate variantele de zbor, plus cazare dacă am nevoie. Oi fi eu regină dar aurul meu l-au furat turcii, așa că zbor cu low cost-ul. Mi-am rezervat la Blue Air și m-a costat cu tot cu bagaj de cală undeva la 120 de euro cu toate taxele. Dacă iei din timp, ieși chiar mai ieftin și poți să cauți și la Wizz Air, mai ales că ei au 3 zboruri pe zi către Londra-Luton. Unul dimineața, altul la prânz și încă unul seara 🙂

Aveți grijă dacă vă luați doar bagaj de mână, să lăsați lăpticul și orice alt recipient cu lichid acasă. E mai bine decât să-l pierdeți pe la aeroport. Și să vă reamintesc că în zborurile low-cost dacă vi se face fomică, scoateți euroii de la cioropel, căci totul se plătește. Altfel, timp de 3 ore stați și vă uitați pe geam sau la însoțitoarele de bord.

Când ajungeți la Luton (aeroportul destinat low-cost-urilor care zboară din România) și v-ați luat bagajul, o să vedeți în sala de așteptare pe stânga mai multe căsuțe de unde vă puteți cumpăra un bilet de căruță (coach) ca să ajungeți în Londra. Puteți să alegeți dintre National Express (11 lire călătoria) sau Green Line (10 lire călătoria). Eu am ales Green Line că sunt mai zgârcită și pentru că mi-am luat bilet dus-întors mi-au făcut o reducere de 5 lire. Adică am plătit 15 lire. Apoi o să vă spună reprezentantul companiei de transport de la ce linie veți lua autocarul până în Londra. Aveți grijă, după ce îi dați biletul șoferului să îi cereți chitanța, căci ea reprezintă biletul de întors.

Dacă aterizați pe Heathrow, e ușor. De acolo luați direct metroul de pe magistrala albastră (Piccadilly Line) și ajungeți fix în centru.

Nu știu care e diferența de o liră dintre National Express și Green Line, dar pe Green (căci sunt o vacă verde, de-aia mi-am luat aici) am așteptat timp de două autocare, căci unul era prins în trafic. Apoi, Wi-Fi-ul nu garantez că o să meargă tot timpul. La dus veți face în jur de o oră, iar la întoarcere, atenție!, faceți cam o oră și 30 de minute. Asta așa, ca să nu pierdeți avionul! În schimb, autocarele de pe National par mai noi, mai moderne, dar cică-ți crapă coarnele de frig de la aerul condiționat.

Capătul de linie este Victoria Station (puteți să coborâți și mai devreme la Baker Street sau Buckingham) și de aici să luați ori metroul, trenul sau autobuzul. Acum depinde unde v-ați găsit cazare. Important e că la Victoria Station aveți ditamai gara și de acolo vă puteți cumpăra cardul de transport care se cheamă Oyster. Acest card vă costă 5 lire (pe care îi veți primi înapoi când plecați din țară și vreți să renunțați la el). Pe el vă puteți pune credit de transport în funcție de perioadă și distanța pe care o circulați. Londra este împărțită în zone numerotate de la 1 la 9, 1 fiind centrul iar 9, un fel de Dămăroaia sau Mogoșoaia. Eu am stat timp de 5 zile la un prieten în zona 3, așa că Oyster-ul m-a costat 42 de lire. Da, transportul și chiria în Londra sunt infernal de scumpe! Dar poți să mergi pe jos, dacă te țin copitele 🙂

Nu vă faceți probleme că o să vă pierdeți. Eu care sunt o vacă prețioasă și nu le am cu orientarea (decât ce-mi indică coarnele), m-am descurcat de minune în Londra. În fiecare stație veți găsi hărți de transport ale metroului, autobuzelor, trenurilor, etc. Puteți să folosiți Oyster-ul ca să vă plimbați chiar și cu vaporașele taxi de pe Tamisa, dar aveți grijă să vedeți logo-ul Oyster, căci altfel veți plăti în plus.

Chiar și-așa, la metrou te uiți după culori. După ce-ai descoperit la ce stație trebuie să cobori, vezi ce linie trebuie să iei (te iei după culori) și indicațiile din stațiile de metrou te poartă de la sine. Barele de susținere din trenuri sunt de culoarea tronsonului, ca să-ți dai seama dacă te-ai rătăcit sau nu. Și cu toate astea, mai ai și câte un angajat care stă pe peron la ore de vârf sau chiar un buton, unde poți chema pe cineva să te ajute cu informații.

Mai rămâne doar să te care cineva în brațe, lucru pe care eu evident că l-am găsit 🙂 În rest, sper să vă ajute informațiile astea și să vă liniștesc că nu trebuie să vă printați nici o hartă de acasă, le găsiți pe toate actualizate acolo, mai ales că londonezii construiesc non-stop, așa că lucrurile se pot schimba de la an la an.

Vă pupă vaca!

La Palat, la Buckingham!

IMG_20141116_142715

Am bătut în porțile Buckingham-ului ca vaca până mi-am tocit copitele și nimic. Apoi, când mi-am ridicat privirea și am văzut steagul Marii Britanii fluturând deasupra palatului mi-am dat seama că Regina nu era acasă. Trebuia să fie ridicat steagul regal. Of, și i-am spus că vin s-o vizitez. Dar las că m-am plimbat de n-am avut aer prin Londra și în zilele ce urmează o să vă spun cum și de ce merită să vizitați Londra! Până atunci, doar câteva idei de luat în seamă:

  • Vestita ploaie n-ar trebui să vă sperie. Vine, picură și pleacă. Nu plouă cu săptămânile, ca la noi 🙂
  • În fiecare metrou, barele de susținere sunt colorate în funcție de culoarea tronsonului de călătorie. Asta ca să-ți dai seama dacă te afli în trenul corect sau n-ai avut timp să citește semnele.
  • Nici autobuzele cu etaj nu stau mai prejos. Ca să nu piardă timpul, șoferii de autobuze nu opresc în stație decât dacă le faci semn, sau dacă apeși butonul din autobuz. Astfel, seara când nu e aglomerat, aproape că mergi cu taxiul până la tine acasă 🙂
  • Aici nimeni nu moare de foame. Mai ales dacă ești propriul tău șef și ai o afacere din care câștigi până în 10.000 de lire pe lună, nu plătești taxe.
  • Atunci când își iau zborul pe lumea cealaltă, londonezii preferă să construiască o bancă de lemn și s-o amplaseze într-un parc, pe care scrie ”În Memoria…”. Asta ca să rămână ceva de folos în urma lor și nu doar o cruce mare din piatră pe care rar o vizitează cineva.
  • Second hand-urile au alt scop. Oamenii donează haine sau alte obiecte pe care nu le mai folosesc, acestea sunt curățate, vândute, iar banii obținuți din vânzări sunt donați cercetării diverselor forme de cancer. Asta în cazul în care vedeți magazinele Research Cancer UK.
  • La fel ca în multe alte țări, și aici totul se reciclează. Dar nu doar atât. Nu-ți imagina că după ce-ai terminat untul din cutia de plastic, o arunci pur și simplu în containerul de plastic. Nu, întâi o speli și apoi o arunci la gunoi. Că așa-i frumos și civilizat.

Sunt multe alte lucruri pe care le-am descoperit în peripețiile mele în Londra și de-abia aștept să le împărtășesc cu voi.