Cum a fost la Electric Castle 2017

Ioooi, da ce bine m-am simțit la Electric Castle! A fost așa drăgu că n-a plouat încât am putut să lenevesc și eu la iarbă verde fără să-mi murdăresc copitele. Asta în timp ce mâncam, evident.

Ce să vă spun, sunt vacă de festival și sunt extrem de fericită atunci când lumea întreabă de mine și vrea să facă o poză cu mine! Toată lumea-n sus și-n jos: ”Da vaca unde e?”. Ei bine, am dat târcoale cam prin toate zonele de festival ca să văd ce mai e nou.

Pe lângă lumea bună și relaxată, am dat peste câteva zone care mi-au ridicat cornițele ca niște sprâncene. E prima oară când intru în Castelul Banffy și oamenii ăia au făcut câteva lucruri foarte drăguțe pe-acolo. Apoi scena principală a fost mai mare ca mine (dacă e posibil așa ceva), cu multe ecrane și cu niște wallpaper-uri drăguțe de pus pe telefon sau laptop. 🙂

 

Eh, și-acum să vorbim de ce era mai important. Mâncărica! Știți doar că mie îmi place să mănânc foarte mult, dar mi-era teamă că va trebui să dau cu mătura prin festival ca să-mi câștig banii. Iar eu cum sunt o regină de fel, nu mi-aș fi permis un asemenea comportament.

Noroc că au venit cei de la Lidl și m-au salvat. Mi-au pus la dispoziție o zonă specială la Royal Food Court unde m-am umplut seară de seară de paste delicioase la prețuri super bune, apoi îmi răcoream cornițele la Royal Garden cu limonade și salate de fructe, iar pentru cei care stăteau în camping au putut merge la Royal Market, un supermarket Lidl în adevăratul sens al cuvântului, de unde puteau cumpăra mâncare și apoi puteau s-o pună pe grătar la Royal Grill. Acuma, eu n-am stat ca vaca-n camping, că-s regină, da recunosc că de câteva ori m-am dus la magazan și mi-am cumpărat de păpică și de băut, tocma pentru că era foarte avantajos.

Eh, și uite așa am reușit să-mi mențin silueta de vacă și să nu slăbesc nici un kil. Și sunt foarte fericită! 🙂

Ah, apropo, m-am tolănit într-o zi în roata aia mare după vreo 3 salățuri și a fost mirific! Mai vin și la anul! Iar până atunci, dați un follow contului meu de Instagram. 🙂

Vaca melomană

VV la Enescu 2015 02

După ce și-au tușit toți plămânii și și-au tocit palmele în aplauze frenetice, m-am ascuns între floriile alea delicioase de pe scenă și am început să le pap. Nu prea am înțeles eu de ce dădea nenea ăla din mâini pe scenă, dar muzica e foarte frumoasă și m-am simțit așa, ca o regină! Așa că am încercat să aflu care-i rolul unui dirijor.

Noh, cică el ar fi cel care conduce totul. Bine, asta m-au dus și pe mine cornițele să mă gândesc, dar nu pare că vreun instrumentist se uită la el. Mai ales că toți au partitură așa că de ce mai au nevoie de el?

Păi au nevoie de el pentru că în primul rând, dirijorul are partitura generală. Adică, fiecare instrumentist are doar partitura instrumentului la care cântă (vioară, de exemplu) și nu și a colegului de la bubă, pardon, tubă. Și ei nu cântă aceleași note sau în același timp. Așa că e nevoie de cineva care să știe când intră și când are de cântat fiecare instrument din orchestră. Iar acela e dirijorul.

Sunt foarte dese momentele în care partida ta de instrumente nu are de cântat, muzica este preluată de altă partidă de instrumente, așa că tu lași instrumentul pe picior și te odihnești. Nu mai numeri pauzele, căci te-ai obișnuit deja cu partitura și cu melodia, dar totuși cum faci să intri la fix atunci când ai de cântat? Și nu doar tu, ci și colegii tăi de partidă cu care trebuie să suni ca și unul singur. Păi atunci te uiți la dirijor și el o să-ți dea intrarea. Să-ți dea ce? INTRAREA! Adică îți face semn dinainte că acum e momentul în care trebuie să cânți.

Apoi, dirijorul este cel care marchează măsura și tempo-ul în care se cântă o piesă. Adică sunt în jur de vreo 100 de oameni pe scenă. Toți știu că piesa respectivă are măsura și tempo-ul respectiv, deoarece scrie pe fiecare partitură. Dar fiind oameni, fiecare are o percepție diferită și personală apropo de ce înseamnă timpul. Așa că dacă nu ar exista un dirijor, fiecare ar avea ritmul lui și ar ieși o ciorbă îngrozitoare. Așa că dirijorul este cel care marchează ritmul unei piese cu ajutorul acelei baghete. Își ridică mâinile pentru a-i atenționa pe toți instrumentiștii, se uită la ei și în momentul când știe că-i are pe toți sub atenția lui, le dă intrarea cu un timp înainte pentru a se sesiza viteza la care se va cânta.

Și probabil cel mai important lucru al unui dirijor este că el e cel care oferă interpretarea cuvenită. Chiar dacă scrie negru pe alb în partitură, fiecare dirijor are posibilitatea de a interpreta în felul personal orice lucrare. Prin gesturile mâinilor poate face o orchestră să cânte mai rar și mai încet sau dimpotrivă, mai rapid și mai tare și mult mai energic. Este foarte posibil să nu-ți placă un concert din cauza dirijorului sau să te îndrăgostești de muzica asta pentru că dirijorul este cel care a reușit să-i facă pe instrumentiști să interpreteze atât de bine. Așa că importanța lui este colosală în cadrul unei orchestre sau cor.

De fapt, dirijorul este un DJ fără pic de tehnologie. El este cel care alege piesele, le stabilește ritmul, le dă play și face fading între ele. Pe lângă asta mai adaugă și niște efecte și iese totul perfect.

Vă recomand să mergeți la Festivalul Enescu. Dacă nu ați mai prins bilete, stați fără grijă. Concertele se difuzează în direct pe site-ul lor sau puteți cumpăra bilete la cinema-ul din Băneasa Mall pentru a le viziona. Mai ales că diseară e ”Patetica” de Ceaikovski și sună divin. Musai să o ascultați o dată în viață!

Skirt Bike 2015

DSC_0064-2

Ieri am fost plimbată cu bicicleta prin București. Nu, nu s-a îndoit, răilor! Nu-s chiar așa de grasă! Plus că Dragonul Roșu are vreo 3 tone și nu se rupe el așa ușor.

Am profitat de Skirt Bike în primul rând ca să mă plimb nestingherită prin București cu bicicleta. Apoi pentru a vedea cât mai multe fete cochete. Am fost și anul trecut și am legat niște prietenii noi. Anul ăsta au fost câteva mii de femei care au s-au plimbat de la Palatul Copiilor până la Femei pe Mătăsari. Circulația a fost oprită, iar poliția și jandarmeria s-au asigurat de bunul mers al coloanei de bicicliste. Câteva claxoane de la oameni care iarăși au fost deranjați de la treburile lor duminicale extrem de importante, dar nimeni nu a dat vreo atenție.

La Femei pe Mătăsari, aglomerație în fum de mici, pardon, de burgeri. Miile de participante și participanți și-au făcut cu greu loc prin talciocul de acolo. Prima oară când vin aici, dar aglomerația foarte mare nu m-a ținut pe loc prea mult timp. Asta pentru că deja nu mai puteai să admiri fetele pe biciclete și n-aveam cum să-mi mai fac poze cu ele și apoi pentru că venisem cu alte așteptări. Visam la o zonă boemă, retrasă, un București interbelic, fete cochete, domni distinși. Din păcate, aglomerația intensă și ideea comercială de bază a festivalului arată că avem nevoie de mult mai multe evenimente de genul ăsta în București.

Nu-i nimic, o alee mai încolo, trei fete frumoase foc m-au hrănit cu cireșe proaspete care mi-au dat puteri noi și am luat-o din loc într-o plimbare liniștită către casă.

Dar m-am gândit la o chestie. Ce-ar fi dacă femeile ar renunța la rochiile alea pompoase și incomode pe care le poartă la petreceri și nunți și s-ar îmbrăca cum s-au îmbrăcat fetele ieri la Skirt Bike. Cam cât de frumos ar da în poze, ha? 🙂

Rapsodie-n Roz

Processed with VSCOcam with f2 preset

Acum ceva vreme vă spuneam că mă duc la teatru. Și nu oricum, ci în primul rând, ca vaca! M-am dus la Teatrul Nottara în timpul Festivalului FestIn pe Bulevard. Și cum nu mai fusesem niciodată la teatru, am început să mă uit la recenzii scrise despre piesele din Festival. M-a luat durerea de coarne, n-am înțeles nimic din ce-au scris criticii așa că am ales ceva pe Roz, căci pe Verde nu aveau.

Rapsodie-n Roz este o adaptare a lui Alexandru Repan a textului Oscar și Tanti Roz scris de Eric Emmanuel Schmitt, un nene cu nume de filozof de acum 1000 de ani dar care de fapt s-a născut în 1960 și de atunci a tot scris lucrări, unele premiate. Asta din ce-am găsit și eu pe internet dar așteptam de fapt piesa, voiam să văd acolo ce se întâmplă!

Cum să vă spun, chiar dacă am fost pentru prima oară la teatru, cred că am văzut cea mai frumoasă piesă de teatru din lume. Așa de mult mi-o plăcut că la final am făcut ochii de vacă și am stors niște lacrimi pe podea. Povestea e foarte frumoasă și Alexandru Repan, alături de Andreea Șofron reușesc să te țină prins până la final. E vorba despre un băiețel care află că mai are de trăit doar 12 zile, dar care primește sfatul de a trăi în fiecare zi câte zece ani, din partea îngerului lui păzitor. Și de aici pornește o poveste minunată care te poartă printr-o viață de om, privită din prisma băiețelului căruia i se acorda șansa de a îmbătrâni înainte de a muri.

La dialogul celor doi se adaugă și muzica culeasă și aranjată de Alexandru Petrovici (pian), ajutat la violoncel de Ella Bokor și care probabil este cea mai faină coloană sonoră a unei piese de teatru. Începe cu La Vie en Rose, trece prin multe piese clasice care se potrivesc de minune acțiunii, se joacă un pic cu niște colinde, ca apoi să termine tot cu La Vie en Rose. Cred că muzica m-a impresionat cel mai mult, asta pentru că aduce un plus enorm piesei de teatru.

Nu vă mai spun nimic în plus, dar vă sugerez din tot suflețelul meu de vacă să mergeți și să vedeți această piesă, căci merită. Următoarea reprezentație va avea loc pe 14 noiembrie la ora 19.30

Vaca Verde la FESTin pe Bulevard

IMG_20141015_144017

M-am așezat ca Vaca fix printre artiști, la loc de cinste! Am intrat azi un pic la Teatrul Nottara să văd ce program au și surpriză! E ditamai festivalul de teatru săptămâna asta! E vorba de FESTin pe Bulevard, un festival ajuns la a doua ediție și sunt o grămadă de piese interesante.

Mâine seară o să mă duc la Rapsodie-n Roz (că pe verde n-aveau), o piesă în regia lui Alexandru Reapan și e povestea unui băiețel de 10 ani care îi scrie o scrisorică lui Dumnezeu, să-l întrebe de ce suferim. Bine, eu n-am mai fost la teatru până acum, dar de-abia aștept. Sunt super entuziasmată!

Și vă recomand și vouă să mergeți! Uite, aici aveți programul din care vă puteți alege o piesă. Până pe 18 octombrie n-avem altă treabă decât să mergem la teatru, căci până atunci ține și festivalul.

Și să v-așteptați la o recenzie teatrală dramatică din partea unei Vaci elitiste 🙂

Vaca Verde la Anim’est 2014

IMG_20141008_214348

Azi am fost să fac cunoștință cu oița de la Anim’est. Și să văd că de fapt e ditamai oaia și că mă întrece lejer în gabarit. Dar așa e în lumea imaginată a celor care desenează. Căci Festivalul Internațional de Film de Animație e în plină desfășurare săptămâna asta. La cinema Studio, cinema Elvira Popescu și la Animation Hub (după Biserica Armenească).

Am tot auzit de Festivaluri de Filme și chiar am fost deja la unul anul acesta. Dar mi se rotesc cornițele de bucurie când văd că există festivaluri dedicate special animațiilor. Și aveți ocazia să vedeți cele mai bune proiecții ale momentului, fie ele de lung sau scrut metraj, internaționale sau românești, de advertising sau studențești.

Dacă Festivalul e la a 9-a ediție înseamnă că public există de ceva vreme și îi doresc Oiței viață lungă și să se lege între noi o prietenie și mai lungă.  Festivalul se va încheia pe data de 12, iar programul îl aveți aici și poate ne vedem săptămâna asta pe-acolo! Mi-ar plăcea, că uite, deja mi-am făcut o poză cu fetele de la organizare! 🙂

Loading

Ca o invitată de onoare, m-am dus să-mi ridic badge-ul de vedetă de la #Animest și m-am pozat și cu fetele acolo. Totuși cineva cred că se uită cam dubios la mine :))) #vacaverde #animest2014

View on Instagram

Vaca Verde la The Color Run București Septembrie 2014

Processed with VSCOcam with a5 preset

Când am fost la The Color Run în Mamaia, anul ăsta, n-am avut curaj să ies din mașină. Am stat pitită bine și m-am ascuns de toți nebunii care aruncau cu vopsea în stânga și-n dreapta, de parcă a dat strechea în ei! Dar anul ăsta mi-am făcut curaj și m-am dus glonț (asta pentru că m-am trezit târziu) în Parcul Kiseleff, la ultima ediție Color Run de anul ăsta.

Aveam oricum de dat un premiu, și anume un kit special care conținea o pereche de ochelari, un tutu, brățări și jambiere pentru cel sau cea care își făcea un selfie cu mine și dădea un tag către @vaca_verde și @thecolorrunro pe Instagram. Începând să mă pozez degrabă cu lumea pe-acolo, am dat peste Ioana care și-a dat seama că sunt lihnită de foame și m-a hrănit. Apoi a făcut un selfie cu mine și hop, aveam deja o câștigătoare!

2014-09-13 04.15.49 0

În rest, ce să vă spun. Color Run întotdeauna va fi o experiență tare faină! Lumea chiar râde, dansează și se distrează. Nu contează dacă mai ies vopselele alea de pe tine sau nu, contează să te simți bine și să faci ceva ce n-ai face în fiecare zi! Și dacă tot nu v-au convins prietenii cât de tare e la Color Run, atunci vă invit să vă uitați aici la albumul meu foto, iar aici la un al doilea album cu vreo 300 de poze!

Ne vedem cu siguranță la anul! Și mai colorați și mai plini de viață!

Processed with VSCOcam with a5 preset

Vaca Verde la Anonimul 2014

IMG_20140812_210015

Ea este Alexandra Lungu și am vrut să-mi fac neapărat o poză cu ea. Știți de ce? Pentru că la doar 11 ani a jucat într-un film cu Monica Bellucci și a fost aleasă din peste 2000 de participante la casting! Film pe care l-am văzut împreună aseară la Festivalul Internațional de Film Independent Anonimul.

Festivalul se mută doar anul ăsta din Deltă și se ține la Arena Verde Stop, acolo unde într-o vreme se dădeau concerte faine până s-au speriat băbuțele din blocurile de vis-a-vis de zgomot (le înțeleg, că nici eu nu stau bine cu zgomotul) și s-a închis. Acum, locul este redeschis și arată atât de fain încât nu zici că ești în București. Poți să te așezi pe băncuțe, scaune colorate, pufi sau direct pe iarbă, să te bucuri de standurile de papa și băutură (e vreo 5 lei jetonu), am văzut că și Acuarela a venit special pentru acest festival și să stai apoi ca vaca și să te uiți la filme și scurt metraje. Pe moca, pentru că intrarea la Arena Verde Stop este gratuită.

Totul se desfășoară în fiecare zi (până duminică 17 august) începând cu ora 18.00, adică imediat după birou pentru că e aproape de Pipera, iar de la ora 20.00 vor fi concerte în fiecare zi (apropo, duminică e Gojira!) și de la ora 21.00 încep proiecțiile de filme și scurt metraje și țiiiin hăt până pe la ora unu noaptea.

Dacă sunteți prea departe de zonă, puteți merge azi în Piața Unirii, unde va fi o proiecție specială pe Dâmbovița de la ora 20.30, iar voi puteți să vă urcați în lotci și să vedeți niște scurt metraje direct de pe apă. Ce tare e, nu-i așa? Mie deja îmi vine să mă bălăcesc!

Pentru conservatori există cinema Studio și începând de joi de la ora 15.00 puteți vedea filmele și scurt-metrajele din cadrul Festivalului. Duminică e un film cu Marion Cotillard doar la Studio de la ora 20.00, în regia lui James Gray. Eu n-aș pierde nici o ocazie s-o văd pe Marion. Iar la Arena Verde Stop, tot de la ora 20.00, va avea loc Gala de Închidere a Festivalului, iar apoi va urma filmul A Most Wanted Man în regia lui Anton Corbijn. Știți cine e Anton? Anton este responsabil pentru majoritatea videoclipurilor și fotografiilor făcute formației Depeche Mode și credeți-mă că face niște lucruri uimitoare. Așa că nici asta nu e de pierdut! Filmul începe pe la 21.45.

Hai că v-am făcut program până la sfârșitul săptămânii! Ah, și apropo! Puteți închiria gratuit biciclete ca să vă plimbați între locațiile festivalului! Da, da! Vedeți mai jos!

Gata? Ați înțeles ce-aveți de făcut? Bun, căci poate ne facem niște poze înainte de începerea filmelor! Iar programul în întregime îl aveți aici!

Vă pupă vaca!

Vaca Verde la Summer Well 2014

Processed with VSCOcam with lv03 preset

Credeați că am dispărut? Nicidecum! Ba chiar mi-am făcut apariția ieri la Summer Well și ghiciți ce! Daft Punk a venit special la festival ca să arate lumii întregi că Vaca Verde e cea mai tare vacă din lume! Beat this!

Acum despre festival ce să vă spun. Mie îmi place de mor. Bine, e cam și singurul care a supraviețuit în zona Bucureștiului dar îmi place locația pentru că e multă iarbă și oameni frumoși. Am fost și anul trecut și știam că n-o să fiu dezamăgită. Aveți aici dovada!

M-am luptat totuși cu căldura insuportabilă dar după ce-am păscut un pic și m-am hidratat corespunzător, m-am pozat un pic cu oamenii și apoi am așteptat liniștită concertul celor de la Placebo, care a fost divin!

M-am holbat și la oamenii care se tot balansau de o frânghie la H2O, la niște nebuni care vâsleau stând în picioare și de multe ori treceam pe la standul Orange pentru că aveau aer condiționat. Știu, sunt o vacă pretențioasă.

Processed with VSCOcam with a5 preset

 

Dar la Orange am dat de și de net 4G și m-am gudurat toată. Asta pentru că la câta vaca sunt, am nevoie de viteză mare de net ca să urc pozele cu mine. Și asta a fost cea mai tare chestie! A fost semnal Orange foarte bun la festival (atât voce cât și 3G/4G) având în vedere numărul foarte mare de oameni care s-a aflat acolo. De obicei la festivaluri te resemnezi și renunți la a mai încerca să urci vreo poză dar la Summer Well n-au fost probleme de genul ăsta.

Mai erau niște oameni care dădeau cu piciorul într-o minge și care cumva (nu înțeleg magia asta Kinect) ajungea într-o poartă la metrou la Universitate! Eu în timpul ăsta am participat la o tombolă unde am putut să-mi configurez propriul meu abonament, așa cum mi-l doresc. Adică m-am ocupat cu lucruri serioase! 🙂

De haleu nu s-a dus lipsă. Lumea a mâncat, a băut, s-a distrat, s-a întins pe iarbă și a ascultat muzică până s-a săturat. Per total a fost tare fain, ca și anul trecut.

Ce nu mi-a plăcut e că e 7 lei jetonu. Oi fi eu prințesă dar deja festivalurile astea se transformă într-un lux și pentru mine. A fost totuși un festival Sold Out ceea ce spune foarte multe despre setea oamenilor față de festivaluri și atrage cu sine mici probleme, ca la orice festival care se umple atât de mult. E cam singurul și sper să și reziste mult timp de-acum înainte!

Să ne vedem la anul cu bine și până una alta, aici aveți galeria foto de ieri de la Festival. Eu la final de zi, m-am întins toată pe păturică și am ascultat Placebo!

Processed with VSCOcam with t1 preset

Câștigă o invitație dublă la The Color Run în Mamaia

Processed with VSCOcam with a6 preset

Mă știți pe mine să alerg undeva? Sau chiar să mă grăbesc? Fiți serioși, ce motiv aș avea? Burtica asta nu se menține cu sport!

Dar am apreciat întotdeauna oamenii care fac sport și care se mențin. Și care peste tot efortul ăsta fizic mai știu să se și distreze. Așa că pentru ei am o surpriză mare și colorată, așa ca mine! Nici nu m-am oprit bine din a da o invitație dublă la Padina Fest că acum voi da încă una la The Color Run care se ține sâmbăta asta în Mamaia.

Deci cine vrea să meargă în weekend la mare, să alerge 5 km și după aia să se bată cu vopele colorate? Intră pe pagina organizatorului să te convingi că e super fun. S-a mai întâmplat deja în București și Cluj iar acum poți să faci asta direct la mare.

Tot ce trebuie să faci e să-mi spui într-un comentariu care a fost cea mai lungă distanță pe care ai alergat-o vreodată la antrenament. Apoi, mâine seară voi extrage un câștigător care va merge weekend-ul ăsta la The Color Run. Eu voi sta pe margine și voi păpa bomboane colorate și o să râd de voi când o să vă văd așa colorați ca mine 🙂

Flyer-A5