Cum a fost la Electric Castle 2017

Ioooi, da ce bine m-am simțit la Electric Castle! A fost așa drăgu că n-a plouat încât am putut să lenevesc și eu la iarbă verde fără să-mi murdăresc copitele. Asta în timp ce mâncam, evident.

Ce să vă spun, sunt vacă de festival și sunt extrem de fericită atunci când lumea întreabă de mine și vrea să facă o poză cu mine! Toată lumea-n sus și-n jos: ”Da vaca unde e?”. Ei bine, am dat târcoale cam prin toate zonele de festival ca să văd ce mai e nou.

Pe lângă lumea bună și relaxată, am dat peste câteva zone care mi-au ridicat cornițele ca niște sprâncene. E prima oară când intru în Castelul Banffy și oamenii ăia au făcut câteva lucruri foarte drăguțe pe-acolo. Apoi scena principală a fost mai mare ca mine (dacă e posibil așa ceva), cu multe ecrane și cu niște wallpaper-uri drăguțe de pus pe telefon sau laptop. 🙂

 

Eh, și-acum să vorbim de ce era mai important. Mâncărica! Știți doar că mie îmi place să mănânc foarte mult, dar mi-era teamă că va trebui să dau cu mătura prin festival ca să-mi câștig banii. Iar eu cum sunt o regină de fel, nu mi-aș fi permis un asemenea comportament.

Noroc că au venit cei de la Lidl și m-au salvat. Mi-au pus la dispoziție o zonă specială la Royal Food Court unde m-am umplut seară de seară de paste delicioase la prețuri super bune, apoi îmi răcoream cornițele la Royal Garden cu limonade și salate de fructe, iar pentru cei care stăteau în camping au putut merge la Royal Market, un supermarket Lidl în adevăratul sens al cuvântului, de unde puteau cumpăra mâncare și apoi puteau s-o pună pe grătar la Royal Grill. Acuma, eu n-am stat ca vaca-n camping, că-s regină, da recunosc că de câteva ori m-am dus la magazan și mi-am cumpărat de păpică și de băut, tocma pentru că era foarte avantajos.

Eh, și uite așa am reușit să-mi mențin silueta de vacă și să nu slăbesc nici un kil. Și sunt foarte fericită! 🙂

Ah, apropo, m-am tolănit într-o zi în roata aia mare după vreo 3 salățuri și a fost mirific! Mai vin și la anul! Iar până atunci, dați un follow contului meu de Instagram. 🙂

Vaca melomană

VV la Enescu 2015 02

După ce și-au tușit toți plămânii și și-au tocit palmele în aplauze frenetice, m-am ascuns între floriile alea delicioase de pe scenă și am început să le pap. Nu prea am înțeles eu de ce dădea nenea ăla din mâini pe scenă, dar muzica e foarte frumoasă și m-am simțit așa, ca o regină! Așa că am încercat să aflu care-i rolul unui dirijor.

Noh, cică el ar fi cel care conduce totul. Bine, asta m-au dus și pe mine cornițele să mă gândesc, dar nu pare că vreun instrumentist se uită la el. Mai ales că toți au partitură așa că de ce mai au nevoie de el?

Păi au nevoie de el pentru că în primul rând, dirijorul are partitura generală. Adică, fiecare instrumentist are doar partitura instrumentului la care cântă (vioară, de exemplu) și nu și a colegului de la bubă, pardon, tubă. Și ei nu cântă aceleași note sau în același timp. Așa că e nevoie de cineva care să știe când intră și când are de cântat fiecare instrument din orchestră. Iar acela e dirijorul.

Sunt foarte dese momentele în care partida ta de instrumente nu are de cântat, muzica este preluată de altă partidă de instrumente, așa că tu lași instrumentul pe picior și te odihnești. Nu mai numeri pauzele, căci te-ai obișnuit deja cu partitura și cu melodia, dar totuși cum faci să intri la fix atunci când ai de cântat? Și nu doar tu, ci și colegii tăi de partidă cu care trebuie să suni ca și unul singur. Păi atunci te uiți la dirijor și el o să-ți dea intrarea. Să-ți dea ce? INTRAREA! Adică îți face semn dinainte că acum e momentul în care trebuie să cânți.

Apoi, dirijorul este cel care marchează măsura și tempo-ul în care se cântă o piesă. Adică sunt în jur de vreo 100 de oameni pe scenă. Toți știu că piesa respectivă are măsura și tempo-ul respectiv, deoarece scrie pe fiecare partitură. Dar fiind oameni, fiecare are o percepție diferită și personală apropo de ce înseamnă timpul. Așa că dacă nu ar exista un dirijor, fiecare ar avea ritmul lui și ar ieși o ciorbă îngrozitoare. Așa că dirijorul este cel care marchează ritmul unei piese cu ajutorul acelei baghete. Își ridică mâinile pentru a-i atenționa pe toți instrumentiștii, se uită la ei și în momentul când știe că-i are pe toți sub atenția lui, le dă intrarea cu un timp înainte pentru a se sesiza viteza la care se va cânta.

Și probabil cel mai important lucru al unui dirijor este că el e cel care oferă interpretarea cuvenită. Chiar dacă scrie negru pe alb în partitură, fiecare dirijor are posibilitatea de a interpreta în felul personal orice lucrare. Prin gesturile mâinilor poate face o orchestră să cânte mai rar și mai încet sau dimpotrivă, mai rapid și mai tare și mult mai energic. Este foarte posibil să nu-ți placă un concert din cauza dirijorului sau să te îndrăgostești de muzica asta pentru că dirijorul este cel care a reușit să-i facă pe instrumentiști să interpreteze atât de bine. Așa că importanța lui este colosală în cadrul unei orchestre sau cor.

De fapt, dirijorul este un DJ fără pic de tehnologie. El este cel care alege piesele, le stabilește ritmul, le dă play și face fading între ele. Pe lângă asta mai adaugă și niște efecte și iese totul perfect.

Vă recomand să mergeți la Festivalul Enescu. Dacă nu ați mai prins bilete, stați fără grijă. Concertele se difuzează în direct pe site-ul lor sau puteți cumpăra bilete la cinema-ul din Băneasa Mall pentru a le viziona. Mai ales că diseară e ”Patetica” de Ceaikovski și sună divin. Musai să o ascultați o dată în viață!

Veneția din Cluj

2015-09-01 09.11.26 1_resized

Am fost în hibernare în ultimele luni că simțeam cum pierd din greutate, dar m-am întors plină de viață și m-am trezit pe o stradă faină din Veneția. Pardon, din Cluj. E un loc pe care vi-l recomand să-l vizitați!

Duminica trecută am fost la o plimbare prin Cluj și am vrut să ajung într-un loc pe care l-am mai văzut prin feed-ul instagramerilor de acolo. E o stradă cu un canal de apă ce amintește de Veneția sau Amsterdam. Ceva ce nu prea vezi în mod obișnuit în orașele din România.

E un loc tare fain și liniștit, chiar în centrul Clujului. Nu e o stradă prea circulată (având în vedere că e pietonală), dar are un farmec aparte. Și cred că e tare fain să și stai în blocurile de aici. Să ieși dimineața pe geam și să ai o apă curgătoare la tine, e ceva. Și da, în poză e o rață moțată care se tot chiombea la fundul meu mare de vacă.

Strada se cheamă Andrei Șaguna și o puteți găsi aici. Acum vreau să văd poze de la voi de pe strada asta! 🙂

Și dacă vreți apoi să mâncați un pițălău foarte bun, încercați la Club Italia. E lângă Euphoria (un local mai de fițe) pe care-l știe mai toată lumea. La Club Italia ai parte însă de o casă destul de dărăpănată, o terasă comunistă, ospătari îmbrăcați ca-n 85, dar e foarte multă liniște, servicii ok, iar pizza e de-a dreptul delicioasă. Am înțeles că patronul e italian și d-aia iese așa bună. Prețurile variază între 22 și ajung pe la vreo 30 de lei. Și te lingi pe degete dup-aia!

O vacă într-un planor

DSC_0177

Eh, acum să vă văd! Ați mai văzut voi vreodată o vită care să zboare cu un planor? Mda, mă gândeam eu. Dar am făcut-o și pe asta și de-abia aștept să vă povestesc cum a fost!

La începutul lunii mai am fost în #vizitainHD, un eveniment la care am mai participat și în trecut, asta pentru că îmi place tare mult zona aia de țară și mă întorc cu drag de fiecare dată. Puteți să căutați hashtag-ul pe Instagram ca să vedeți o grămadă de poze faine de-acolo. De data asta însă am trecut la celălalt nivel și am profitat de ziua porților deschise ale Aeroclubului Deva și m-am dat cu un planor.

Muuuai, e o senzație tare faină, mi s-a zburlit tot părul de pe mine și mi s-au rotit cornițele de câteva ori de emoție. Dacă stai să te gândești că de fapt nu e nici un motor care te ține acolo sus și că depinzi doar de vânt, ai doar două soluții. Să începi să-ți faci probleme sau de fapt să te bucuri de una dintre cele mai faine invenții. Cum m-am văzut la înălțime (așa cum îmi șade bine), m-am relaxat și am super profitat de experiența asta genială.

Un planor arată ca un avion, doar că nu are motor și se folosește de curenții de aer pentru a plana. El este tras cu un mosor și imediat se ridică în aer. Apoi te bucuri liniștit de priveliște având la îndemână câteva manete care te ajută în ce direcție vrei s-o apuci.

Ca să-ți poți saluta supușii de la înălțime trebuie să plătești doar 16 euro o cursă care ține vreo 6 minute. Mie mi se pare un preț foarte accesibil pentru o experiență de genul ăsta. Și vă sugerez să faceți asta în Deva pentru că aveți și ce vedea din planor. La relief mă refer. Mai niște munți, mai o Cetatea Devei, mai niște oi care de fapt îți dai seama că sunt oameni, etc.

Mai jos puteți să vedeți un scurt clip ca să vă faceți idee despre ce e vorba. Deși senzația de acolo nu se compară cu nici o înregistrare. Chestia asta trebuie trăită pe viu!

Vizită în HD 2015 este un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgău şi Călin Bobora. Proiectul este sponsorizat de Fermele Ado, Gourmetgift, AquaSaraHotel Sarmis Deva, Aeroclubul Deva şi este susţinut de Primăria Oraşului Simeria şi Primăria Oraşului Deva.

În vizită la surate

DSC_0500

Voi știți că o vițică poate să dea până la 30, 40 de litri de lapte pe zi? În special dacă îi pui și niște muzică relaxantă și o faci să se simtă ca la SPA? Asta și multe alte lucruri interesante le-am aflat când am vizitat o fermă plină cu surate din județul Hunedoara.

Păi eu nu știu dacă aș putea să beau atâta lapte. Probabil m-aș transforma într-o bilă imensă, m-aș rostogoli și aș leșina la un moment dat. Dar asta îmi spunea Cătălin, medic veterinar la Fermele Ado, un băiat extrem de pasionat de munca pe care o făcea și cu mare dragoste față de animale.

DSC_0535

Pe lângă asta am aflat că fiecare vițea are propia ei fișă medicală. Înainte să meargă la muls, toată lumea știe dacă suferă de ceva, dacă e supărată și ce-ar trebui să facă în sensul ăsta. Pe lângă asta, locul e împânzit de camere de supraveghere, așa că oricine se poate conecta de pe telefonul mobil și poate observa ce se întâmplă în fermă la orice oră din zi și din noapte. Grijă mare pentru văcuțe aici.

Deși eu ador căldura și m-aș tolăni pe orice plajă din lume, se pare că văcuțelor nu le priește așa de mult canicula. Ba chiar, temperatura ideală e undeva pe la 15 grade Celsius. Dacă e prea cald, le ia cu transpirații, cu bufeuri și se decid să nu mai dea atâta lapte. Hmm, am zis eu scoțând abur pe nas. Nu m-aș fi gândit cât de rezistente sunt văcuțele la frig. Rezistă lejer și la temperaturi de 5 grade.

DSC_0589

Bine, bine, dar cum de sunt toate așa frumoase? Păi, Cătălin nu doar are grijă de sănătatea văcuțelor de aici, ci se și asigură că urmașele lor vor fi adevărate doamne. Am ridicat o sprânceană științifică, deoarece n-am văut nici un bou la orizont, dar răspunsul a venit înainte de a pune eu întrebarea. Nu se folosește un singur taur pentru a face dragoste cu toate vacile. De fapt și din păcate, nimeni nu prea face dragoste aici. Asta pentru că inseminarea se face artificial. Ferma dispune de mai multe…hmm…”sortimente” de tauri la fiolă (vă imaginați ce e în fiolele alea, yak) și ele sunt folosite în funcție de nevoile văcuțelor. De exemplu, dacă o vițea are ugerul prea mic, atunci se apelează la ”elixirul” unui taur care va asigura urmașelor un uger mai mare. Practic, modificarea genei în binele producției și al sănătății animalului este o grijă constantă aici.

A trebuit să pun și întrebarea tristă. Ce se întâmplă cu văcuțele de aici când îmbătrânesc? Și din fericire, nu abatorul e prima opțiune. O vițică poate da randament până la 15 ani, dacă nu mai mult. După asta, producția ei de lapte scade, așa că ele sunt vândute la țărani care se pot mulțumi și cu o producție de 5, 10 litri de lapte pe zi. Dacă nu, se trimit și la procesare pentru mâncare, ca să băgați big meci în voi 🙁

DSC_0532

Dar viața își are ciclul ei firesc, așa că povestea nu e tristă, ba chiar am dat peste niște prospături cu care m-am ”delectat” pe îndelete. De fapt, m-am lins cu un vițel, dar să nu mai spuneți la nimeni, da? 🙂

DSC_0554

DSC_0556

DSC_0560

DSC_0561

Vizită în HD 2015 este un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgău şi Călin Bobora. Proiectul este sponsorizat de Fermele Ado, Gourmetgift, AquaSaraHotel Sarmis Deva, Aeroclubul Deva şi este susţinut de Primăria Oraşului Simeria şi Primăria Oraşului Deva.

Cel mai bun desert din lume!

Processed with VSCOcam with f2 preset

Pentru vaci leneșe ca mine (scuzați pleonasmul) s-au inventat supermarket-urile. Locul ăla divin de unde iei totul aproape gata preparat. Așa că azi m-am dus și eu ca vaca să-mi iau ceva de papa de la Lidl și am crezut că leșin când am văzut că au cel mai bun desert din lume!

Prima oară am păpat desertul ăsta acum vreo 3 ani în Bulgaria (la Golden Fish, pe stânga la vreo 5 km de Vama Veche). Apoi, acum vreo doi ani în Grecia, în Thassos. Nu era masă la care să nu cer desertul ăsta!

Mă refer la înghețata de iaurt. Vă jur că nu există pe lumea asta înghețată mai bună și mai cremoasă ca cea de iaurt. Evident că mi-a fost lene să mi-o fac singură, dar acum e gata preparată și o găsiți la Lidl cu 10 lei cutia de juma de kil. Au specialități grecești, iar eu cum abia ce m-am întors din Grecia, n-am rezistat tentației. Am găsit și țațichi la 6 lei și e incredibil de bună. Mai adăugați o pită d-aia ciubaca sau ciabatta la 1 leu și totul e Dumnezeu pe pământ!

Acum, revenind la desert, să vă spun cum se servește!

Processed with VSCOcam with f2 preset

Peste minunăția aia de înghețată de iaurt se scurge ușor miere și apoi se presară nuci pisate. După care se ia o linguriță și se leșină cu ea în gură. Înghețata de la Lidl vine deja cu un sos de caramel și nuci înăuntru, dar pentru mine niciodată nu-i de-ajuns.

Pe bune, trebuie s-o încercați și să-mi spuneți ce părere aveți! Pfoai, eu mă duc să-mi mai pun o porție!

Palaios Panteleimonas, sau un altfel de Pantelimon

DSC_0004

Încă-mi sunt cornițele prin Grecia. Asta pentru că mi-am amintit ce bine am mâncat în sătucul ăsta minunat, Palaios Panteleimonas.

Pantelimon ăsta, e un sătuc din apropierea muntelui Olimp și arată foarte bine deoarece oamenii de-aici și-au dat seama că pot face o afacere din chestia asta. Nu e un sătuc tradițional și original grecesc, totul are scop comercial aici, dar nu-i nimic, pentru că te simți bine aici. După ce m-am pierdut pe străduțe, ciulindu-mi urechile și mijind ochii de vacă la fiecare pas, mi s-a făcut o foame groaznică. Așa că m-am luat după alți oameni și am ajuns în ”centru”, lângă biserică, unde ai vreo 3 restaurante și o terasă. Nici n-ai nevoie de mai mult.

Am mâncat aici de-mi venea să leșin și tot nu voiam să mă opresc. Niște dovlecei pane gătiți de Dumnezeu, cartiofiori prăjiți veniți la țanc și un țațichi fresh cu cea mai bună pită din toată Grecia. N-am să uit pita de-aici niciodată. Absolut delicios și recomand din toată inima să vă abateți pe aici. Chit că veniți singuri sau vă alegeți un tur-operator, trebuie să vă asigurați că sătucul ăsta e în program.

Și v-am mai spus ce liniște era acolo? De-ți venea să te întinzi la soare lângă pisici? Mda, atât de liniște era. Hai gata, că iar mi se face poftă!

Acest articol a fost scris in infoturul “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat deTurismMarket.comin parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti.ro, TravelWithaSmile.net, LAMONZA (www.lamonzashop.ro) si Art & Craft(www.artandcraft.ro)

Iar aici, puteți să vedeți un album întreg de poze din excursia #GreekExplorer.

Sufăr de Palaiokastritsa

DSC_0289

Mda, m-am îmbolnăvit de Paleocastriță, sau cel puțin așa sună numele unui sătuc din nord-vestul insulei Corfu. Probabil unul dintre cele mai frumoase locuri din mama Greția.

Trezită cu noaptea-n cap, am moțăit în autocar și m-am trezit brusc pe țeavă. Pardon, pe plajă. Dar jur pe cornițele mele că brusc am făcut ochii mari ca de vacă și mai că am văzut la orizont corabia Black Pearl și Jack Sparrow gesticulând cu sabia într-o mână și cu sticla de rom în cealaltă. Asta pentru că locul ăsta aduce mai degrabă a Caraibe, decât a Grecia.

Și fiindcă e weekend și aveți timp să vă faceți planuri, vă spun clar că Palaiokastritsa e musai pe lista voastră de vizitat și chiar de făcut plajă, dacă ajungeți pe insula Corfu. Dar vă recomand să faceți asta un pic în extrasezon, căci locul e mult mai plăcut când e pustiu. Altfel o să vă înghesuiți fundul printre alți turiști.

DSC_0297

Acest articol a fost scris in infoturul “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat de TurismMarket.comin parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti.ro, TravelWithaSmile.net, LAMONZA (www.lamonzashop.ro) si Art & Craft(www.artandcraft.ro)

Iar aici, puteți să vedeți un album întreg de poze din excursia #GreekExplorer.

Vaca Verde @ Corfu

20150420_174905-2

Pfoai, nu știu cum și ce să vă spun mai repede despre Corfu. Poate faptul că m-am îndrăgostit de cum mi-am pus copitele jos din autocar și m-am bucurat de lumina perfectă pentru poze? 🙂

Dacă n-ați fost până acum în Corfu, atunci e musai să faceți asta anul ăsta. Dacă ați mai fost, sunt sigur că o să vreți să mai mergeți.

E locul unde o vițea ca mine își menține zâmbetul pe botic fără efort. Asta pentru că e genul de oraș care te îndeamnă la explorare, să te pierzi pe sutele de străduțe, să descoperi că te-ai învârtit în cerc, să ți se conecteze telefonul la WI-FI-ul terasei la care ai stat mai devreme, deși nu mai știi să ajungi acolo și câte și mai câte.

Iar când obosești, nu-i nimic. Ai destule terase liniștite unde poți să zaci și să te bucuri de un frappe și să papi niște țațichi cu pâinică d-aia bună și totul te duce undeva la un maxim de 4-5 euro. E un oraș incredibil de frumos și îmi pare o combinație extrem de reușită între Veneția și Cuba sau Havana. Asta din cauza balcoanelor din fier forjat. Și în plus de asta, ăsta-i farmecul Greciei. Fiecare oraș e diferit și are un stil diferit. Mi-am dat seama că mi-ar plăcea să trăiesc într-un oraș turistic, asta pentru că oamenii fac orice ca să aibă un oraș cât mai atrăgător, iar grecii au reușit din plin cu Corfu.

Cum ajungi acolo? E simplu, într-o zi ești acolo. Te urci frumușel în mașină și în vreo 12-14 ore ești acolo (dacă pleci din București). Ieși pe la Giurgiu/Ruse și poți s-o iei ori pe la Veliko Tarnovo sau prin Sofia. Ai parte de autostrăzi și în Bulgaria, dar și în Grecia. Iar în Grecia, autostrada o plătești pe bucăți, gen, o medie de 3 euro pentru 30 de km, cred. Apoi o să ai nevoie de feribot care te mai costă și ăla vreo 20 de euro (sau 10 euro dacă ești cu motorul).

Pentru o vacanță perfectă, v-aș sugera următorul program. Vă opriți o seară în Salonic, cel mai european oraș din Grecia. Plin de terase, agitație, oameni și locuri faine, n-o să vă opriți din poze și vizitat. Iar aici, la Pastagio, am găsit locul unde poți să-ți iei ditamai sanvișul baghetă cu 2 euro, iar cola e 80 de cenți!!! A doua zi puteți pleca spre Ioannina, un alt oraș superb din Grecia pe care musai trebuie să-l includeți pe lista voastră de vizitat. Când o să vă beți cafeaua la terasele de aici, vă asigur că o să vreți să stați vreo 2 zile și pe-aici ca să descoperiți tot ce-are de oferit.

Dacă nu aveți mașină, atunci ar fi varianta avionului, dar nu vi-o recomand. Asta pentru că nu există zboruri directe, ci doar cu escale și durează la fel de mult ca și cu mașina. Nu mai spun că te costă de te rupe. Asta m-a asigurat Sorin de la Airline Travel. Așa că cel mai bine e să apelați la o agenție de travel care să vă ofere cel mai bun pachet (chit că e cu autocarul sau cu avionul). Iar mai jos puteți să apelați la agenția care m-a plimbat pe mine prin locurile astea minunate. Iar aici, puteți să vedeți un album întreg de poze din excursia #GreekExplorer.

Acest articol a fost scris in infoturul “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat de TurismMarket.com in parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti.ro, TravelWithaSmile.net, LAMONZA (www.lamonzashop.ro) si Art & Craft(www.artandcraft.ro)

Meteora, o altă planetă!

DSC_0081

Ioi, zici că am aterizat ca vaca pe altă planetă, așa mă simt! Parcă aș fi în Avatar, zău. Dar nu, sunt de fapt în Grecia, la Meteora, unul dintre cele mai spectaculoase locuri de pe planetă.

Meteora cică înseamnă ”mijlocul cerului”, dar la cât de grăsană sunt eu și stâncile astea la un loc nu cred că rezistăm prea mult în aer. Cu toate astea, mi s-au dat cornițele pe spate de cât de frumos e aici. Formațiunile astea stâncoase cică s-au format acum zeci de milioane de ani, pe vremea când nu exista nici o vacă pe pământul ăsta. În schimb era foarte multă apă care la un moment dat s-a mutat cu casa de-aici și au rămas aceste sedimente calcaroase. Striațile lor provin din frecarea cu apă, aer sau expunerea la temperaturi foarte înalte.

Oricum ar fi, probabil sunt singura văcuță din lume care a escaladat aceste stânci. Și vă recomand cu toată căldura mea să vă mișcați fundurile până aici. Chit că veniți cu mașina personală sau vă cumpărați o excursie (detalii în josul articolului), într-o zi sunteți aici. Dacă dispuneți de timp, v-aș sugera să faceți o bună parte din drum pe jos. Și să nu vă uitați camera foto!

Pentru cei care nu se mulțumesc cu puțin, există două direcții turistice aici. Ori ajungi pentru alpinism sau pentru nenumăratele peșteri care-ți stau la dispoziție, ori pentru turismul religios, zona fiind împânzită de nenumărate mânăstiri cocoțate pe stânci. Vei găsi destule suveniruri atât sus, cât și la baza muntelui. Asta ca să nu se supere prietenii când te întorci acasă cu mâna goală.

Ca să vă mai stimulez puțin, vă las să vedeți un mic clip filmat pe drumul de întoarcere.

Acest articol a fost scris in infoturul “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat de TurismMarket.com in parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti.ro, TravelWithaSmile.net, LAMONZA (www.lamonzashop.ro) si Art & Craft(www.artandcraft.ro)