Cum să te miști prin Londra

Processed with VSCOcam with f2 preset

 

Muuună Seara! Sunt eu, Vaca Verde, într-un parc cu vedere către ditamai Londra. Bine, acum vreo săptămână, dar ce contează?

Știu că v-am făcut poftă cu Londra, așa că o să vă spun câteva lucruri apropo de cum să vă deplasați pe-acolo și cât vă costă.

În primul rând am intrat pe Paravion să-mi rezerv biletul de avion, pentru că acolo găsesc toate variantele de zbor, plus cazare dacă am nevoie. Oi fi eu regină dar aurul meu l-au furat turcii, așa că zbor cu low cost-ul. Mi-am rezervat la Blue Air și m-a costat cu tot cu bagaj de cală undeva la 120 de euro cu toate taxele. Dacă iei din timp, ieși chiar mai ieftin și poți să cauți și la Wizz Air, mai ales că ei au 3 zboruri pe zi către Londra-Luton. Unul dimineața, altul la prânz și încă unul seara 🙂

Aveți grijă dacă vă luați doar bagaj de mână, să lăsați lăpticul și orice alt recipient cu lichid acasă. E mai bine decât să-l pierdeți pe la aeroport. Și să vă reamintesc că în zborurile low-cost dacă vi se face fomică, scoateți euroii de la cioropel, căci totul se plătește. Altfel, timp de 3 ore stați și vă uitați pe geam sau la însoțitoarele de bord.

Când ajungeți la Luton (aeroportul destinat low-cost-urilor care zboară din România) și v-ați luat bagajul, o să vedeți în sala de așteptare pe stânga mai multe căsuțe de unde vă puteți cumpăra un bilet de căruță (coach) ca să ajungeți în Londra. Puteți să alegeți dintre National Express (11 lire călătoria) sau Green Line (10 lire călătoria). Eu am ales Green Line că sunt mai zgârcită și pentru că mi-am luat bilet dus-întors mi-au făcut o reducere de 5 lire. Adică am plătit 15 lire. Apoi o să vă spună reprezentantul companiei de transport de la ce linie veți lua autocarul până în Londra. Aveți grijă, după ce îi dați biletul șoferului să îi cereți chitanța, căci ea reprezintă biletul de întors.

Dacă aterizați pe Heathrow, e ușor. De acolo luați direct metroul de pe magistrala albastră (Piccadilly Line) și ajungeți fix în centru.

Nu știu care e diferența de o liră dintre National Express și Green Line, dar pe Green (căci sunt o vacă verde, de-aia mi-am luat aici) am așteptat timp de două autocare, căci unul era prins în trafic. Apoi, Wi-Fi-ul nu garantez că o să meargă tot timpul. La dus veți face în jur de o oră, iar la întoarcere, atenție!, faceți cam o oră și 30 de minute. Asta așa, ca să nu pierdeți avionul! În schimb, autocarele de pe National par mai noi, mai moderne, dar cică-ți crapă coarnele de frig de la aerul condiționat.

Capătul de linie este Victoria Station (puteți să coborâți și mai devreme la Baker Street sau Buckingham) și de aici să luați ori metroul, trenul sau autobuzul. Acum depinde unde v-ați găsit cazare. Important e că la Victoria Station aveți ditamai gara și de acolo vă puteți cumpăra cardul de transport care se cheamă Oyster. Acest card vă costă 5 lire (pe care îi veți primi înapoi când plecați din țară și vreți să renunțați la el). Pe el vă puteți pune credit de transport în funcție de perioadă și distanța pe care o circulați. Londra este împărțită în zone numerotate de la 1 la 9, 1 fiind centrul iar 9, un fel de Dămăroaia sau Mogoșoaia. Eu am stat timp de 5 zile la un prieten în zona 3, așa că Oyster-ul m-a costat 42 de lire. Da, transportul și chiria în Londra sunt infernal de scumpe! Dar poți să mergi pe jos, dacă te țin copitele 🙂

Nu vă faceți probleme că o să vă pierdeți. Eu care sunt o vacă prețioasă și nu le am cu orientarea (decât ce-mi indică coarnele), m-am descurcat de minune în Londra. În fiecare stație veți găsi hărți de transport ale metroului, autobuzelor, trenurilor, etc. Puteți să folosiți Oyster-ul ca să vă plimbați chiar și cu vaporașele taxi de pe Tamisa, dar aveți grijă să vedeți logo-ul Oyster, căci altfel veți plăti în plus.

Chiar și-așa, la metrou te uiți după culori. După ce-ai descoperit la ce stație trebuie să cobori, vezi ce linie trebuie să iei (te iei după culori) și indicațiile din stațiile de metrou te poartă de la sine. Barele de susținere din trenuri sunt de culoarea tronsonului, ca să-ți dai seama dacă te-ai rătăcit sau nu. Și cu toate astea, mai ai și câte un angajat care stă pe peron la ore de vârf sau chiar un buton, unde poți chema pe cineva să te ajute cu informații.

Mai rămâne doar să te care cineva în brațe, lucru pe care eu evident că l-am găsit 🙂 În rest, sper să vă ajute informațiile astea și să vă liniștesc că nu trebuie să vă printați nici o hartă de acasă, le găsiți pe toate actualizate acolo, mai ales că londonezii construiesc non-stop, așa că lucrurile se pot schimba de la an la an.

Vă pupă vaca!

Vaca Verde la Anim’est 2014

IMG_20141008_214348

Azi am fost să fac cunoștință cu oița de la Anim’est. Și să văd că de fapt e ditamai oaia și că mă întrece lejer în gabarit. Dar așa e în lumea imaginată a celor care desenează. Căci Festivalul Internațional de Film de Animație e în plină desfășurare săptămâna asta. La cinema Studio, cinema Elvira Popescu și la Animation Hub (după Biserica Armenească).

Am tot auzit de Festivaluri de Filme și chiar am fost deja la unul anul acesta. Dar mi se rotesc cornițele de bucurie când văd că există festivaluri dedicate special animațiilor. Și aveți ocazia să vedeți cele mai bune proiecții ale momentului, fie ele de lung sau scrut metraj, internaționale sau românești, de advertising sau studențești.

Dacă Festivalul e la a 9-a ediție înseamnă că public există de ceva vreme și îi doresc Oiței viață lungă și să se lege între noi o prietenie și mai lungă.  Festivalul se va încheia pe data de 12, iar programul îl aveți aici și poate ne vedem săptămâna asta pe-acolo! Mi-ar plăcea, că uite, deja mi-am făcut o poză cu fetele de la organizare! 🙂

Loading

Ca o invitată de onoare, m-am dus să-mi ridic badge-ul de vedetă de la #Animest și m-am pozat și cu fetele acolo. Totuși cineva cred că se uită cam dubios la mine :))) #vacaverde #animest2014

View on Instagram

Amor Amor

Processed with VSCOcam with m5 preset

Șoc și groază! M-am pupăcit cu un căprior și un bizon m-a lins pe fund! Nici la Capatos nu vedeți așa ceva! Acest articol nu este destinat vițeilor și vițicilor!

Cum s-a întâmplat nenorocirea? Vă jur că n-am nici o vină, e doar farmecul meu irezistibil de vacă! Vizitam și eu liniștită Parcul Natural Vânători Neamț cu ocazia #priNeamt și am vrut să stau și eu de vorbă un pic cu bizonii ăia de-acolo. Am discutat cu Bison Bonasus care mi-a zis că cică ei sunt vreo 7 în total aici în parc și că se trage din părinți polonezi, că ultimii zimbri de la noi din țară au dispărut cam prin anii 1800. Acum le merge bine, bagă în ei ca sparții vreo 20-30 de kile pe zi și se uită la turiștii care vin să le facă poze. Și stând noi așa la poze, mă trezesc că-mi trage o limbă pe fund! O fi crezut că sunt de mâncare căci alt comportament necorespunzător nu-l înțeleg! Sunt o doamnă, ce vaca mea! Sorin a prins momentul la fix, asta așa, ca să am probă în instanță!

10428638_10204543101327805_8409945552450485196_n

După ce-am fost supusă acestui comportament de bizon, m-am retras mai încolo să bârfesc cu căprioarele, dar ce să crezi? S-a apropiat un căprior și mare dragoste și pe ăsta! Ziceai că s-a terminat lumea și nu mai sunt vaci pe planetă! Bine, ca mine clar nu mai există vaci, dar chiar și-așa! M-aștept să mă inviți și pe mine la o cafea, la un lăptic ceva, nu te bagi așa ca capra în sufletul omului!

Processed with VSCOcam with f2 preset

Bine, prostălăul s-a îndrăgostit, n-am ce-i face. Îmi tot scrie să mă întorc în Neamț, că nu mai poate fără mine, d-astea copilărești. Offf, băieții ăștia nu înțeleg niciodată! Uite-l ce moacă de flaiel are!

Processed with VSCOcam with a5 preset

Dar în afară de asta, musai să vizitați parcul! O să vă placă. Vă sugerez să stați departe de Cerb, nu de alta, dar și cu ăla am avut un scandal! S-a luat de mine că cine sunt eu și ce vin eu aici să dau peste cap toate animalele. Auzi, animalul! Să dea vina pe mine. Nu mai zic că a creat o întreagă scenă și a vrut să dea cu coarnele în mine. Și aici am dovadă! Numa să vedeți cum urla ca disperatul de le-a speriat pe domnițele aflate în trecere! Hala comportament! Niște golani!

Singura persoană pentru care mi s-a rupt inima a fost Ursuleanul de după gratii care nu era tocmai în apele lui. Eu una nu prea sunt fană al grădinilor zoologice, tocmai pentru că animalele sunt îngrădite și ar trebui să stea în libertate sau să aibă destul loc. Aici se pare totuși că urșii sunt destul de înghesuiți deși spațiu în jurul lor există cu duiumul. Dar puteți să mergeți și voi și să vă convingeți singuri. Eu una s-ar putea să-i mai dau o șansă tembelului și să-l vizitez data viitoare când ajung #priNeamt

5-11 septembrie 2014. Tot ce-a fost de văzut #priNeamt – ediția a III-a a celui mai important eveniment dedicat promovării în mediul online a unui județ din România. Află mai multe detalii pe http://goo.gl/Lw8mzy Organizator: Eventur Bucharest. Powered by Petrom Romania. Parteneri principali: Autoritatea Națională pentru TurismConsiliul Județean NeamțPrimăria Piatra NeamțHotel Bistrița din DurăuBlue Air și Autoboca Rent-a-car.

Ce să faci în Piatra Neamț?

Processed with VSCOcam with f2 preset

Chiar așa! Nu prea ai ce să faci în Piatra Neamț. Pentru o vacă de București, aproape că voiam să merg mai departe și să nu opresc în oraș. Dar cum sunt curioasă din fire am ajuns să descopăr câteva lucruri interesante, ba poate chiar cel mai important lucru care ține de România. Voi v-ați oprit vreodată în Piatra Neamț? Dacă nu, o să vă opriți!

Processed with VSCOcam with c1 preset

Drumul din București durează vreo 5 ore, așa că dacă nu vă găsiți un șofer ca mine, vi-l ofer pe-al meu contra cost 🙂 Piatra e un orășel mic dar foarte curat. E primul lucru la care mă uit atunci când vizitez un loc, iar Piatra primește multe vaci de la mine din punctul ăsta de vedere. Dar pe lângă asta am mai găsit și niște chestii care mi-au răsucit un pic cornițele.

Processed with VSCOcam with hb2 preset

 

În primul rând orașul e flancat de munți, ceea ce te cam face să-ți dorești să te muți acolo numa’ pentru priveliște. Din centru se vede foarte bine Muntele Pietricica, iar dacă vii cu trenul, cum ieși din gară dai peste stația de telegondolă care te urcă pe Muntele Cozla. Da, în Piatra Neamț ai parte de-o telegondolă care te plimbă agală până-n vârf de munte, unde iarna te poți bucura și de pârtia de schi Cozla. Pentru un oraș ca Piatra Neamț n-am înțeles prea bine existența unei telegondole, dar simplul fapt că ea există mă fascinează și îmi dă speranțe apropo de turismul în zonele mai puțin umblate din țară. Odată ce-ai ajuns pe vârful Cozla, te bucuri ca toată vaca de o panoramă superbă asupra orașului, pe timp de zi sau noapte căci telegondola funcționează până la ora 2 noaptea. Sus, în afară de un restaurant cu specific românesc și câteva buticuri (unele închise) nu prea te întâmpină nimic. Încă n-are acel aer turistic întâlnit în orice stațiune montană din alte țări.

20150911_114541_1

Revenită cu copitele la baza orașului, am vizitat și centrul pietonal care deși e micuț te ține ocupat destulă vreme pentru că îți oferă o priveliște faină asupra Turnului lui Ștefan cel Mare și Curții Domnești și poți vizita Muzeul de Artă și Muzeul de Etnografie, două locuri care te uimesc cu numărul de lucrări și nivelul de informație. Mai e un muzeu un pic mai în spate care poate trece cu vederea de cele mai multe ori dar care poate fi cel mai important din lume. E vorba despre Muzeul de Artă al Civilizației Cucuteni, cea mai veche civilizație descoperită pe fața pământului. Și probabil nici nu știați că se află în România. Sincer, vă sugerez să citiți articolul lui Cristi apropo de acest muzeu, căci mie mi se umflă iar copitele și nu-mi place să mă supăr!

Processed with VSCOcam with hb1 preset

Piatra e un oraș liniștit, cumințel, cu câteva terase aruncate pe ici, pe colo și care îți conferă tot confortul necesar pentru a pleca mai departe spre destinații precum Cheile Bicazului sau Munții Ceahlău. După toate traseele astea obositoare, te poți retrage iar în Piatra să te relaxezi, nu de alta dar au un parc cu ștrand la baza muntelui, de unde nu-ți mai vine să pleci vreodată. Musai să vă  treceți Neamțul pe lista de vizitat și în special pentru Muzeul Cucuteni, care trebuie văzut odată în viață. Deși am avut un program bine stabilit în campania #priNeamt, am preferat ca în ultima zi să plec cât mai târziu, încât să mă bucur de acest oraș liniștit și plin de surprize. Asta pentru că mi-a plăcut și pentru că, surpriză, chiar ai ce să faci în Piatra Neamț.

Processed with VSCOcam with hb2 preset

5-11 septembrie 2014. Tot ce-a fost de văzut #priNeamt – ediția a III-a a celui mai important eveniment dedicat promovării în mediul online a unui județ din România. Află mai multe detalii pe http://goo.gl/Lw8mzy Organizator: Eventur Bucharest. Powered by Petrom Romania. Parteneri principali: Autoritatea Națională pentru TurismConsiliul Județean NeamțPrimăria Piatra NeamțHotel Bistrița din DurăuBlue Air și Autoboca Rent-a-car

Vaca Verde la Central Plaza Hotel

Processed with VSCOcam with f2 preset

Cum vă povesteam în articolele precedente, am fost să vizitez județul Neamț în cadrul campaniei cu bloggeri #priNeamt. După ce mi-am suit fundul în Vito de la Autoboca (mașină cu nume ales pe măsură), am pornit Waze-ul ca să văd dacă vânează lupii cu radarul, am mai făcut un popas pe drum la un Petrom ca să mă uit în oglindă și am ajuns lejereanu pe la 2 noaptea în Piatra Neamț. Dar cum nu se obișnuiește ca o vacă prețioasă ca mine să pornească direct la vizitat, m-am cazat într-un pat pufos și cald.

Vă recomand Central Plaza Hotel din Piatra Neamț, căci are niște paturi din care cu greu te mai ridici de plăcere, poate doar mânată de dorința unui mic dejun în stil bufet pe care n-aveam cum să-l ratez. Am băgat în mine ca sparta, cum îmi stă de fel, căci am avut din ce alege.

E fain că e fix în Centru și nici nu tre să-l cauți pe hartă. De cum ai intrat în Piatra Neamț, ține drumul drept și o să-l găsești pe partea stângă (dacă vii din București). Un grup de investitori locali au băgat ceva bănuți în recondiționarea fostului Hotel Central iar acum arată foarte bine. Încercați să stați cât mai aproape de etajul 14 pentru a vă bucura și de panorama orașului. Eu am vrut să fiu deasupra tuturor și m-am urcat ca vaca pe terasă.

Ah, și fumătorii pot sta liniștiți. E genul de hotel care are și camere pentru fumători.

Din păcate n-am dat peste vreo piscină pe-acolo dar oricum nu venisem să stau toată ziua în hotel :))

Processed with VSCOcam with a5 preset

 

Vaca Verde la Summer Well 2014

Processed with VSCOcam with lv03 preset

Credeați că am dispărut? Nicidecum! Ba chiar mi-am făcut apariția ieri la Summer Well și ghiciți ce! Daft Punk a venit special la festival ca să arate lumii întregi că Vaca Verde e cea mai tare vacă din lume! Beat this!

Acum despre festival ce să vă spun. Mie îmi place de mor. Bine, e cam și singurul care a supraviețuit în zona Bucureștiului dar îmi place locația pentru că e multă iarbă și oameni frumoși. Am fost și anul trecut și știam că n-o să fiu dezamăgită. Aveți aici dovada!

M-am luptat totuși cu căldura insuportabilă dar după ce-am păscut un pic și m-am hidratat corespunzător, m-am pozat un pic cu oamenii și apoi am așteptat liniștită concertul celor de la Placebo, care a fost divin!

M-am holbat și la oamenii care se tot balansau de o frânghie la H2O, la niște nebuni care vâsleau stând în picioare și de multe ori treceam pe la standul Orange pentru că aveau aer condiționat. Știu, sunt o vacă pretențioasă.

Processed with VSCOcam with a5 preset

 

Dar la Orange am dat de și de net 4G și m-am gudurat toată. Asta pentru că la câta vaca sunt, am nevoie de viteză mare de net ca să urc pozele cu mine. Și asta a fost cea mai tare chestie! A fost semnal Orange foarte bun la festival (atât voce cât și 3G/4G) având în vedere numărul foarte mare de oameni care s-a aflat acolo. De obicei la festivaluri te resemnezi și renunți la a mai încerca să urci vreo poză dar la Summer Well n-au fost probleme de genul ăsta.

Mai erau niște oameni care dădeau cu piciorul într-o minge și care cumva (nu înțeleg magia asta Kinect) ajungea într-o poartă la metrou la Universitate! Eu în timpul ăsta am participat la o tombolă unde am putut să-mi configurez propriul meu abonament, așa cum mi-l doresc. Adică m-am ocupat cu lucruri serioase! 🙂

De haleu nu s-a dus lipsă. Lumea a mâncat, a băut, s-a distrat, s-a întins pe iarbă și a ascultat muzică până s-a săturat. Per total a fost tare fain, ca și anul trecut.

Ce nu mi-a plăcut e că e 7 lei jetonu. Oi fi eu prințesă dar deja festivalurile astea se transformă într-un lux și pentru mine. A fost totuși un festival Sold Out ceea ce spune foarte multe despre setea oamenilor față de festivaluri și atrage cu sine mici probleme, ca la orice festival care se umple atât de mult. E cam singurul și sper să și reziste mult timp de-acum înainte!

Să ne vedem la anul cu bine și până una alta, aici aveți galeria foto de ieri de la Festival. Eu la final de zi, m-am întins toată pe păturică și am ascultat Placebo!

Processed with VSCOcam with t1 preset

Vaca Verde la Terasa Monteoru

IMG_20140723_203944

Pentru cei care vreți să vă ascundeți în weekend la o terasă faină în București, Vaca vă vinde un pont. Ați auzit de Terasa Monteoru? Nu Sărata Monteoru, ci Terasa! Da, da, e chiar în București, în spatele a ceea ce într-o vreme era Casa Uniunii Scriitorilor. E pe Calea Victoriei 115.

E făinuț rău aici. O terasă aerisită, cu mulți copăcei care țin de răcoare și cu oameni faini angajați care vor să se asigure că te simți bine. Seara, se aprind și beculețele în copaci (nu-i așa că nu există persoană care să nu iubească luminițele în copaci?) și poți să stai relaxat cu prietenii sau doar cu vaca parteneră 🙂

O să vă placă, iar prețurile intră oarecum în standard. Un pepsi (ofofof) e 8 lei, un cappucino 10 lei iar bericioaica la draft e 8 lei. Încet încet, ca melcul, începe să apară și mâncarea, pentru că toate terasele știu că suntem niște fomiști și vrem să mâncăm, nu doar să bem. Deocamdată cred că vei găsi doar vreo 3 variante de papa, ca de exemplu ciuperci la cuptor cu fasole neagră care costă 12 lei. Adică din alea 3 au și o variantă fără carne, ceea ce nu face decât să mă bucure!

Pe terasă e și un DJ care pune muzică pentru suflețelele voastre deși eu, așa leneșă cum sunt, aș lăsa muzica un pic mai încet. Că doar am venit să zac aici, nu să dansez 🙂

Sper să vă placă recomandarea mea din această săptămână și… vă pupă Vaca!

Vaca Verde la Journey Pub

Processed with VSCOcam with a5 preset

Cine s-ar fi gândit că există un loc special creat pentru mine? Adică sunt înnebunită să mă plimb de colo colo dar în același timp să și bag ca vaca în mine! De ceva vreme există un restaurant/terasă în București care te poftește la masă și te duce cu gândul la plimbat prin lume. Iar locul ăla se cheamă Journey Pub.

E chiar la Romană, în stație la 368. Acolo, vis-a-vis de statuia lui Enescu, chiar pe strada George Enescu la numărul 25. Nu mai știu exact ce era înainte aici, parcă un club destul de tristuț, dar acum locul a devenit de-a dreptul încântător. De la intrare îți curg băluțele după niște biciclete cochete iar spoturile de deasupra te duc cu gândul la cerul înstelat. Nah, vaca e și romanticoasă, ce credeați voi?

Au o mâncare delicioasă, porții generoase iar prețurile sunt de la mediu în sus. O porție de cartofi aromați, drept garnitură, costă 10 lei, iar o cola la 250ml costă 8 lei. Ceai mai ieftină bericioaică e pe undeva pe la 9 lei. Nu e studențel dar locul merită trecut pe lista de To Do! Pentru că e frumos și pentru că… Instagram. Tot ce-a fost amenajat aici te inspiră să faci o grămadă de poze și să le urci pe Instagram. Să vezi like-uri!

Ia să-mi zici cum ți-a plăcut! Mie îmi tot vine să iau valijoara aia acasă (în ea e meniul), că-mi place mult! 🙂

Unde să stai în Alba Iulia

Processed with VSCOcam with se3 preset

Dacă se întâmplă să treci prin Alba Iulia și vrei să-ți odihnești copitele în stil regesc, atunci îți recomand eu un hotel bun.

Încearcă Hotel Medieval, chiar în Cetatea Alba Iulia. Nu-ți face probleme, poți să intri cu mașina în Cetate fără să deranjezi pe nimeni și ai o parcare chiar la intrarea în hotel.

Nu e o cazare tocmai ieftină. E vreo 60-70 de euro camera dublă/pe noapte, dar este într-adevăr un loc foarte curat, bine amenajat și întreținut și chiar dacă statuile par a fi cioplite din cretă, locul oferă o senzație autentică încât să mă simt ca o vacă regală.

Camerele sunt mobilate în stil vechi (deși totul e nou), sunt dotate cu cel mai pufos covor din câte mi-a fost dat să calc iar baia te face să te simți ca un adevărat nobil. Știți că mai toate cabinele de duș au uși culisante dar aici ai parte de două uși din sticlă care se deschid din interior către exterior și te fac să te simți ca Regele Franței atunci când le deschizi după duș și pășești pe prosopul alb și pufos de la picioarele tale. Parcă poți să auzi plebea afară, așteptând acest moment glorios.

Paturile sunt pufi și poți dormi neîntors în ele, zgomot chiar n-ai de unde să ai, dar ferestrele într-adevăr pot să devină o problemă dimineața deoarece nu există perdele sau draperii. Dacă s-a întâmplat asta, te poți duce rapid la micul dejun care se prezintă sub formă de bufet (adică bagi ca vaca în tine) și să te bucuri de salonul luxos care nu-ți permite să mănânci ca ultimul purcel din lume, sau să ieși pe terasă și să te bucuri de soarele dimineții. Mâncarea este bună și ușor altfel față de obișnuitul mic dejun întâlnit în majoritatea hotelurilor. M-am simțit ușor privită de angajații îmbrăcați în costume medievale atunci când încercam să-mi îndes vreo 15 ouă ochiuri în farfurie și tot platoul de brânzeturi, dar asta pentru că stau fix lânga masa de bufet. Nu-i nimic, i-am fentat și am băgat un refill imediat cum s-au retras la bucătărie :))

Pentru un weekend (sau mai mult dacă-ți permite bugetul) eu zic că merită să te retragi aici, mai ales că e liniște și ești chiar în Cetate. Te simți un pic mai important decât ceilalți 🙂

Vaca Verde la In Transylvania

Processed with VSCOcam with f2 preset   M-am prezentat ca o vacă ce sunt la prima ediție a festivalului In Transylvania, ce a avut loc weekendul trecut la poalele munților Făgăraș, la Sâmbăta de Sus. Asta pentru că dacă era de urcat sus pe munte, ziceam pas și rumegam liniștită niște iarbă. Sunt prea prețioasă pentru efort.

Din București cică ajungi cam în 3 ore jumate, dar dacă îți iei și-un radar în Râșnov pentru 67 la oră, mai și mergi la pas cu suratele care se întorc de pe câmp și ocupă tot drumul sau te oprești să bei un iaurt la o benzinărie, atunci faci vreo 4 ore jumate, 5.

Dar nu-i nimic, mergem pe pozitiv și pe bună dispoziție. Și asta au reușit s-o facă cei de la Subcarpați care au dat un concert de mi-au sărit coarnele de pe loc. Am sărit ca vaca, am dănțuit și a fost bine. Iar următoarea seară am luat-o iar de la capăt cu Zdob și Zdub. La final, Nico de Transilvania a venit cu un mix balcanic cum nu am mai auzit demult! Am declarat-o clar cea mai bună DJ-iță din lume. Nu puteai să stai jos pe nici o melodie. Bine, eu am adormit ca Vaca la un moment dat, dar nu se pune pentru că eu sunt vacă.

Au fost și activități pentru cei matinali care aveau chef de alergat sau de dat cu bicla (cine i-o înțelege…) sau puteai foarte bine să-ți pui fundul într-un hamac și să zaci toată ziua acolo. Sau dacă te mânca undeva, puteai să tragi cu arcul, cu tirul (nu cu camionu, cu pușca), cu sulița, să te dai în tiroliană sau să-ți bagi copitele și să te întorci înapoi în hamac. Și asta pentru vreo 70 de lei timp de 4 zile? Hmmm, cred că e cel mai ieftin și mai convenabil festival la care am fost vreodată. La anul vreau să vă văd pe toți acolo, da?

Și chiar dacă nu ești fan stat la cort, căci cam despre asta e vorba aici, poți foarte bine să stai la una din pensiunile din apropiere.

Asta pentru că acolo chiar e o stațiune și nu ești în mijlocul câmpului. Deci relax! Până atunci, puteți să vă uitați aici și să vedeți pozele de la festival. Și tre să-i mulțumesc și Mariei pentru invitație. Să mă mai chemi Maria, da? 🙂 Processed with VSCOcam with a5 preset