Restaurant VIP la preț normal

DSC_0143

Toți simțim nevoia să trăim pe picior mare, nu-i așa? Sau pe copită de lux. Tratament de VIP. Exclusivitate. Pufnit pe nări și rumegat în fițe. Doar că nu prea ne permitem să facem aroganțe d-astea pe pajiște.

Dar uite că Vaca voastră preferată a găsit un restaurant deschis numai pentru voi. Da, da! În restaurantul ăla nu ai acces decât tu și nimeni altcineva, iar toată lumea e acolo să te servească doar pe tine!

Probabil că și voi ați trecut de multe ori pe-acolo dar n-ați avut niciodată curajul să intrați. După nume îl știți sigur. E un loc încărcat de istorie, iar când am intrat m-așteptam să fiu întâmpinat de muzica interbelică, dar când colo se plângea una de jale la radio ZU.

Casa Capșa este unul din acele icon-uri ale Bucureștiului. Puțin mai jos de el, undeva unde n-o să vadă nimeni, e o plăcuță turistică unde poți citi informații despre el. Și vrând eu așa să stau și să miros orice urme de intelectualitate rămase în urma scriitorilor și artiștilor care se întâlneau aici, am decis să intru odată în restaurantul în care nu intră nimeni.

Practic, acest restaurant ar trebui să bubuie de turiști și clienți. E poziționat extraordinar de bine și ar putea juca lejer în liga ”Carul cu Bere”. Din păcate cred că managementul este extrem de defectuos și sincer mă întreb ce anume ține afacerea asta pe picioare 🙂

Înăuntru nu ești decât tu, chelnării care apar brusc de undeva din spate și doar jumătate din lumini aprinse. O veioză tristă stă la geam scoasă din priză. Am încercat să vorbesc cu ea, dar nu mi-a răspuns. În tavan se văd montate niște boxe de mașină, vopsite în culoarea tavanului.

Serviciile sunt okeish, dar chelnerii îți amintesc mai degrabă de perioada comunistă, decât de perioada interbelică. E plin de prăjituri în meniu iar prețul mediu al unei prăjituri este de 13 lei, iar un ceai este 10 lei. N-aș putea spune că prăjiturile mi-au dat cornițele pe spate (deși sunt înnebunită după dulce), dar tati cel puțin și-a luat o țeapă cât el de mare. Adică a vrut el fiță și și-a comandat o prăjitură Joffre și uite ce i-au adus :)))) Ce fraier ;))

IMG-20150204-WA0000

 

Păcat, căci locul e foarte fain și e foarte plăcut să stai la fereastră și să te lași hipnotizată de traficul de pe Victoriei. Doar că realizezi că atunci când ești VITĂ VIP și ți se rezervă un restaurant întreg doar pentru tine, e destul de boring. E mult prea multă liniște și îți vine să te miști în șoaptă, ca să nu deranjezi liniștea.

Având în vedere că nimeni nu vrea să se ocupe cum trebuie de locul ăsta, în prezent Casa Capșa primește doar două vaci din partea mea. În trecut ar fi primit cel puțin 10. Adică nici măcar pe Facebook n-o să găsești vreo pagină oficială actualizată, poate doar un cont privat fără nici o informație. Tristuț rău, dar merită încercat odată pentru amuzamentul vostru.

 

Cel mai Starbucks

DSC_0092

Sunt sigură că deja ați fost la Starbucks Manuc, dar nu m-am putut abține să nu spun că este Starbucks-ul meu preferat.

Nu-mi plac alea din mall-uri că sunt aglomerate și foarte zgomotoase. O cafea trebuie s-o bei într-o atmosferă cât mai plăcută, nu între magazine și alte fast food-uri. Cel din Victoriei de obicei e plin mai tot timpul (deși s-a mai deschis unul mai jos pe Calea Victoriei), iar când a apărut cel de la Unirii la sfârșitul anului, am mugit ”Muuuulți ani trăiască!”.

Cel de la Hanul Manuc îmi amintește de un Starbucks din Praga. Tot așa, la stradă, cu geamuri mari către bulevard și o atmosferă caldă înăuntru. Bine, asta până când ies dracii de la școală și vin să bea și ei cafea. Când era tati vițel, nici nu știa ce-i aia cafea. Mergea doar la cofetărie să mănânce o savarină.

Și dacă vorbeam de Starbucks, cine mă scoate și pe mine la o cafea? 🙂

Infomediu Europa

2015-03-03 04.25.02 1

Ieri s-a lansat prima revistă din România, tipărită 100% pe hârtie reciclată! E o premieră pentru noi iar pentru mine o bucurie. Înseamnă că o să am mai mulți copaci de care să mă scarpin. 🙂

Revista Infomediu Europa este o revistă de profil. Tot ce ține de eco și de metode de reciclare, o să găsești aici. E adevărat, ca orice lucru sănătos și bun, e cam scumpă. Asta pentru că e mai scump să reciclezi decât să defrișezi. Dar voi știați că o hârtie poate fi reciclată până la 6, 7 ori? Dap. Și în tot acest timp nu mai ai nevoie să tai copăcei.

Eu m-am apucat deja să citesc și o să vă țin la curent cu ce se întâmplă în lumea asta, căci deja am descoperit niște proiecte și știri interesante.

Cu placa la Arena Platoș

 

Processed with VSCOcam with m5 preset

În căutare de senzații noi, am decis să mă dau și eu cu placa ca vaca, că tot am văzut eu lumea disperată pe pârtii, ba cu placa, ba cu schiurile. Și cum pe Valea Prahovei leșin de aglomerație, am zis să merg un pic mai încolo, că știu eu o pârtie tare faină!

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Mai exact, m-am dus la Arena Platoș. Pârtia asta e situată la Păltiniș, la vreo câțiva kilometri de Sibiu. Ca direcție, întreabă lumea din Sibiu cum ajungi la Muzeul Satului și de-acolo ține-o drept până ajungi pe pârtie. O să treci chiar prin Rășinari, poate cea mai frumoasă comună din România. Strada principală (106A) e foarte îngustă. De fapt nu are nici trotuare, ceea ce înseamnă că toate casele sunt fix la marginea drumului. Zici că mergi printr-un tunel de case colorate și fiindcă nu prea-i loc, nici mașinile nu au cum să parcheze acolo. Musai de făcut niște poze, dacă ești pasionat.

Processed with VSCOcam with a6 preset

La Arena Platoș ai parte de una dintre cele mai bune pârtii din țară, unde poți învăța să te dai cu placa sau cu schiurile. Mai ales dacă ai copilași pe-acasă. Nu e aglomerat, e într-o zonă absolut superbă (oamenii pe-aici au vrut să dezvolte turismul încă de pe la 1800 și ceva) și chiar mă gândesc după ce se topește toată zăpada, o să vin aici să pasc toată iarba! 🙂

Chiar la baza pârtiei ai un centru de închiriat echipament. Dacă vrei să-ți închiriezi bootsi și placă sau clăpari și schiuri, te costă 50 de lei echipamentul pe zi (cu tot cu cască, fără e 40). Restul echipamentului (costum de schi/snowboard, mănuși, ochelari, etc) le poți lua de la Intersport sau Decathlon. Ba mai mult de-atât, poți apela și la școala de instructaj locală, unde vei da peste niște oameni care te vor învăța să-ți ții echilibru și să nu cazi ca o vacă din prima. Apoi ski pass-ul pe zi este de 58 de lei (iar în sezon care nu mai e acum, este 75 de lei pe zi). În el ai incluse două pârtii, un telescaun și două T-uri.

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Evident că fiind singura vacă de pe pârtie (cine-a mai văzut așa ceva), am și câștigat primul loc. M-am simțit ca o vacă specială. Apoi mi-au ghiorăit mațele de foame și m-am dus să pap ceva rapid la restaurantul de la baza pârtiei unde poți mânca un sandwich vegetarian cu 8 lei, o porție de cartofi cu 5 lei plus niște sortimente de brânzică plătite la gramaj sau chiar paste cu parmezan în unele zile. Cutia de colicică sau cafeluța este 6 lei. Bericioaica e vreo 5 lei.

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Leșinată după atâta efort, m-am târât până în parcare la prima mașină și m-am dus la cazare să mă culc. Sunt destule pensiuni în zonă unde poți poposi (eu am stat la Vila Romantic) dar dacă vrei să te simți cu adevărat ca în Austria, atunci vă recomand hotelul Hohe Rinne. E cu spa-uri, cu masaje, cu saune, cu de toate! Și locul este de vis. Te simți ca în decorurile din Twin Peaks!

Ce nu mi-a plăcut? Păi nu prea am avut de ce să mă plâng. Aici doar turiștii se plâng, în rest lumea de pe-aici îi tare faină (cu excepția recepționerului grumpy). Poate faptul că în continuare se construiesc pensiuni dar drumuri nu, ceea ce face ca accesul la ele să fie un pic dificil pe timp de iarnă. Dar asta se întâmplă cam peste tot.

 

Vaca Verde @ Cărturești Carusel

Carturesti Carusel-1672

Mare deschidere la Cărturești Carusel azi, în Centru Vechi. Mare cât o vacă, așa că am zis să mă duc și eu. Și de cum am intrat, am zis că putem să concurăm lejer la cea mai frumoasă librărie din lume!

Noua locație de pe Lipscani aduce un aer mai proaspăt și mai civilizat, alături de H&M-ul de mai sus. Am început să înțelegem nevoia de a aduce oamenii și turiștii în Centru Vechi pentru mai mult decât terase, cluburi și shaormerii.

Dar ce oferă noul Cărturești? Păi, o clădire absolut superbă. Interiorul mi-a pleoștit cornițele de uimire și m-am holbat ca vaca minute în șir. La fel și primii vizitatori care pozau de zor interiorul. Te duce cu gândul la sora mai mică din Brașov, care e oarecum pe același stil de clădire. La parter și următoarele două niveluri ai parte de cărți (așezate pe categorii) și cadouri. La al treilea nivel este un spațiu expozițional (pictură sau fotografie), iar la ultimul nivel este o cafenea. Mai există și subsolul unde vei găsi cd-urile cu muzică, dvd-urile și blu-ray-urile cu filme sau muzică, cărțile de colecție și căștile audio.

Ce nu oferă noul Cărturești? Păi, în primul rând mi-a venit să mă tolănesc undeva printre rafturile alea, dar n-am avut unde. N-am vrut să urc până sus la cafenea, ci acolo între cărți. N-am găsit decât vreo două fotolii și tot atâtea scaune pierdute. Probabil pe viitor (sper) vor fi mai multe, căci ăsta e primul feeling. Nici cafeneaua nu oferă atât de multe locuri pe cât ți-ai dori (de reținut că tot spațiul folosit este doar pe margini, mijlocul oferindu-ți o priveliște superbă, doar). Și la final realizezi că de fapt nu sunt atâtea cărți pe cât poate ți-ai dori, albume de artă cred că găsești mai multe la anticariat, iar în materie de muzică și filme… Sigur librăria de la Romană are mai multe opțiuni.

Pot spune cu copitele pe coarne că încă nu avem o librărie ”ca-n afară”. Adică tot nu avem o colecție completă de filme, muzică și cărți, ordonată și aranjată pe categorii sau alfabetic. Practic, noua librărie Cărturești pare să fie mai degrabă un loc de promenadă. Este într-adevăr foarte frumoasă, toți ar trebui s-o vizităm și să aducem turiștii aici, dar nu aș putea spune că este foarte practică. Motiv pentru care primește doar 4 vaci din 5 🙂

Eram acasă, la Hofburg

Innsbruck-2-33

Cum unde eram? La reședința mea de iarnă din Innsbruck. La Palatul Imperial sau Hofburg, cum îi spun supușii deși eu nu reușesc niciodată să-l pronunț fără să scuip pe cineva.

Mi-am luat o lună de concediu și de leneveală și unde altundeva să-mi odihnesc cornițele regale decât la reședința strămoșilor mei Habsburgi. De vizitat puteți să-l vizitați și voi. Vă dau voie. Dar pentru asta trebuie să plătiți vreo 10 euro, bir. Și ar fi bine să veniți între 9 dimineața și 4.30 după masa.

O să vă placă mult aici. Soiul meu de vacă regală a fost invitată în multe palate, dar aici mă simt cel mai bine. Căci din palat ies direct într-unul din cele mai frumoase orășele din Europa pe care Alpii îl înconjoară ca niște străjeri iscusiți. Și toți prietenii mei pe care i-am invitat aici s-au simțit foarte bine.

Dacă vreți să aflați mai multe despre acest Palat, vă invit să consultați site-ul lor. Sau pur și simplu să veniți să-l vizitați și apoi să mergeți la schi. Cu mine o să vedeți mai multe poze pe contul meu de Instagram.

Singurul lucru trist legat de acest loc este că nu aveți voie să faceți poze. Dar chiar și-așa vă aștept cu nerăbdare la această reședință a mea de iarnă și vă asigur că o să vă simțiți excelent.

Innsbruck-2-39

Auskia este un eveniment realizat cu sprijinul landului Tirol și susținut de Austria.infoLufthansaBMWIntersport & OTP Bank. Powered byBURN. #auskia, #lovetirol, #tirol, #lufthansa, #bmw, #otpdirekt, #burn

Moș Crăciun și Vaca Verde

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Haha! Moș Crăciun, ce funny ești! Mi-ai adus cadou o ciocolată Milka. Da cine se mai crede și vaca asta mov? Noroc cu cozonăcelul Panettone și lăpticul cald, că mi-au mers la suflet în dimineața asta călduroasă de Crăciun. Și n-o să stau să mă gândesc ce-o să fac la anul, ci îmi amintesc cu plăcere de anul ăsta.

Vă sugerez și vouă să faceți la fel. În loc să vă creați niște rezoluții pe 2015, mai bine vă amintiți ce-ați realizat în 2014 (și nu, nu tre să facă parte din rezoluțiile pe 2014). Păi, nu? Ce să ne tot propunem atâtea lucruri și apoi să fim dezamăgiți că nu le-am îndeplinit. Iar în același timp nu ne dăm seama că am realizat alte lucruri mult mai faine și mai importante. Uite, eu nu m-aș fi gândit anul trecut că anul ăsta o să-mi fac blog, sau să-mi fac din asta o rezoluție.

Totul a pornit prin mai, după ce m-a tras Ariel de coarne și mi-a făcut blogul pe loc! Iar de atunci am început să-mi scriu povestea; am scris despre diverse locuri care mi-au plăcut mie foarte mult; Bogdan Șerban a făcut un interviu cu mine în direct la Guerrilla; m-am plimbat pe la Horezu; am fost mai pe la toate concertele cu Subcarpați; de la Street Delivery n-am avut cum să lipsesc;  apoi rapid pe la Electric Castle; am văzut și eu în sfârșit Alba Iulia; după care m-am dus la prima ediție InTransylvania unde am întâlnit primii oameni care m-au recunoscut; iar la Summer Well m-au recunoscut și mai mulți și au vrut neapărat să-și facă o poză cu mine; m-am dat cu bicla prin parc; am fost initată la un festival de film și două de teatru; am vizitat Piatra Neamț; m-am bătut cu vopsea colorată la The Color Run; am condus o mașină electrică; am mai fost și la Londra la Regină; iar în vară am fugit de-acasă și m-am dus singurică singurea până la Alba Iulia.

Când mă uit în urmă mă minunez câte locuri am văzut și câți oameni am cunoscut. Și cea mai mare satisfacție o am atunci când oamenii mă recunosc, iar pagina de Facebook a trecut de 1000 de like-uri. La anul sunt sigur că o să crească și mai mult și nu-mi impun un target. Asta o să vină de la sine.

Așa că gândește-te care au fost cele mai mari realizări ale tale pe 2014 și bucură-te de ele. Și cât timp te gândești la ele, te las cu un mic concert de colinde, că tot e Crăciunul!

Idee Cadou de Crăciun de la WWF

2014-12-23 02.18.08 1

Hai să vă spun rapid o chestie. M-am întâlnit cu Ursuleanu la o cafea, i-am spus pe unde m-am mai plimbat, mi-a spus ce păduri mai cutreieră (din ce în ce mai puține) și dintr-una într-alta mi-a spus de ideea de cadou a celor de la WWF.

Acum puteți să faceți și o faptă bună de Crăciun în timp ce cumpărați cadourile, pentru că magazinul Pwwfoșenii vă oferă posibilitatea să cumpărați o jucărie de pluș și toți banii vor fi donați către WWF, pentru protejarea speciei pe care o reprezintă jucăria. Mie asta mi se pare o idee foarte mișto și chiar vă sugerez să intrați pe site în caz că încă nu știți ce cadouri să mai luați pentru cei dragi.

Hai că v-am ajutat și de data asta 🙂