Cum să te miști prin Londra

Processed with VSCOcam with f2 preset

 

Muuună Seara! Sunt eu, Vaca Verde, într-un parc cu vedere către ditamai Londra. Bine, acum vreo săptămână, dar ce contează?

Știu că v-am făcut poftă cu Londra, așa că o să vă spun câteva lucruri apropo de cum să vă deplasați pe-acolo și cât vă costă.

În primul rând am intrat pe Paravion să-mi rezerv biletul de avion, pentru că acolo găsesc toate variantele de zbor, plus cazare dacă am nevoie. Oi fi eu regină dar aurul meu l-au furat turcii, așa că zbor cu low cost-ul. Mi-am rezervat la Blue Air și m-a costat cu tot cu bagaj de cală undeva la 120 de euro cu toate taxele. Dacă iei din timp, ieși chiar mai ieftin și poți să cauți și la Wizz Air, mai ales că ei au 3 zboruri pe zi către Londra-Luton. Unul dimineața, altul la prânz și încă unul seara 🙂

Aveți grijă dacă vă luați doar bagaj de mână, să lăsați lăpticul și orice alt recipient cu lichid acasă. E mai bine decât să-l pierdeți pe la aeroport. Și să vă reamintesc că în zborurile low-cost dacă vi se face fomică, scoateți euroii de la cioropel, căci totul se plătește. Altfel, timp de 3 ore stați și vă uitați pe geam sau la însoțitoarele de bord.

Când ajungeți la Luton (aeroportul destinat low-cost-urilor care zboară din România) și v-ați luat bagajul, o să vedeți în sala de așteptare pe stânga mai multe căsuțe de unde vă puteți cumpăra un bilet de căruță (coach) ca să ajungeți în Londra. Puteți să alegeți dintre National Express (11 lire călătoria) sau Green Line (10 lire călătoria). Eu am ales Green Line că sunt mai zgârcită și pentru că mi-am luat bilet dus-întors mi-au făcut o reducere de 5 lire. Adică am plătit 15 lire. Apoi o să vă spună reprezentantul companiei de transport de la ce linie veți lua autocarul până în Londra. Aveți grijă, după ce îi dați biletul șoferului să îi cereți chitanța, căci ea reprezintă biletul de întors.

Dacă aterizați pe Heathrow, e ușor. De acolo luați direct metroul de pe magistrala albastră (Piccadilly Line) și ajungeți fix în centru.

Nu știu care e diferența de o liră dintre National Express și Green Line, dar pe Green (căci sunt o vacă verde, de-aia mi-am luat aici) am așteptat timp de două autocare, căci unul era prins în trafic. Apoi, Wi-Fi-ul nu garantez că o să meargă tot timpul. La dus veți face în jur de o oră, iar la întoarcere, atenție!, faceți cam o oră și 30 de minute. Asta așa, ca să nu pierdeți avionul! În schimb, autocarele de pe National par mai noi, mai moderne, dar cică-ți crapă coarnele de frig de la aerul condiționat.

Capătul de linie este Victoria Station (puteți să coborâți și mai devreme la Baker Street sau Buckingham) și de aici să luați ori metroul, trenul sau autobuzul. Acum depinde unde v-ați găsit cazare. Important e că la Victoria Station aveți ditamai gara și de acolo vă puteți cumpăra cardul de transport care se cheamă Oyster. Acest card vă costă 5 lire (pe care îi veți primi înapoi când plecați din țară și vreți să renunțați la el). Pe el vă puteți pune credit de transport în funcție de perioadă și distanța pe care o circulați. Londra este împărțită în zone numerotate de la 1 la 9, 1 fiind centrul iar 9, un fel de Dămăroaia sau Mogoșoaia. Eu am stat timp de 5 zile la un prieten în zona 3, așa că Oyster-ul m-a costat 42 de lire. Da, transportul și chiria în Londra sunt infernal de scumpe! Dar poți să mergi pe jos, dacă te țin copitele 🙂

Nu vă faceți probleme că o să vă pierdeți. Eu care sunt o vacă prețioasă și nu le am cu orientarea (decât ce-mi indică coarnele), m-am descurcat de minune în Londra. În fiecare stație veți găsi hărți de transport ale metroului, autobuzelor, trenurilor, etc. Puteți să folosiți Oyster-ul ca să vă plimbați chiar și cu vaporașele taxi de pe Tamisa, dar aveți grijă să vedeți logo-ul Oyster, căci altfel veți plăti în plus.

Chiar și-așa, la metrou te uiți după culori. După ce-ai descoperit la ce stație trebuie să cobori, vezi ce linie trebuie să iei (te iei după culori) și indicațiile din stațiile de metrou te poartă de la sine. Barele de susținere din trenuri sunt de culoarea tronsonului, ca să-ți dai seama dacă te-ai rătăcit sau nu. Și cu toate astea, mai ai și câte un angajat care stă pe peron la ore de vârf sau chiar un buton, unde poți chema pe cineva să te ajute cu informații.

Mai rămâne doar să te care cineva în brațe, lucru pe care eu evident că l-am găsit 🙂 În rest, sper să vă ajute informațiile astea și să vă liniștesc că nu trebuie să vă printați nici o hartă de acasă, le găsiți pe toate actualizate acolo, mai ales că londonezii construiesc non-stop, așa că lucrurile se pot schimba de la an la an.

Vă pupă vaca!

2 thoughts on “Cum să te miști prin Londra”

  1. Nu stiu de ce acum era diferenta intre Green Line si National Express. Eu am fost in iulie in Londra si la ambele companii biletul era 10 lire/sens (iar daca iti luai biletul online cu cateva zile inainte era 5 sau 6 lire/sens- daca imi amintesc corect). Am calatorit cu National Express si mi s-a parut ca aveau autocare mult mai dese fata de Green Line (cel putin eu le vedeam peste tot).

    Iar prin Londra am mers pe jos non stop timp de 6 zile. A meritat miscarea zilnica 🙂

    1. Da, au văzut și ochișorii mei că prețul era la jumătate dacă îți luai biletul online, dar chiar dacă National au crescut prețul cu o liră, cea mai mare coadă era la ei. Și da, sunt mai dese decât Green Line-urile.

      Dar ai dreptate, Carmina. Londra merită văzută la pas și merită și oboseala de după 🙂

      Mulțam fain de vizită!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *