Cum să te miști prin Londra

Processed with VSCOcam with f2 preset

 

Muuună Seara! Sunt eu, Vaca Verde, într-un parc cu vedere către ditamai Londra. Bine, acum vreo săptămână, dar ce contează?

Știu că v-am făcut poftă cu Londra, așa că o să vă spun câteva lucruri apropo de cum să vă deplasați pe-acolo și cât vă costă.

În primul rând am intrat pe Paravion să-mi rezerv biletul de avion, pentru că acolo găsesc toate variantele de zbor, plus cazare dacă am nevoie. Oi fi eu regină dar aurul meu l-au furat turcii, așa că zbor cu low cost-ul. Mi-am rezervat la Blue Air și m-a costat cu tot cu bagaj de cală undeva la 120 de euro cu toate taxele. Dacă iei din timp, ieși chiar mai ieftin și poți să cauți și la Wizz Air, mai ales că ei au 3 zboruri pe zi către Londra-Luton. Unul dimineața, altul la prânz și încă unul seara 🙂

Aveți grijă dacă vă luați doar bagaj de mână, să lăsați lăpticul și orice alt recipient cu lichid acasă. E mai bine decât să-l pierdeți pe la aeroport. Și să vă reamintesc că în zborurile low-cost dacă vi se face fomică, scoateți euroii de la cioropel, căci totul se plătește. Altfel, timp de 3 ore stați și vă uitați pe geam sau la însoțitoarele de bord.

Când ajungeți la Luton (aeroportul destinat low-cost-urilor care zboară din România) și v-ați luat bagajul, o să vedeți în sala de așteptare pe stânga mai multe căsuțe de unde vă puteți cumpăra un bilet de căruță (coach) ca să ajungeți în Londra. Puteți să alegeți dintre National Express (11 lire călătoria) sau Green Line (10 lire călătoria). Eu am ales Green Line că sunt mai zgârcită și pentru că mi-am luat bilet dus-întors mi-au făcut o reducere de 5 lire. Adică am plătit 15 lire. Apoi o să vă spună reprezentantul companiei de transport de la ce linie veți lua autocarul până în Londra. Aveți grijă, după ce îi dați biletul șoferului să îi cereți chitanța, căci ea reprezintă biletul de întors.

Dacă aterizați pe Heathrow, e ușor. De acolo luați direct metroul de pe magistrala albastră (Piccadilly Line) și ajungeți fix în centru.

Nu știu care e diferența de o liră dintre National Express și Green Line, dar pe Green (căci sunt o vacă verde, de-aia mi-am luat aici) am așteptat timp de două autocare, căci unul era prins în trafic. Apoi, Wi-Fi-ul nu garantez că o să meargă tot timpul. La dus veți face în jur de o oră, iar la întoarcere, atenție!, faceți cam o oră și 30 de minute. Asta așa, ca să nu pierdeți avionul! În schimb, autocarele de pe National par mai noi, mai moderne, dar cică-ți crapă coarnele de frig de la aerul condiționat.

Capătul de linie este Victoria Station (puteți să coborâți și mai devreme la Baker Street sau Buckingham) și de aici să luați ori metroul, trenul sau autobuzul. Acum depinde unde v-ați găsit cazare. Important e că la Victoria Station aveți ditamai gara și de acolo vă puteți cumpăra cardul de transport care se cheamă Oyster. Acest card vă costă 5 lire (pe care îi veți primi înapoi când plecați din țară și vreți să renunțați la el). Pe el vă puteți pune credit de transport în funcție de perioadă și distanța pe care o circulați. Londra este împărțită în zone numerotate de la 1 la 9, 1 fiind centrul iar 9, un fel de Dămăroaia sau Mogoșoaia. Eu am stat timp de 5 zile la un prieten în zona 3, așa că Oyster-ul m-a costat 42 de lire. Da, transportul și chiria în Londra sunt infernal de scumpe! Dar poți să mergi pe jos, dacă te țin copitele 🙂

Nu vă faceți probleme că o să vă pierdeți. Eu care sunt o vacă prețioasă și nu le am cu orientarea (decât ce-mi indică coarnele), m-am descurcat de minune în Londra. În fiecare stație veți găsi hărți de transport ale metroului, autobuzelor, trenurilor, etc. Puteți să folosiți Oyster-ul ca să vă plimbați chiar și cu vaporașele taxi de pe Tamisa, dar aveți grijă să vedeți logo-ul Oyster, căci altfel veți plăti în plus.

Chiar și-așa, la metrou te uiți după culori. După ce-ai descoperit la ce stație trebuie să cobori, vezi ce linie trebuie să iei (te iei după culori) și indicațiile din stațiile de metrou te poartă de la sine. Barele de susținere din trenuri sunt de culoarea tronsonului, ca să-ți dai seama dacă te-ai rătăcit sau nu. Și cu toate astea, mai ai și câte un angajat care stă pe peron la ore de vârf sau chiar un buton, unde poți chema pe cineva să te ajute cu informații.

Mai rămâne doar să te care cineva în brațe, lucru pe care eu evident că l-am găsit 🙂 În rest, sper să vă ajute informațiile astea și să vă liniștesc că nu trebuie să vă printați nici o hartă de acasă, le găsiți pe toate actualizate acolo, mai ales că londonezii construiesc non-stop, așa că lucrurile se pot schimba de la an la an.

Vă pupă vaca!

La Palat, la Buckingham!

IMG_20141116_142715

Am bătut în porțile Buckingham-ului ca vaca până mi-am tocit copitele și nimic. Apoi, când mi-am ridicat privirea și am văzut steagul Marii Britanii fluturând deasupra palatului mi-am dat seama că Regina nu era acasă. Trebuia să fie ridicat steagul regal. Of, și i-am spus că vin s-o vizitez. Dar las că m-am plimbat de n-am avut aer prin Londra și în zilele ce urmează o să vă spun cum și de ce merită să vizitați Londra! Până atunci, doar câteva idei de luat în seamă:

  • Vestita ploaie n-ar trebui să vă sperie. Vine, picură și pleacă. Nu plouă cu săptămânile, ca la noi 🙂
  • În fiecare metrou, barele de susținere sunt colorate în funcție de culoarea tronsonului de călătorie. Asta ca să-ți dai seama dacă te afli în trenul corect sau n-ai avut timp să citește semnele.
  • Nici autobuzele cu etaj nu stau mai prejos. Ca să nu piardă timpul, șoferii de autobuze nu opresc în stație decât dacă le faci semn, sau dacă apeși butonul din autobuz. Astfel, seara când nu e aglomerat, aproape că mergi cu taxiul până la tine acasă 🙂
  • Aici nimeni nu moare de foame. Mai ales dacă ești propriul tău șef și ai o afacere din care câștigi până în 10.000 de lire pe lună, nu plătești taxe.
  • Atunci când își iau zborul pe lumea cealaltă, londonezii preferă să construiască o bancă de lemn și s-o amplaseze într-un parc, pe care scrie ”În Memoria…”. Asta ca să rămână ceva de folos în urma lor și nu doar o cruce mare din piatră pe care rar o vizitează cineva.
  • Second hand-urile au alt scop. Oamenii donează haine sau alte obiecte pe care nu le mai folosesc, acestea sunt curățate, vândute, iar banii obținuți din vânzări sunt donați cercetării diverselor forme de cancer. Asta în cazul în care vedeți magazinele Research Cancer UK.
  • La fel ca în multe alte țări, și aici totul se reciclează. Dar nu doar atât. Nu-ți imagina că după ce-ai terminat untul din cutia de plastic, o arunci pur și simplu în containerul de plastic. Nu, întâi o speli și apoi o arunci la gunoi. Că așa-i frumos și civilizat.

Sunt multe alte lucruri pe care le-am descoperit în peripețiile mele în Londra și de-abia aștept să le împărtășesc cu voi.

Cel mai oraș din România!

IMG_20141005_151529

În weekend-ul trecut am fost puțin plecată la Clujî! Îi spun Clujî, pentru că nu cred că există cineva care să treacă pe-acolo și să nu preia în primele 10 minute accentul ardelenilor! Și fu bine de tăt că m-am simțit tare bine și am ajuns și la concluzia că ăsta e cel mai fain oraș din țară.

M-am plimbat destul de mult prin țară. Încă dinainte de a avea blog sau cont de Instagram sau să apar în vreo poză. La început credeam că Sibiul este cel mai frumos oraș din țară. Și poate că este cel mai frumos dar dacă vii din București, e poate mult prea liniștit iar schimbarea e prea bruscă. Brașov-ul a început și el să aibă părțile lui frumoase dar e prea aproape de București și poți mai degrabă să-l vizitezi decât să te muți acolo. În Sinaia îmi place să mă opresc la Peleș ori de câte ori am ocazia și să mă bucur de 10 minute de liniște regală. Timișoara e prea departe și pare într-o altă lume.

Clujul în schimb are fix atâta agitație cât să nu simți lipsa Bucureștiului. Ai parte de un claxon pe zi, ceea ce e de-ajuns. Apoi ai oameni faini, calzi, fete frumoase care știu a se îmbrăca fără a-i face pe ”domnii” mai fără de școală să se ia de ele, ai parte de curățenie și liniștea aia de te face să-ți închizi ochii la soare și să-ți întinzi coarnele de plăcere. Se văd munții de jur împrejur și parcă-ți vine s-o iei la pas în fiecare week-end. Și nici nu tre să ieși din oraș, pentru că sunt atâtea coline pe-acolo că n-ai cum să nu consideri o drumeție traseul până acasă. Respect bicicliștilor din Cluj! Aveți copite dure!

Pentru că Parcul Central e foarte mic, comparativ cu parcurile din București, dar zău dacă nu-i cel mai frumos parc pe care l-am văzut la noi. Asta pentru că-mi aduce aminte de parcurile și aleile văzute în Austria, sau la orice curte regală vizitată de prin nordul Europei. Totul pare destul de miniatural în Cluj, dar ăsta-i farmecul și-mi place, zău. Sunt și mall-uri și sunt la fel de gălăgioase și aglomerate ca în București, deci nu vei duce lipsă de oameni și agitație. Dar dacă vrei să te întorci la liniște, apăi atunci te urci în mașină și în 5 minute ajungi în Centru și papi ceva bun la Camino. Asta nu înainte de a plăti parcarea prin SMS și să realizezi că nu te mai ghidează nimeni cum să parchezi și nu-ți cere nimeni bani de parcare pe nașpa.

Îmi place Bucureștiul mult, îmi pare rău de toți cei care îl urăsc (majoritatea cred că sunt cei care vin din alte orașe din țară), e un oraș care se curăță din ce în ce mai mult, dar ca orice capitală a unei țări, are multe părți bune și proaste. Și e foarte greu pentru o vacă de oraș să se retragă 100% în natură, nu de alta dar mi-am cam pierdut din reflexele de supraviețuire. Dar simt că Clujul m-ar ajuta foarte mult, dacă aș vrea să fac asta. Așa că în Cluj m-aș muta la un moment dat…   

Loading

 

Vai ce pod drăguț am găsit ieri în #Cluj! M-am îndrăgostit de orașul ăsta! #vacaverde #viataincluj View on Instagram

Amor Amor

Processed with VSCOcam with m5 preset

Șoc și groază! M-am pupăcit cu un căprior și un bizon m-a lins pe fund! Nici la Capatos nu vedeți așa ceva! Acest articol nu este destinat vițeilor și vițicilor!

Cum s-a întâmplat nenorocirea? Vă jur că n-am nici o vină, e doar farmecul meu irezistibil de vacă! Vizitam și eu liniștită Parcul Natural Vânători Neamț cu ocazia #priNeamt și am vrut să stau și eu de vorbă un pic cu bizonii ăia de-acolo. Am discutat cu Bison Bonasus care mi-a zis că cică ei sunt vreo 7 în total aici în parc și că se trage din părinți polonezi, că ultimii zimbri de la noi din țară au dispărut cam prin anii 1800. Acum le merge bine, bagă în ei ca sparții vreo 20-30 de kile pe zi și se uită la turiștii care vin să le facă poze. Și stând noi așa la poze, mă trezesc că-mi trage o limbă pe fund! O fi crezut că sunt de mâncare căci alt comportament necorespunzător nu-l înțeleg! Sunt o doamnă, ce vaca mea! Sorin a prins momentul la fix, asta așa, ca să am probă în instanță!

10428638_10204543101327805_8409945552450485196_n

După ce-am fost supusă acestui comportament de bizon, m-am retras mai încolo să bârfesc cu căprioarele, dar ce să crezi? S-a apropiat un căprior și mare dragoste și pe ăsta! Ziceai că s-a terminat lumea și nu mai sunt vaci pe planetă! Bine, ca mine clar nu mai există vaci, dar chiar și-așa! M-aștept să mă inviți și pe mine la o cafea, la un lăptic ceva, nu te bagi așa ca capra în sufletul omului!

Processed with VSCOcam with f2 preset

Bine, prostălăul s-a îndrăgostit, n-am ce-i face. Îmi tot scrie să mă întorc în Neamț, că nu mai poate fără mine, d-astea copilărești. Offf, băieții ăștia nu înțeleg niciodată! Uite-l ce moacă de flaiel are!

Processed with VSCOcam with a5 preset

Dar în afară de asta, musai să vizitați parcul! O să vă placă. Vă sugerez să stați departe de Cerb, nu de alta, dar și cu ăla am avut un scandal! S-a luat de mine că cine sunt eu și ce vin eu aici să dau peste cap toate animalele. Auzi, animalul! Să dea vina pe mine. Nu mai zic că a creat o întreagă scenă și a vrut să dea cu coarnele în mine. Și aici am dovadă! Numa să vedeți cum urla ca disperatul de le-a speriat pe domnițele aflate în trecere! Hala comportament! Niște golani!

Singura persoană pentru care mi s-a rupt inima a fost Ursuleanul de după gratii care nu era tocmai în apele lui. Eu una nu prea sunt fană al grădinilor zoologice, tocmai pentru că animalele sunt îngrădite și ar trebui să stea în libertate sau să aibă destul loc. Aici se pare totuși că urșii sunt destul de înghesuiți deși spațiu în jurul lor există cu duiumul. Dar puteți să mergeți și voi și să vă convingeți singuri. Eu una s-ar putea să-i mai dau o șansă tembelului și să-l vizitez data viitoare când ajung #priNeamt

5-11 septembrie 2014. Tot ce-a fost de văzut #priNeamt – ediția a III-a a celui mai important eveniment dedicat promovării în mediul online a unui județ din România. Află mai multe detalii pe http://goo.gl/Lw8mzy Organizator: Eventur Bucharest. Powered by Petrom Romania. Parteneri principali: Autoritatea Națională pentru TurismConsiliul Județean NeamțPrimăria Piatra NeamțHotel Bistrița din DurăuBlue Air și Autoboca Rent-a-car.

Călare pe Ceahlău

Processed with VSCOcam with a5 preset

Hai că pe vârful muntelui mai vezi cai, măgari, dar vaci? Ei bine, da! Vaca de mine s-a cocoțat în vârf de munte, mai exact la 1904 metri, și de-acolo nu m-am mai suportat preț de câteva momente și-un apus, asta pentru că eram cea mai înaltă vițică la ora aia. Dar n-am ajuns aici așa ușor, a fost cu peripeții nu doar cu drumeții. Dar hai mai bine să vă prezint mijlocul meu de transport că doar nu credeți că m-am deplasat pe propriile copite.

2014-09-24 12.31.58 0

Tati a fost șerpașul meu în această expediție (ca să nu-i zic cărăuș, dar practic asta a fost) și mai că și-a dat duhul ca să mă care până sus. A leșinat de vreo câteva ori, a transpirat toată apa din corp, n-a fost prea vorbăreț, iar eu m-am bucurat liniștită de priveliște și răspundeam cu zâmbete când alții mă vedeau fără nici o grijă și mă invidiau. Dar hai s-o luăm cu începutul.

Processed with VSCOcam with a5 preset

După o cină memorabilă alături de cei 60 de bloggeri de #priNeamt și un somn în paturile mega pufoase și confortabile de la Hotelul Bistrița din Durău, m-am trezit des de dimineață și m-am îndreptat spre punctul de întâlnire care era cabana Salvamont. La vreo doar 50 de metri de hotel. De acolo, după încercările ghidului de a ne calma (și a se calma și pe el văzând că are de-aface cu oameni și vaci care nu mai urcaseră pe munte) am traversat strada și am și intrat pe traseul care ne ducea către cel mai înalt punct, Vârful Toaca. Vedeți că toate traseele sunt foarte bine marcate și înainte de a vă avânta la drumeție treceți pe la Cabana Salvamont și plătiți taxa de traseu (care e doar 5 lei), căci altfel riscați o amendă, taxă menită de altfel a menține curățenia parcului și alte asemenea. Uite aici cam toate traseele ca să vezi ce alegi. Vezi și hartă!  Eu una, am plecat din Durău și am urmat traseul Stațiunea Durău (800 m) – Poiana Viezuri ( 1195 m ) – Cascada Duruitoarea ( 1250 m ) – Poiana Scăius ( 1400 m ) – Curmãtura Piciorul Șchiop – Cabana Dochia ( 1750 m ). Ai zice că e ușor, dar uitându-mă pe fețele celor din jur mi-am dat seama că nu e un traseu deloc ușor. În prima oră au fost câțiva temerari care au cedat și i-am înțeles perfect. Asta nu înseamnă că n-am dat cu biciul în tati ca să meargă mai departe! :))

Processed with VSCOcam

Traseul durează cam 4-5 ore dar se poate face și în mai puțin, gen 3 ore. Depinde cât de obișnuit ești să urci pe munte. Contează foarte mult să mergi cu un grup asemănător ție. Traseul poate fi făcut lejer dacă îl faci în ritmul tău și nu te fugărește nimeni. Pentru că atunci chiar merită să te bucuri de toate locurile pe care le vei întâlni în cale. Iar când ajungi la Cascada Duruitoarea, simți că efortul tău a fost răsplătit pe drept. După ce te-ai odihnit bine și ți-ai făcut un selfie, faci și un refill cu apă proaspătă de munte și după aia leșini ca tati când vezi ce urmează. Ca și cum ar vrea să te lovească și mai tare, urmează o porțiune unde urci un perete vertical, dar norocul e că urci ca pe o scară și ai și bârne de lemn de care să te ții. Chiar și-așa or să-ți tremure picioarele și te vei gândi de multe ori că n-o să ajungi sus și o să te întorci. Dar după ce urci peretele ăsta te întâmpină o priveliște incredibilă. Nu trebuie decât să stai jos și abia atunci o să înțelegi de ce-ai făcut tot efortul ăsta. Eu m-am simțit ca Frodo în toată aventura asta, așa că recomand ca și coloană sonoră Lord of the Rings! Dar nu se termină aici, mai ai de mers și de urcat. Abia când ajungi în Poiana Ariniș îți dai seama că nu mai ai mult. Se vede Mânăstirea iar Cabana Dochia e pe partea cealaltă a platoului. Treci pe lângă Piatra Lăcrimată (îi spun așa pentru că e înclinată și după fiecare ploaie parcă i se scurg lacrimi din ochi) și de-acolo vezi Vârful Toaca sau Minas Tirith, așa cum l-am denumit eu. Dar până acolo, mergea o păpică bună și un somn necesar la Cabana Dochia, loc în care o să găsești tot strictul necesar, chiar dacă e încă în amenajări.

Processed with VSCOcam with a5 preset

Dacă mai ai putere, poți să faci traseul către Vârful Toaca în aceeași zi. Nu durează mai mult de o oră și jumate în ritm lent. Chiar dacă pare foarte aproape de cabană, vă înșelați un pic. Mai ales când vă apropiați și vă întrebați cum naiba o să ajungeți până-n vârf. Asta pentru că dai peste un perete vertical din piatră fără nici un lift sau scară rulantă, cum sunt eu obișnuită. Au fost la un moment dat niște trepte și vă puteți lua după ce-a mai rămas din ele ca să ajungeți în siguranță pe vârf. Când ați ajuns în sfârșit pe Vârf, lângă stația meteo, se cere iar un moment de liniște, iar dacă prindeți și un apus de soare e și mai bine. Dacă se întunecă, vă întoarceți frumușel la cabană, nu-mi stați să vă pierdeți pe-acolo și să v-apuce panica, chiar dacă traseul e foarte ușor. Doar să aveți baterie la telefon pentru lanternă. Ah, și vedeți că doar Vodafone-ul are semnal prin zonă! Și chiar și-așa, aveți cabana meteo în drum iar domnul de acolo vă va primi cu mare căldură și va trebui să alegeți ori un ceai incredibil de bun și natural ori un schinduc sau afinată (benzină sau spirt, căci tării nu pot să le numesc). Ups, l-am dat de gol. Nu trebuia să știe nimeni că are tăria aia acolo. Acum or să dea buzna toți pofticioșii 🙂

DSC_0635

Noaptea vă odihniți un pic la Cabană dar musai să vă treziți pe la un 5-6, asta ca să vă bucurați de răsărit. Aveți șanse să vedeți plafonul de nori deasupra munților și doar voi să fiți deasupra norilor. Chiar dacă e friguleț, puneți haine pe voi și bucurați-vă de priveliștea asta! Iar după un mic dejun bine meritat o luați iar la drum (apropo, toată mâncărica și produsele pe care le vedeți pe-acolo sunt aduse ori de măgăruși ori de oameni din Durău, așa că nu vă mai plângeți că vă cărați doar pe voi până acolo). La întoarcere am ales un traseu mai ușor de coborât dar ceva mai lung. Traseul este Cabana Dochia ( 1750 m ) – Cabana Fîntînele ( 1220 m ) – Statiunea Durãu ( 800 m ). O să vedeți stânca Panaghia (vreo doo poze mai sus), o să treceți pe lângă Morminte unde și-au găsit sfârșitul niște soldați nemțălăi (unde și-au găsit și ăștia să lupte…) și mai tot traseul o să vă bucurați de priveliștea superbă ce dă spre Durău. La Cabana Fîntînele puteți să poposiți ceva vreme, asta pentru că vă așteaptă o coborâre destul de bruscă, iar pe tati nu prea-l mai țineau picioarele și m-a cam zdruncinat acolo în spate pe rucsac. Dar puteți să leșinați liniștiți în fața Hotelului când ajungeți înapoi și să vă bucurați că ați făcut acest traseu. Și de ce merită toate astea? Păi chiar și pentru o simplă poză ca cea de mai jos, pentru care multă lume o să vă invidieze. Un lucru să vă notați totuși: 0725826668. Numărul de la Salvamont. Pentru orice eventualitate 🙂

IMG_20140911_111341

5-11 septembrie 2014. Tot ce-a fost de văzut #priNeamt – ediția a III-a a celui mai important eveniment dedicat promovării în mediul online a unui județ din România. Află mai multe detalii pe http://goo.gl/Lw8mzy Organizator: Eventur Bucharest. Powered by Petrom Romania. Parteneri principali: Autoritatea Națională pentru TurismConsiliul Județean NeamțPrimăria Piatra NeamțHotel Bistrița din DurăuBlue Air și Autoboca Rent-a-car.

Ce să faci în Piatra Neamț?

Processed with VSCOcam with f2 preset

Chiar așa! Nu prea ai ce să faci în Piatra Neamț. Pentru o vacă de București, aproape că voiam să merg mai departe și să nu opresc în oraș. Dar cum sunt curioasă din fire am ajuns să descopăr câteva lucruri interesante, ba poate chiar cel mai important lucru care ține de România. Voi v-ați oprit vreodată în Piatra Neamț? Dacă nu, o să vă opriți!

Processed with VSCOcam with c1 preset

Drumul din București durează vreo 5 ore, așa că dacă nu vă găsiți un șofer ca mine, vi-l ofer pe-al meu contra cost 🙂 Piatra e un orășel mic dar foarte curat. E primul lucru la care mă uit atunci când vizitez un loc, iar Piatra primește multe vaci de la mine din punctul ăsta de vedere. Dar pe lângă asta am mai găsit și niște chestii care mi-au răsucit un pic cornițele.

Processed with VSCOcam with hb2 preset

 

În primul rând orașul e flancat de munți, ceea ce te cam face să-ți dorești să te muți acolo numa’ pentru priveliște. Din centru se vede foarte bine Muntele Pietricica, iar dacă vii cu trenul, cum ieși din gară dai peste stația de telegondolă care te urcă pe Muntele Cozla. Da, în Piatra Neamț ai parte de-o telegondolă care te plimbă agală până-n vârf de munte, unde iarna te poți bucura și de pârtia de schi Cozla. Pentru un oraș ca Piatra Neamț n-am înțeles prea bine existența unei telegondole, dar simplul fapt că ea există mă fascinează și îmi dă speranțe apropo de turismul în zonele mai puțin umblate din țară. Odată ce-ai ajuns pe vârful Cozla, te bucuri ca toată vaca de o panoramă superbă asupra orașului, pe timp de zi sau noapte căci telegondola funcționează până la ora 2 noaptea. Sus, în afară de un restaurant cu specific românesc și câteva buticuri (unele închise) nu prea te întâmpină nimic. Încă n-are acel aer turistic întâlnit în orice stațiune montană din alte țări.

20150911_114541_1

Revenită cu copitele la baza orașului, am vizitat și centrul pietonal care deși e micuț te ține ocupat destulă vreme pentru că îți oferă o priveliște faină asupra Turnului lui Ștefan cel Mare și Curții Domnești și poți vizita Muzeul de Artă și Muzeul de Etnografie, două locuri care te uimesc cu numărul de lucrări și nivelul de informație. Mai e un muzeu un pic mai în spate care poate trece cu vederea de cele mai multe ori dar care poate fi cel mai important din lume. E vorba despre Muzeul de Artă al Civilizației Cucuteni, cea mai veche civilizație descoperită pe fața pământului. Și probabil nici nu știați că se află în România. Sincer, vă sugerez să citiți articolul lui Cristi apropo de acest muzeu, căci mie mi se umflă iar copitele și nu-mi place să mă supăr!

Processed with VSCOcam with hb1 preset

Piatra e un oraș liniștit, cumințel, cu câteva terase aruncate pe ici, pe colo și care îți conferă tot confortul necesar pentru a pleca mai departe spre destinații precum Cheile Bicazului sau Munții Ceahlău. După toate traseele astea obositoare, te poți retrage iar în Piatra să te relaxezi, nu de alta dar au un parc cu ștrand la baza muntelui, de unde nu-ți mai vine să pleci vreodată. Musai să vă  treceți Neamțul pe lista de vizitat și în special pentru Muzeul Cucuteni, care trebuie văzut odată în viață. Deși am avut un program bine stabilit în campania #priNeamt, am preferat ca în ultima zi să plec cât mai târziu, încât să mă bucur de acest oraș liniștit și plin de surprize. Asta pentru că mi-a plăcut și pentru că, surpriză, chiar ai ce să faci în Piatra Neamț.

Processed with VSCOcam with hb2 preset

5-11 septembrie 2014. Tot ce-a fost de văzut #priNeamt – ediția a III-a a celui mai important eveniment dedicat promovării în mediul online a unui județ din România. Află mai multe detalii pe http://goo.gl/Lw8mzy Organizator: Eventur Bucharest. Powered by Petrom Romania. Parteneri principali: Autoritatea Națională pentru TurismConsiliul Județean NeamțPrimăria Piatra NeamțHotel Bistrița din DurăuBlue Air și Autoboca Rent-a-car

#priNeamt

IMG_20131214_115917

Ce mai, se știe că sunt de vită nobilă! Recunoscută în cadrul familiilor regale, îmi revendic dreptul de a fi cea mai plimbată văcuță de sânge albastru, chiar dacă pe-afară sunt verde… cu galben. De exemplu, în poza de mai sus mă pozam cu Domnul Moldovei în Cetatea Neamțului, cam acum vreun an. N-aveam blog pe vremea aia, nu eram așa mare vedetă dar fusesem invitată de onoare în cadrul evenimentului #priNeamt organizat de Eventur.

Anul ăsta mă voi întoarce în zona Neamțului pentru a descoperi și mai multe locuri demne de vizitat de către o vacă cu pretenții. Și programul meu va fi unul foarte încărcat și vă sugerez de pe-acum să mă urmăriți aici pe blog sau pe hashtag-urile #vacaverde și #priNeamt.

Joi voi merge la Instameet-ul din București, iar apoi mă voi îmbarca în mașina mea oficială, pe numele ei Vito (special creată pentru mine de către Mercedes și oferită de prietenii de la AutoBoca) și mă voi îndrepta către Piatra Neamț.

De acolo o să vă țin la curent atât cât îmi permite tehnologia, asta și pentru că îmi voi toci copitele prețioase pe drumuri și poteci de munte sau prin locuri uitate de lume. Important e să stați aproape de mine căci o să vă fac poftă cu niște locuri superbe.

Dar să nu vă imaginați că mă duc singură de nebună pe câmp. Nu, nu! #priNeamt se organizează anul ăsta cu un număr record de bloggeri. Vor fi peste 60 de bloggeri din România, Moldova și Anglia care în perioada 5-11 Septembrie 2014 vor pune Neamțul pe primul loc în feed-urile tuturor. Să vedeți voi de nu. Și pentru asta e nevoie și de susținere din partea unor sponsori de nădejde.

afis-jpg

 

Sunt norocoasă pentru că în același timp va avea loc și Festivalul Filmul de Piatră așa că seara voi merge să mă bucur de un film bun după ce o să vizitez toate locurile faine. Asta ca să vă arăt că nu doar în București se întâmplă chestii drăguțe. Dar poate că și voi aveți ceva de arătat, nu? Că și voi vă plimbați, nu numai eu. Așa că uite, Ministerul Turismului pe care îl avem ca și partener și susținător în #priNeamt organizează un concurs prin care vrea să arate cât de frumoasă este România. Se cheamă poVESTE din România și tot ce trebuie să faceți este un filmuleț de vreo 5 minute prin care să arătați de ce este frumoasă țărișoara asta și de ce merită vizitată!

Aoleo, vorbesc mult și vă plictisesc. Nu mai bine intrați voi pe site-ul organizatorilor și vedeți acolo alături de cine o să descopăr eu Neamțul și ce program o să am până pe 11 Septembrie? Deși oricum o să vă ține eu la curent cu ce și pe unde fac 🙂

Vă pupă vaca!

5-11 septembrie 2014. Tot ce-i de văzut #priNeamt! Urmărește ediția a III-a a celui mai important eveniment dedicat promovării în mediul online a unui județ din România. Află mai multe detalii pe http://goo.gl/Lw8mzy Organizator: Eventur Bucharest. Powered by Petrom Romania. Parteneri principali: Autoritatea Națională pentru Turism, Consiliul Județean Neamț, Primăria Piatra Neamț, Hotel Bistrița din Durău, Blue Air și Autoboca Rent-a-car.

Hai la Mare!

IMG_20140727_143759

Știu că e marți, dar nu mai e mult până vineri! Și putem să mergem iar la mare! Cam pentru asta ar trebui să muncim toată săptămâna!

Eu am fost weekend-ul trecut și m-am tolănit ca vaca la soare, m-am dat cu protecție 50 și apoi am fost în portul Tomis din Constanța unde veți găsi niște terase foarte faine și care te vor duce cu gândul la Greția. Adică stai la terăsică și auzi cum pleoșc pleoșc bărcuțele și ambarcațiunile, iar soarele e doar un bonus la toată afacerea asta.

Sau dacă aveți nevoie și de alte sugestii mai fancy, vedeți la prietenul Alexandru Negrea.

Vaca Verde înscăunată la Cetatea Alba Iulia

Processed with VSCOcam with hb2 preset

Pfoai, deci mi-a fost un dor de voi și am atâtea să vă povestesc că nici nu știu cum să încep. Cred că o să mă așez, că am cam obosit deja 🙂

Știu, mare cât o vacă fu mirarea multora cum am ajuns eu așa brusc la Alba Iulia, dar despre asta o să vă vorbesc în curând. Nu prea pot să dau detalii fără aprobarea serviciilor secrete 🙂 . Dar ideea e că am ajuns cu bine la Alba, cu ocazia Marii Uniri a Instagrammerilor din România. După o idee de vlogger și blogger.

Noh, e prima oară când ajung în Alba Iulia. Văzusem doar niște poze pe la alte vaci dar mi-am zis că tre să văd cu coarnele mele ce și cum. Așa că mi-am băgat copitele direct în cetate și m-au și făcut ăștia vacă centurioană. Dar destul despre mine, că așa nu mai terminăm niciodată.

Știm cu toții că e destul de obositor să traversăm țărișoara noastră. Oricât de frumoasă ar fi și cât de lung e drumul, tot tre să facem un popas la un moment dat. Dar dacă e să alegem un oraș drept popas, atunci probabil că ne îndreptăm spre Brașov, Sibiu sau Cluj. Pajiști de asemenea foarte frumoase dar le-am tot văzut și revăzut. Eh, eu vă sugerez să vă schimbați locul de popas! Alba Iulia e the new balegă!

Totul arată impecabil, e foarte foarte foarte curat și te simți ca într-țară străină. De fapt e mai mult de-atât. Sunt zone din cetate unde te simți ca în Viena, altele în care te simți ca într-un orășel vechi italienesc sau spaniol iar cafenelele te pot duce ușor cu gândul la minunata Elveție.

Pe lângă asta, sunt o multitudine de activități care se întâmplă în cetate. Cel mai important moment al zilei este schimbarea de gardă care se întâmplă la 10 dimineața și 10 seara, moment în care orășelul este luat la marș în ritmul tobelor iar tot alaiul (oameni purtând costume care te trimit câteva sute de ani în urmă) defilează către zona unde salvele de tun m-au speriat așa tare că mi-au căzut coarnele pe jos. Dar a fost tare fain!

Apoi, te poți da lejer cu bicicleta în jurul cetății sau chiar prin cetate și e o experiență a naibii de faină. Asta fără să dai de vreo mașină pe traseu. Și nu uita că în fiecare vineri, pe la ora 7 seara, la poarta 4, vei avea parte de un spectacol foarte tare unde brusc te simți ca pe vremea romanilor și a dacilor (aveam și eu o vacă strămoașă, nu mai știu nimic de ea). Asta pentru că o trupă de oameni talentați se costumează în daci și romani și le prezintă oamenilor o mică lecție de istorie interactivă și amuzantă. Apoi, după ce mai stai la un suc de seară pe terase, te poți retrage liniștit chiar la un hotel în cetate.

Aș putea să vă vorbesc în continuu despre Alba Iulia dar prefer să vă zgândăr un pic și să vă las pe voi s-o descoperiți. Garantat Vaca Verde!

Processed with VSCOcam with hb2 preset

Subcarpați lansează noul album Pielea de Găină la Street Delivery

IMG_20131115_231142

Nah, că am poză și cu Bean MC! Asta pentru că îmi place la nebunie să-mi bag căștile în urechi și să ascult Subcarpați când pasc iarbă.

Am fost alături de Subcarpați în fiecare an în Atelierul de Producție unde am stat pe lângă coriștii din Sound iar anul trecut am fost la repetițiile dinaintea concertului de 1 Decembrie. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, mă puteți vedea vârâtă într-un buzunar în promo-ul de mai jos 🙂

Acum însă Subcarpați are un alt promo, pentru noul album ”Pielea de Găină” ce va fi lansat mâine la Street Delivery. Mie mi se face pielea de vacă numai când mă gândesc. Moamă, deci de-abia aștept să văd ce-a ieșit!

Mâine seară ne vedem la ora 21.00, da? Oricum o să-mi plimb și eu fundul pe la Street Delivery ca să fac poze cu voi, așa că dacă mă vedeți pe-acolo să mă trageți de urechiușe! Ș-acum, Big Up!