Vită Asiatică

Processed with VSCOcam with e1 preset

Nu, nu, nu. Nu e vorba de nici o rețetă cu vită asiatică. Ci vaca de mine s-a prezentat la deschiderea unui restaurant asiatic all you can eat și a mâncat până n-a mai putut.

Când aud de locuri unde poți să mănânci cât vrei, mi se învârt cornițele de bucurie și leșin de plăcere. Și mai ales dacă ai de unde să alegi, că vorba cuiva, să tot bagi ceafă, ceafă, ceafă, parcă nu merge.

Așa că am ajuns la Restaurant Asiatic, pe lângă mall Vitan, să văd cu ce-o să mă delectez. Am văzut covor roșu la intrare, așa că mi-am ridicat nasul pe sus și am intrat ca o lady cunoscătoare. M-au trădat mațele când au început să ghiorăie, căci mi-era o fomică de nedescris.

Și ăsta era locul perfect. Dacă ajungeam până în ora 15:00 aș fi plătit 29 de lei și puteam să mănânc până la epuizare tot ce găseam la bufetul din dotare. Dar după ora 17:00 când am popsit și eu, tariful urcă până la 69 de lei, dar asta pentru că se mai deschide un al doilea bufet și mai vine și un bucătar care manevrează cuțitele ca Cichi Cean și-ți gătește pe loc în fața ta. Așa că stomăcelul meu a zâmbit la interior și am trecut la treabă.

Tot ce trebuie să faci e să-ți iei o farfurie și să dai ocoale bufetului și să-ți pui din fiecare cât vrei tu. Și ai foarte multe opțiuni chiar dacă ești vegetarian și nu-ți place să mănânci văcuțe ca mine. Ce m-a oprit la un moment dat să nu-mi mai pun în farfurie până la refuz, a fost semnul de mai jos:

Processed with VSCOcam with e1 preset

Și au dreptate. Ideea e că te poți duce la masă, razi tot din farfurie și apoi dacă îți mai e foame (cum e cazul meu de obicei) te ridici și te duci iar cu farfuria la bufet să faci un refill pe cinste. Pentru că altfel, n-are rost să irosești mâncare aiurea. E acolo pentru tine și nu dispare și nici nu se termină.

Locul e foarte încăpător și îți găsești loc destul la o masă, canapea sau separeu. Dacă vrei s-o arzi exclusivist cum face o vacă respectabilă ca mine, ai posibilitatea să iei masa cu minim 6 prieteni într-o cameră doar a ta, unde ai și un chelner care vine și te servește doar pe tine. Asta pentru suma de 100 de lei de persoană. Dacă ai rangul de regină, poți plăti 200 de lei și mergi direct la salonul de VIP unde după ce bagi ca vaca în tine, poți cânta la karaoke. Ciudați asiaticii ăștia, mie-mi vine să leșin pe canapea după ce mănânc, iar ei au chef de cântat. Dar fiecare cu plăcerile lui.

Cum e mâncarea? Bună, gustoasă, o experiență de încercat. Nu prea am păpat asiatic până acum, dar am ras tot din farfurie. Nu e ceva Mișlen, dar ideea unui all you can eat (care cred că e cam prima oară la noi) e ideală și merită de luat un prânz aici. Ai tot felul de sălățici, orezării, niște ciuperci și fructe ciudate pe care nu le găsești la noi și-ți zic că o să te întorci cu farfuria de vreo două ori. Ah, și să nu pierdeți din vedere frigiderul cu dulciuri din spatele bufetului. Nu știu de ce l-au ascuns acolo, credeau că nu-l văd, sau ce? 🙂

Puncte minus? Păi în afară de locație, nu prea am văzut. Adică nu prea am treabă prin Vitan, deși pe cei din zonă clar îi va mulțumi. Deși cred că genul ăsta de restaurant ar avea un succes enorm în Pipera, la amicii mei corporatiști.

Pfoai, iar mi s-a făcut foame!

Processed with VSCOcam with e1 preset

Veneția din Cluj

2015-09-01 09.11.26 1_resized

Am fost în hibernare în ultimele luni că simțeam cum pierd din greutate, dar m-am întors plină de viață și m-am trezit pe o stradă faină din Veneția. Pardon, din Cluj. E un loc pe care vi-l recomand să-l vizitați!

Duminica trecută am fost la o plimbare prin Cluj și am vrut să ajung într-un loc pe care l-am mai văzut prin feed-ul instagramerilor de acolo. E o stradă cu un canal de apă ce amintește de Veneția sau Amsterdam. Ceva ce nu prea vezi în mod obișnuit în orașele din România.

E un loc tare fain și liniștit, chiar în centrul Clujului. Nu e o stradă prea circulată (având în vedere că e pietonală), dar are un farmec aparte. Și cred că e tare fain să și stai în blocurile de aici. Să ieși dimineața pe geam și să ai o apă curgătoare la tine, e ceva. Și da, în poză e o rață moțată care se tot chiombea la fundul meu mare de vacă.

Strada se cheamă Andrei Șaguna și o puteți găsi aici. Acum vreau să văd poze de la voi de pe strada asta! 🙂

Și dacă vreți apoi să mâncați un pițălău foarte bun, încercați la Club Italia. E lângă Euphoria (un local mai de fițe) pe care-l știe mai toată lumea. La Club Italia ai parte însă de o casă destul de dărăpănată, o terasă comunistă, ospătari îmbrăcați ca-n 85, dar e foarte multă liniște, servicii ok, iar pizza e de-a dreptul delicioasă. Am înțeles că patronul e italian și d-aia iese așa bună. Prețurile variază între 22 și ajung pe la vreo 30 de lei. Și te lingi pe degete dup-aia!

Vaca Verde se spală numai cu Ariel

Aceasta nu este o reclamă la un detergent ci o recenzie la un hotel. Pentru că sunt vacă și îmi permit!

Weekend-ul trecut am fost cu Ariel la Cluj, la Electric Castle. Și fiind extrem de prețioasă și de prințesă am ales să stau în camera de hotel toată ziulica decât să mă mocirlesc cu purceii. Am vrut să mă relaxez și să dorm într-unul din cele mai bune paturi din câte mi-am odihnit vreodată copitele.

Cam dificil să găsești cazare în Cluj când sunt evenimente importante așa că vă sugerez să faceți asta din timp. Eu am avut noroc și am găsit cazare la West City Hotel, care e pe undeva prin Florești, la intrarea în Cluj. Nu-i departe, ba chiar e la vreo 10-15 minute de mers cu mașina față de centrul Clujului. Și pe lângă asta e și pe artera principală așa că nu trebuie decât să mergi drept și ajungi în Cluj.

E un hotel de 4 stele care arată foarte bine, e construit de la zero (ceea ce înseamnă că nu vei da peste ceva renovat) și eu zic că merită toată atenția. E unul dintre cele mai faine hoteluri în care am stat. Camerele sunt mari, ai loc să-ți arunci toți chiloțeii și cioropeii și tot mai ai loc de altceva, paturile sunt incredibil de pufoase și nu te lasă să te dai jos din ele, draperiile ucid orice lumină (practic habar când s-a luminat de ziuă), e foarte curat, dușurile sunt open space și nu se umple toată baia de apă și nu mai rămâne decât să-ți pui halatul pe tine și să cobori la micul dejun care poate fi servit într-un restaurant foarte fain, unde te vei sătura pe deplin din ce au ei acolo de oferit. Personalul e foarte amabil și n-am găsit oameni care să lucreze în silă sau să se poarte cu tine ca și cum ar trebui să vii acolo pentru ultima oară (așa cum se înâmplă în multe alte locuri).

Și acum vine surpriza cea mare! Știți cât am dat pe noapte? 350 de lei? 500 de lei? Neaaah! Am dat fix 200 de lei pe noapte. Având în vedere că și cele mai mizerabile pensiuni ajung să-ți ceară 150 de lei pe noapte, practic n-ai avea nici cel mai mic motiv să nu stai aici. Singurul lucru care mi-a lipsit a fost un centru spa, sau o piscină, ceva, că deh, sunt prințesă. În rest, ăsta e locul unde o să mă cazez ori de câte ori vin în Cluj.

Și nu s-a supărat nimeni că ”unii” au cărat tot nămolul de la festival în hotel. :))) De la mine primește atâtea vaci câte stele are, căci dacă nu ai mașină, e cam incomod de ajuns până în centru.

Some moments are just priceless! 😊 #denepretuit #contactless #ElectricCastle #vscocam

A photo posted by Alex Damian (@psihotrop) on

Care este cea mai bună muzică?

DSC_0643

M-am întristat ca vaca ieri când am auzit de B.B. King. Asta pentru că vaca de mine ascultă și muzică atunci când călătorește și nimic nu sună mai bine pe lumea asta decât jazz-ul și blues-ul. Și mi-am adus aminte când am fost eu în noiembrie, anul trecut, la cel mai bun club de jazz din Europa, Ronnie Scott’s Jazz Club.

Clubul se află în Londra, în cartierul SOHO. E cotat ca fiind cel mai bun club de jazz deoarece aici vin cele mai mari nume din lumea jazz-ului și bineînțeles și pentru că am fost eu acolo. Chiar dacă am ajuns la 55 de ani de la deschidere. Iar numele vine de la unul dintre co-fondatori care a fost și un adevărat jazz man.

Cum ai trecut pragul, te întâmpină o atmosferă intimă, slab luminată, pereți căptușiți în culoarea roșie sau vișinie și multe portrete alb-negru ale jazz men-ilor. Eu am făcut ochii mari de tot, odată pentru că îi recunoșteam pe câțiva dintre ei și apoi pentru că am aflat că era 40 de lire intrarea (cu meniu inclus, mese confortabile, fițe). Dar am aflat că poți urca la etaj unde intrarea e doar 7 lire. Diferența este că poți să mănânci doar niște sandwich-uri, iar băutura ți-o cumperi singur de la bar. În rest, în ambele săli ai parte de muzică jazz live!

Ce mi-a plăcut e că la intrare am fost întrebată dacă am chef de vorbă sau nu. M-am simțit ofensată în primă fază, vă dați seama, adică eu cel mult trag un muget de apreciere la adresa artiștilor, dar nu vorbesc. De fapt, întrebarea ți se pune ca să știe unde vei fi așezat la masă. Mai în spate (pentru cei care au limbariță) sau în față (pentru cei care trebuie să tacă din gură). Wow! Mi s-a părut o chestie foarte tare de mi-am ciulit imediat urechile. Adică există un loc pe lumea asta unde se impune respectul pentru un artist muzician? Da, există. Și chiar dacă locul s-a umplut până la refuz (unii au preferat să stea și în picioare), nimeni nu a scos vreun cuvânt.

Prețurile sunt obraznice ca-n Londra. O colicică e 2.80 euro (sticlă d-aia mică), dar când i-am spus că nu vreau gheață mi-a umplut un pahar de 500 cu o sticlă de cola, mi-a mai desfăcut o sticlă ca să completeze și mi-a cerut 3.20 euro. Restul de cola a aruncat-o. Sacrilegiu! Oricum, prețurile le puteți afla și de pe site.

E un loc pe care musai trebuie să-l vizitezi dacă treci prin Londra. A fost unul dintre cele mai frumoase momente de anul trecut, chiar dacă abia acum vorbesc despre el. Și ce-mi pare rău e că Bucureștiul a pierdut tradiția pub-urilor de jazz live, așa cum ne obișnuisem în anii trecuți. Dar uite că vă dau o mostră de cum sună la Ronnie, dacă vă e dor de un jazz live.

Palaios Panteleimonas, sau un altfel de Pantelimon

DSC_0004

Încă-mi sunt cornițele prin Grecia. Asta pentru că mi-am amintit ce bine am mâncat în sătucul ăsta minunat, Palaios Panteleimonas.

Pantelimon ăsta, e un sătuc din apropierea muntelui Olimp și arată foarte bine deoarece oamenii de-aici și-au dat seama că pot face o afacere din chestia asta. Nu e un sătuc tradițional și original grecesc, totul are scop comercial aici, dar nu-i nimic, pentru că te simți bine aici. După ce m-am pierdut pe străduțe, ciulindu-mi urechile și mijind ochii de vacă la fiecare pas, mi s-a făcut o foame groaznică. Așa că m-am luat după alți oameni și am ajuns în ”centru”, lângă biserică, unde ai vreo 3 restaurante și o terasă. Nici n-ai nevoie de mai mult.

Am mâncat aici de-mi venea să leșin și tot nu voiam să mă opresc. Niște dovlecei pane gătiți de Dumnezeu, cartiofiori prăjiți veniți la țanc și un țațichi fresh cu cea mai bună pită din toată Grecia. N-am să uit pita de-aici niciodată. Absolut delicios și recomand din toată inima să vă abateți pe aici. Chit că veniți singuri sau vă alegeți un tur-operator, trebuie să vă asigurați că sătucul ăsta e în program.

Și v-am mai spus ce liniște era acolo? De-ți venea să te întinzi la soare lângă pisici? Mda, atât de liniște era. Hai gata, că iar mi se face poftă!

Acest articol a fost scris in infoturul “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat deTurismMarket.comin parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti.ro, TravelWithaSmile.net, LAMONZA (www.lamonzashop.ro) si Art & Craft(www.artandcraft.ro)

Iar aici, puteți să vedeți un album întreg de poze din excursia #GreekExplorer.

Vaca Verde la E3 by Entourage

VV la E3-0134

 

Sunt o vițică liniștită din fire, caut locuri unde să mă tolănesc ca vaca și să zac liniștită fără să mă deranjeze nimeni. Și dacă găsesc un loc unde să fiu servită și tratată cum trebuie, atunci nu mai vreau nimic.

Am găsit săptămâna trecută E3 by Entourage pe Floreasca. Am zis că dacă o să-mi deschid vreodată un restaurant, o să fac o cameră de lounge, unde lumea să se retragă după ce papă tot. Asta pentru că de multe ori stau foarte chinuită la masă, indiferent de restaurant sau cât de scump e.

La E3 asta m-a atras din prima. Confortul. Adică au niște canapele unde poți să te trântești și să nu te mai ridici de-acolo. Mai papi, mai iei o pauză, mai sorbi din sucure, limo sau vin, etc. Locul în sine e foarte fain și în timpul zilei se aude jazz la un volum perfect încât să poți purta o conversație cu cineva fără să fii nevoit să mugi ca disperata (ca în multe alte locuri).

Ca prețuri e în zona medie, obișnuită. E Floreasca, dar nu te sperii de meniu. Pastele alea patru brânzici din poză au costat 27 de lei, iar colicica ajunge până în 10 lei. Așa că merge să-ți petreci aici o după-amiază liniștită, sau mai multe, de ce nu.

Oamenii care vin aici sunt foarte faini. Ziua vin mai mult fetele ca fetele, iar seara (în special în weekend), locul se transformă într-un fel de social club, unde fiecare e atent cum se îmbracă și cum arată. Păcat că poate deveni extrem de aglomerat, dar nu e ca și cum cineva dansează aici și n-ai avea loc. 🙂

Dau 4 vaci din 5 și vouă vă recomand să-i treceți pragul cel puțin odată. Și luați un taxi, că în zonă mai e un pic și mașinile vor parca unele peste altele. 🙂

Restaurant VIP la preț normal

DSC_0143

Toți simțim nevoia să trăim pe picior mare, nu-i așa? Sau pe copită de lux. Tratament de VIP. Exclusivitate. Pufnit pe nări și rumegat în fițe. Doar că nu prea ne permitem să facem aroganțe d-astea pe pajiște.

Dar uite că Vaca voastră preferată a găsit un restaurant deschis numai pentru voi. Da, da! În restaurantul ăla nu ai acces decât tu și nimeni altcineva, iar toată lumea e acolo să te servească doar pe tine!

Probabil că și voi ați trecut de multe ori pe-acolo dar n-ați avut niciodată curajul să intrați. După nume îl știți sigur. E un loc încărcat de istorie, iar când am intrat m-așteptam să fiu întâmpinat de muzica interbelică, dar când colo se plângea una de jale la radio ZU.

Casa Capșa este unul din acele icon-uri ale Bucureștiului. Puțin mai jos de el, undeva unde n-o să vadă nimeni, e o plăcuță turistică unde poți citi informații despre el. Și vrând eu așa să stau și să miros orice urme de intelectualitate rămase în urma scriitorilor și artiștilor care se întâlneau aici, am decis să intru odată în restaurantul în care nu intră nimeni.

Practic, acest restaurant ar trebui să bubuie de turiști și clienți. E poziționat extraordinar de bine și ar putea juca lejer în liga ”Carul cu Bere”. Din păcate cred că managementul este extrem de defectuos și sincer mă întreb ce anume ține afacerea asta pe picioare 🙂

Înăuntru nu ești decât tu, chelnării care apar brusc de undeva din spate și doar jumătate din lumini aprinse. O veioză tristă stă la geam scoasă din priză. Am încercat să vorbesc cu ea, dar nu mi-a răspuns. În tavan se văd montate niște boxe de mașină, vopsite în culoarea tavanului.

Serviciile sunt okeish, dar chelnerii îți amintesc mai degrabă de perioada comunistă, decât de perioada interbelică. E plin de prăjituri în meniu iar prețul mediu al unei prăjituri este de 13 lei, iar un ceai este 10 lei. N-aș putea spune că prăjiturile mi-au dat cornițele pe spate (deși sunt înnebunită după dulce), dar tati cel puțin și-a luat o țeapă cât el de mare. Adică a vrut el fiță și și-a comandat o prăjitură Joffre și uite ce i-au adus :)))) Ce fraier ;))

IMG-20150204-WA0000

 

Păcat, căci locul e foarte fain și e foarte plăcut să stai la fereastră și să te lași hipnotizată de traficul de pe Victoriei. Doar că realizezi că atunci când ești VITĂ VIP și ți se rezervă un restaurant întreg doar pentru tine, e destul de boring. E mult prea multă liniște și îți vine să te miști în șoaptă, ca să nu deranjezi liniștea.

Având în vedere că nimeni nu vrea să se ocupe cum trebuie de locul ăsta, în prezent Casa Capșa primește doar două vaci din partea mea. În trecut ar fi primit cel puțin 10. Adică nici măcar pe Facebook n-o să găsești vreo pagină oficială actualizată, poate doar un cont privat fără nici o informație. Tristuț rău, dar merită încercat odată pentru amuzamentul vostru.

 

Cel mai Starbucks

DSC_0092

Sunt sigură că deja ați fost la Starbucks Manuc, dar nu m-am putut abține să nu spun că este Starbucks-ul meu preferat.

Nu-mi plac alea din mall-uri că sunt aglomerate și foarte zgomotoase. O cafea trebuie s-o bei într-o atmosferă cât mai plăcută, nu între magazine și alte fast food-uri. Cel din Victoriei de obicei e plin mai tot timpul (deși s-a mai deschis unul mai jos pe Calea Victoriei), iar când a apărut cel de la Unirii la sfârșitul anului, am mugit ”Muuuulți ani trăiască!”.

Cel de la Hanul Manuc îmi amintește de un Starbucks din Praga. Tot așa, la stradă, cu geamuri mari către bulevard și o atmosferă caldă înăuntru. Bine, asta până când ies dracii de la școală și vin să bea și ei cafea. Când era tati vițel, nici nu știa ce-i aia cafea. Mergea doar la cofetărie să mănânce o savarină.

Și dacă vorbeam de Starbucks, cine mă scoate și pe mine la o cafea? 🙂

Cu placa la Arena Platoș

 

Processed with VSCOcam with m5 preset

În căutare de senzații noi, am decis să mă dau și eu cu placa ca vaca, că tot am văzut eu lumea disperată pe pârtii, ba cu placa, ba cu schiurile. Și cum pe Valea Prahovei leșin de aglomerație, am zis să merg un pic mai încolo, că știu eu o pârtie tare faină!

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Mai exact, m-am dus la Arena Platoș. Pârtia asta e situată la Păltiniș, la vreo câțiva kilometri de Sibiu. Ca direcție, întreabă lumea din Sibiu cum ajungi la Muzeul Satului și de-acolo ține-o drept până ajungi pe pârtie. O să treci chiar prin Rășinari, poate cea mai frumoasă comună din România. Strada principală (106A) e foarte îngustă. De fapt nu are nici trotuare, ceea ce înseamnă că toate casele sunt fix la marginea drumului. Zici că mergi printr-un tunel de case colorate și fiindcă nu prea-i loc, nici mașinile nu au cum să parcheze acolo. Musai de făcut niște poze, dacă ești pasionat.

Processed with VSCOcam with a6 preset

La Arena Platoș ai parte de una dintre cele mai bune pârtii din țară, unde poți învăța să te dai cu placa sau cu schiurile. Mai ales dacă ai copilași pe-acasă. Nu e aglomerat, e într-o zonă absolut superbă (oamenii pe-aici au vrut să dezvolte turismul încă de pe la 1800 și ceva) și chiar mă gândesc după ce se topește toată zăpada, o să vin aici să pasc toată iarba! 🙂

Chiar la baza pârtiei ai un centru de închiriat echipament. Dacă vrei să-ți închiriezi bootsi și placă sau clăpari și schiuri, te costă 50 de lei echipamentul pe zi (cu tot cu cască, fără e 40). Restul echipamentului (costum de schi/snowboard, mănuși, ochelari, etc) le poți lua de la Intersport sau Decathlon. Ba mai mult de-atât, poți apela și la școala de instructaj locală, unde vei da peste niște oameni care te vor învăța să-ți ții echilibru și să nu cazi ca o vacă din prima. Apoi ski pass-ul pe zi este de 58 de lei (iar în sezon care nu mai e acum, este 75 de lei pe zi). În el ai incluse două pârtii, un telescaun și două T-uri.

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Evident că fiind singura vacă de pe pârtie (cine-a mai văzut așa ceva), am și câștigat primul loc. M-am simțit ca o vacă specială. Apoi mi-au ghiorăit mațele de foame și m-am dus să pap ceva rapid la restaurantul de la baza pârtiei unde poți mânca un sandwich vegetarian cu 8 lei, o porție de cartofi cu 5 lei plus niște sortimente de brânzică plătite la gramaj sau chiar paste cu parmezan în unele zile. Cutia de colicică sau cafeluța este 6 lei. Bericioaica e vreo 5 lei.

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Leșinată după atâta efort, m-am târât până în parcare la prima mașină și m-am dus la cazare să mă culc. Sunt destule pensiuni în zonă unde poți poposi (eu am stat la Vila Romantic) dar dacă vrei să te simți cu adevărat ca în Austria, atunci vă recomand hotelul Hohe Rinne. E cu spa-uri, cu masaje, cu saune, cu de toate! Și locul este de vis. Te simți ca în decorurile din Twin Peaks!

Ce nu mi-a plăcut? Păi nu prea am avut de ce să mă plâng. Aici doar turiștii se plâng, în rest lumea de pe-aici îi tare faină (cu excepția recepționerului grumpy). Poate faptul că în continuare se construiesc pensiuni dar drumuri nu, ceea ce face ca accesul la ele să fie un pic dificil pe timp de iarnă. Dar asta se întâmplă cam peste tot.

 

Vaca Verde @ Cărturești Carusel

Carturesti Carusel-1672

Mare deschidere la Cărturești Carusel azi, în Centru Vechi. Mare cât o vacă, așa că am zis să mă duc și eu. Și de cum am intrat, am zis că putem să concurăm lejer la cea mai frumoasă librărie din lume!

Noua locație de pe Lipscani aduce un aer mai proaspăt și mai civilizat, alături de H&M-ul de mai sus. Am început să înțelegem nevoia de a aduce oamenii și turiștii în Centru Vechi pentru mai mult decât terase, cluburi și shaormerii.

Dar ce oferă noul Cărturești? Păi, o clădire absolut superbă. Interiorul mi-a pleoștit cornițele de uimire și m-am holbat ca vaca minute în șir. La fel și primii vizitatori care pozau de zor interiorul. Te duce cu gândul la sora mai mică din Brașov, care e oarecum pe același stil de clădire. La parter și următoarele două niveluri ai parte de cărți (așezate pe categorii) și cadouri. La al treilea nivel este un spațiu expozițional (pictură sau fotografie), iar la ultimul nivel este o cafenea. Mai există și subsolul unde vei găsi cd-urile cu muzică, dvd-urile și blu-ray-urile cu filme sau muzică, cărțile de colecție și căștile audio.

Ce nu oferă noul Cărturești? Păi, în primul rând mi-a venit să mă tolănesc undeva printre rafturile alea, dar n-am avut unde. N-am vrut să urc până sus la cafenea, ci acolo între cărți. N-am găsit decât vreo două fotolii și tot atâtea scaune pierdute. Probabil pe viitor (sper) vor fi mai multe, căci ăsta e primul feeling. Nici cafeneaua nu oferă atât de multe locuri pe cât ți-ai dori (de reținut că tot spațiul folosit este doar pe margini, mijlocul oferindu-ți o priveliște superbă, doar). Și la final realizezi că de fapt nu sunt atâtea cărți pe cât poate ți-ai dori, albume de artă cred că găsești mai multe la anticariat, iar în materie de muzică și filme… Sigur librăria de la Romană are mai multe opțiuni.

Pot spune cu copitele pe coarne că încă nu avem o librărie ”ca-n afară”. Adică tot nu avem o colecție completă de filme, muzică și cărți, ordonată și aranjată pe categorii sau alfabetic. Practic, noua librărie Cărturești pare să fie mai degrabă un loc de promenadă. Este într-adevăr foarte frumoasă, toți ar trebui s-o vizităm și să aducem turiștii aici, dar nu aș putea spune că este foarte practică. Motiv pentru care primește doar 4 vaci din 5 🙂