Cum a fost la Electric Castle 2017

Ioooi, da ce bine m-am simțit la Electric Castle! A fost așa drăgu că n-a plouat încât am putut să lenevesc și eu la iarbă verde fără să-mi murdăresc copitele. Asta în timp ce mâncam, evident.

Ce să vă spun, sunt vacă de festival și sunt extrem de fericită atunci când lumea întreabă de mine și vrea să facă o poză cu mine! Toată lumea-n sus și-n jos: ”Da vaca unde e?”. Ei bine, am dat târcoale cam prin toate zonele de festival ca să văd ce mai e nou.

Pe lângă lumea bună și relaxată, am dat peste câteva zone care mi-au ridicat cornițele ca niște sprâncene. E prima oară când intru în Castelul Banffy și oamenii ăia au făcut câteva lucruri foarte drăguțe pe-acolo. Apoi scena principală a fost mai mare ca mine (dacă e posibil așa ceva), cu multe ecrane și cu niște wallpaper-uri drăguțe de pus pe telefon sau laptop. 🙂

 

Eh, și-acum să vorbim de ce era mai important. Mâncărica! Știți doar că mie îmi place să mănânc foarte mult, dar mi-era teamă că va trebui să dau cu mătura prin festival ca să-mi câștig banii. Iar eu cum sunt o regină de fel, nu mi-aș fi permis un asemenea comportament.

Noroc că au venit cei de la Lidl și m-au salvat. Mi-au pus la dispoziție o zonă specială la Royal Food Court unde m-am umplut seară de seară de paste delicioase la prețuri super bune, apoi îmi răcoream cornițele la Royal Garden cu limonade și salate de fructe, iar pentru cei care stăteau în camping au putut merge la Royal Market, un supermarket Lidl în adevăratul sens al cuvântului, de unde puteau cumpăra mâncare și apoi puteau s-o pună pe grătar la Royal Grill. Acuma, eu n-am stat ca vaca-n camping, că-s regină, da recunosc că de câteva ori m-am dus la magazan și mi-am cumpărat de păpică și de băut, tocma pentru că era foarte avantajos.

Eh, și uite așa am reușit să-mi mențin silueta de vacă și să nu slăbesc nici un kil. Și sunt foarte fericită! 🙂

Ah, apropo, m-am tolănit într-o zi în roata aia mare după vreo 3 salățuri și a fost mirific! Mai vin și la anul! Iar până atunci, dați un follow contului meu de Instagram. 🙂

M-am întors!

 

Muuuultă vreme a trecut de când n-am mai scris pe blog, da mi-era un pic dor. Așa că iată-mă din nou!

Asta și pentru că multă lume a tot întrebat de mine și se așteaptă să tot apar cu lucruri noi. Drept urmare, îmi voi pune cornițele la treabă și voi începe serios să scriu și să vă povestesc despre toate lucrurile minunate pe care le primesc sau locurile pe care le vizitez și unde de cele mai multe ori ajung să mănânc ca o vacă!

Poza asta a fost făcută la Mazilique în studio, unde am păpăcit al naibii de bine acum vreo câteva luni.

Vaca melomană

VV la Enescu 2015 02

După ce și-au tușit toți plămânii și și-au tocit palmele în aplauze frenetice, m-am ascuns între floriile alea delicioase de pe scenă și am început să le pap. Nu prea am înțeles eu de ce dădea nenea ăla din mâini pe scenă, dar muzica e foarte frumoasă și m-am simțit așa, ca o regină! Așa că am încercat să aflu care-i rolul unui dirijor.

Noh, cică el ar fi cel care conduce totul. Bine, asta m-au dus și pe mine cornițele să mă gândesc, dar nu pare că vreun instrumentist se uită la el. Mai ales că toți au partitură așa că de ce mai au nevoie de el?

Păi au nevoie de el pentru că în primul rând, dirijorul are partitura generală. Adică, fiecare instrumentist are doar partitura instrumentului la care cântă (vioară, de exemplu) și nu și a colegului de la bubă, pardon, tubă. Și ei nu cântă aceleași note sau în același timp. Așa că e nevoie de cineva care să știe când intră și când are de cântat fiecare instrument din orchestră. Iar acela e dirijorul.

Sunt foarte dese momentele în care partida ta de instrumente nu are de cântat, muzica este preluată de altă partidă de instrumente, așa că tu lași instrumentul pe picior și te odihnești. Nu mai numeri pauzele, căci te-ai obișnuit deja cu partitura și cu melodia, dar totuși cum faci să intri la fix atunci când ai de cântat? Și nu doar tu, ci și colegii tăi de partidă cu care trebuie să suni ca și unul singur. Păi atunci te uiți la dirijor și el o să-ți dea intrarea. Să-ți dea ce? INTRAREA! Adică îți face semn dinainte că acum e momentul în care trebuie să cânți.

Apoi, dirijorul este cel care marchează măsura și tempo-ul în care se cântă o piesă. Adică sunt în jur de vreo 100 de oameni pe scenă. Toți știu că piesa respectivă are măsura și tempo-ul respectiv, deoarece scrie pe fiecare partitură. Dar fiind oameni, fiecare are o percepție diferită și personală apropo de ce înseamnă timpul. Așa că dacă nu ar exista un dirijor, fiecare ar avea ritmul lui și ar ieși o ciorbă îngrozitoare. Așa că dirijorul este cel care marchează ritmul unei piese cu ajutorul acelei baghete. Își ridică mâinile pentru a-i atenționa pe toți instrumentiștii, se uită la ei și în momentul când știe că-i are pe toți sub atenția lui, le dă intrarea cu un timp înainte pentru a se sesiza viteza la care se va cânta.

Și probabil cel mai important lucru al unui dirijor este că el e cel care oferă interpretarea cuvenită. Chiar dacă scrie negru pe alb în partitură, fiecare dirijor are posibilitatea de a interpreta în felul personal orice lucrare. Prin gesturile mâinilor poate face o orchestră să cânte mai rar și mai încet sau dimpotrivă, mai rapid și mai tare și mult mai energic. Este foarte posibil să nu-ți placă un concert din cauza dirijorului sau să te îndrăgostești de muzica asta pentru că dirijorul este cel care a reușit să-i facă pe instrumentiști să interpreteze atât de bine. Așa că importanța lui este colosală în cadrul unei orchestre sau cor.

De fapt, dirijorul este un DJ fără pic de tehnologie. El este cel care alege piesele, le stabilește ritmul, le dă play și face fading între ele. Pe lângă asta mai adaugă și niște efecte și iese totul perfect.

Vă recomand să mergeți la Festivalul Enescu. Dacă nu ați mai prins bilete, stați fără grijă. Concertele se difuzează în direct pe site-ul lor sau puteți cumpăra bilete la cinema-ul din Băneasa Mall pentru a le viziona. Mai ales că diseară e ”Patetica” de Ceaikovski și sună divin. Musai să o ascultați o dată în viață!

O vacă într-un planor

DSC_0177

Eh, acum să vă văd! Ați mai văzut voi vreodată o vită care să zboare cu un planor? Mda, mă gândeam eu. Dar am făcut-o și pe asta și de-abia aștept să vă povestesc cum a fost!

La începutul lunii mai am fost în #vizitainHD, un eveniment la care am mai participat și în trecut, asta pentru că îmi place tare mult zona aia de țară și mă întorc cu drag de fiecare dată. Puteți să căutați hashtag-ul pe Instagram ca să vedeți o grămadă de poze faine de-acolo. De data asta însă am trecut la celălalt nivel și am profitat de ziua porților deschise ale Aeroclubului Deva și m-am dat cu un planor.

Muuuai, e o senzație tare faină, mi s-a zburlit tot părul de pe mine și mi s-au rotit cornițele de câteva ori de emoție. Dacă stai să te gândești că de fapt nu e nici un motor care te ține acolo sus și că depinzi doar de vânt, ai doar două soluții. Să începi să-ți faci probleme sau de fapt să te bucuri de una dintre cele mai faine invenții. Cum m-am văzut la înălțime (așa cum îmi șade bine), m-am relaxat și am super profitat de experiența asta genială.

Un planor arată ca un avion, doar că nu are motor și se folosește de curenții de aer pentru a plana. El este tras cu un mosor și imediat se ridică în aer. Apoi te bucuri liniștit de priveliște având la îndemână câteva manete care te ajută în ce direcție vrei s-o apuci.

Ca să-ți poți saluta supușii de la înălțime trebuie să plătești doar 16 euro o cursă care ține vreo 6 minute. Mie mi se pare un preț foarte accesibil pentru o experiență de genul ăsta. Și vă sugerez să faceți asta în Deva pentru că aveți și ce vedea din planor. La relief mă refer. Mai niște munți, mai o Cetatea Devei, mai niște oi care de fapt îți dai seama că sunt oameni, etc.

Mai jos puteți să vedeți un scurt clip ca să vă faceți idee despre ce e vorba. Deși senzația de acolo nu se compară cu nici o înregistrare. Chestia asta trebuie trăită pe viu!

Vizită în HD 2015 este un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgău şi Călin Bobora. Proiectul este sponsorizat de Fermele Ado, Gourmetgift, AquaSaraHotel Sarmis Deva, Aeroclubul Deva şi este susţinut de Primăria Oraşului Simeria şi Primăria Oraşului Deva.

În vizită la surate

DSC_0500

Voi știți că o vițică poate să dea până la 30, 40 de litri de lapte pe zi? În special dacă îi pui și niște muzică relaxantă și o faci să se simtă ca la SPA? Asta și multe alte lucruri interesante le-am aflat când am vizitat o fermă plină cu surate din județul Hunedoara.

Păi eu nu știu dacă aș putea să beau atâta lapte. Probabil m-aș transforma într-o bilă imensă, m-aș rostogoli și aș leșina la un moment dat. Dar asta îmi spunea Cătălin, medic veterinar la Fermele Ado, un băiat extrem de pasionat de munca pe care o făcea și cu mare dragoste față de animale.

DSC_0535

Pe lângă asta am aflat că fiecare vițea are propia ei fișă medicală. Înainte să meargă la muls, toată lumea știe dacă suferă de ceva, dacă e supărată și ce-ar trebui să facă în sensul ăsta. Pe lângă asta, locul e împânzit de camere de supraveghere, așa că oricine se poate conecta de pe telefonul mobil și poate observa ce se întâmplă în fermă la orice oră din zi și din noapte. Grijă mare pentru văcuțe aici.

Deși eu ador căldura și m-aș tolăni pe orice plajă din lume, se pare că văcuțelor nu le priește așa de mult canicula. Ba chiar, temperatura ideală e undeva pe la 15 grade Celsius. Dacă e prea cald, le ia cu transpirații, cu bufeuri și se decid să nu mai dea atâta lapte. Hmm, am zis eu scoțând abur pe nas. Nu m-aș fi gândit cât de rezistente sunt văcuțele la frig. Rezistă lejer și la temperaturi de 5 grade.

DSC_0589

Bine, bine, dar cum de sunt toate așa frumoase? Păi, Cătălin nu doar are grijă de sănătatea văcuțelor de aici, ci se și asigură că urmașele lor vor fi adevărate doamne. Am ridicat o sprânceană științifică, deoarece n-am văut nici un bou la orizont, dar răspunsul a venit înainte de a pune eu întrebarea. Nu se folosește un singur taur pentru a face dragoste cu toate vacile. De fapt și din păcate, nimeni nu prea face dragoste aici. Asta pentru că inseminarea se face artificial. Ferma dispune de mai multe…hmm…”sortimente” de tauri la fiolă (vă imaginați ce e în fiolele alea, yak) și ele sunt folosite în funcție de nevoile văcuțelor. De exemplu, dacă o vițea are ugerul prea mic, atunci se apelează la ”elixirul” unui taur care va asigura urmașelor un uger mai mare. Practic, modificarea genei în binele producției și al sănătății animalului este o grijă constantă aici.

A trebuit să pun și întrebarea tristă. Ce se întâmplă cu văcuțele de aici când îmbătrânesc? Și din fericire, nu abatorul e prima opțiune. O vițică poate da randament până la 15 ani, dacă nu mai mult. După asta, producția ei de lapte scade, așa că ele sunt vândute la țărani care se pot mulțumi și cu o producție de 5, 10 litri de lapte pe zi. Dacă nu, se trimit și la procesare pentru mâncare, ca să băgați big meci în voi 🙁

DSC_0532

Dar viața își are ciclul ei firesc, așa că povestea nu e tristă, ba chiar am dat peste niște prospături cu care m-am ”delectat” pe îndelete. De fapt, m-am lins cu un vițel, dar să nu mai spuneți la nimeni, da? 🙂

DSC_0554

DSC_0556

DSC_0560

DSC_0561

Vizită în HD 2015 este un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgău şi Călin Bobora. Proiectul este sponsorizat de Fermele Ado, Gourmetgift, AquaSaraHotel Sarmis Deva, Aeroclubul Deva şi este susţinut de Primăria Oraşului Simeria şi Primăria Oraşului Deva.

Vaca Verde @ Corfu

20150420_174905-2

Pfoai, nu știu cum și ce să vă spun mai repede despre Corfu. Poate faptul că m-am îndrăgostit de cum mi-am pus copitele jos din autocar și m-am bucurat de lumina perfectă pentru poze? 🙂

Dacă n-ați fost până acum în Corfu, atunci e musai să faceți asta anul ăsta. Dacă ați mai fost, sunt sigur că o să vreți să mai mergeți.

E locul unde o vițea ca mine își menține zâmbetul pe botic fără efort. Asta pentru că e genul de oraș care te îndeamnă la explorare, să te pierzi pe sutele de străduțe, să descoperi că te-ai învârtit în cerc, să ți se conecteze telefonul la WI-FI-ul terasei la care ai stat mai devreme, deși nu mai știi să ajungi acolo și câte și mai câte.

Iar când obosești, nu-i nimic. Ai destule terase liniștite unde poți să zaci și să te bucuri de un frappe și să papi niște țațichi cu pâinică d-aia bună și totul te duce undeva la un maxim de 4-5 euro. E un oraș incredibil de frumos și îmi pare o combinație extrem de reușită între Veneția și Cuba sau Havana. Asta din cauza balcoanelor din fier forjat. Și în plus de asta, ăsta-i farmecul Greciei. Fiecare oraș e diferit și are un stil diferit. Mi-am dat seama că mi-ar plăcea să trăiesc într-un oraș turistic, asta pentru că oamenii fac orice ca să aibă un oraș cât mai atrăgător, iar grecii au reușit din plin cu Corfu.

Cum ajungi acolo? E simplu, într-o zi ești acolo. Te urci frumușel în mașină și în vreo 12-14 ore ești acolo (dacă pleci din București). Ieși pe la Giurgiu/Ruse și poți s-o iei ori pe la Veliko Tarnovo sau prin Sofia. Ai parte de autostrăzi și în Bulgaria, dar și în Grecia. Iar în Grecia, autostrada o plătești pe bucăți, gen, o medie de 3 euro pentru 30 de km, cred. Apoi o să ai nevoie de feribot care te mai costă și ăla vreo 20 de euro (sau 10 euro dacă ești cu motorul).

Pentru o vacanță perfectă, v-aș sugera următorul program. Vă opriți o seară în Salonic, cel mai european oraș din Grecia. Plin de terase, agitație, oameni și locuri faine, n-o să vă opriți din poze și vizitat. Iar aici, la Pastagio, am găsit locul unde poți să-ți iei ditamai sanvișul baghetă cu 2 euro, iar cola e 80 de cenți!!! A doua zi puteți pleca spre Ioannina, un alt oraș superb din Grecia pe care musai trebuie să-l includeți pe lista voastră de vizitat. Când o să vă beți cafeaua la terasele de aici, vă asigur că o să vreți să stați vreo 2 zile și pe-aici ca să descoperiți tot ce-are de oferit.

Dacă nu aveți mașină, atunci ar fi varianta avionului, dar nu vi-o recomand. Asta pentru că nu există zboruri directe, ci doar cu escale și durează la fel de mult ca și cu mașina. Nu mai spun că te costă de te rupe. Asta m-a asigurat Sorin de la Airline Travel. Așa că cel mai bine e să apelați la o agenție de travel care să vă ofere cel mai bun pachet (chit că e cu autocarul sau cu avionul). Iar mai jos puteți să apelați la agenția care m-a plimbat pe mine prin locurile astea minunate. Iar aici, puteți să vedeți un album întreg de poze din excursia #GreekExplorer.

Acest articol a fost scris in infoturul “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat de TurismMarket.com in parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti.ro, TravelWithaSmile.net, LAMONZA (www.lamonzashop.ro) si Art & Craft(www.artandcraft.ro)

Infomediu Europa

2015-03-03 04.25.02 1

Ieri s-a lansat prima revistă din România, tipărită 100% pe hârtie reciclată! E o premieră pentru noi iar pentru mine o bucurie. Înseamnă că o să am mai mulți copaci de care să mă scarpin. 🙂

Revista Infomediu Europa este o revistă de profil. Tot ce ține de eco și de metode de reciclare, o să găsești aici. E adevărat, ca orice lucru sănătos și bun, e cam scumpă. Asta pentru că e mai scump să reciclezi decât să defrișezi. Dar voi știați că o hârtie poate fi reciclată până la 6, 7 ori? Dap. Și în tot acest timp nu mai ai nevoie să tai copăcei.

Eu m-am apucat deja să citesc și o să vă țin la curent cu ce se întâmplă în lumea asta, căci deja am descoperit niște proiecte și știri interesante.

Cu placa la Arena Platoș

 

Processed with VSCOcam with m5 preset

În căutare de senzații noi, am decis să mă dau și eu cu placa ca vaca, că tot am văzut eu lumea disperată pe pârtii, ba cu placa, ba cu schiurile. Și cum pe Valea Prahovei leșin de aglomerație, am zis să merg un pic mai încolo, că știu eu o pârtie tare faină!

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Mai exact, m-am dus la Arena Platoș. Pârtia asta e situată la Păltiniș, la vreo câțiva kilometri de Sibiu. Ca direcție, întreabă lumea din Sibiu cum ajungi la Muzeul Satului și de-acolo ține-o drept până ajungi pe pârtie. O să treci chiar prin Rășinari, poate cea mai frumoasă comună din România. Strada principală (106A) e foarte îngustă. De fapt nu are nici trotuare, ceea ce înseamnă că toate casele sunt fix la marginea drumului. Zici că mergi printr-un tunel de case colorate și fiindcă nu prea-i loc, nici mașinile nu au cum să parcheze acolo. Musai de făcut niște poze, dacă ești pasionat.

Processed with VSCOcam with a6 preset

La Arena Platoș ai parte de una dintre cele mai bune pârtii din țară, unde poți învăța să te dai cu placa sau cu schiurile. Mai ales dacă ai copilași pe-acasă. Nu e aglomerat, e într-o zonă absolut superbă (oamenii pe-aici au vrut să dezvolte turismul încă de pe la 1800 și ceva) și chiar mă gândesc după ce se topește toată zăpada, o să vin aici să pasc toată iarba! 🙂

Chiar la baza pârtiei ai un centru de închiriat echipament. Dacă vrei să-ți închiriezi bootsi și placă sau clăpari și schiuri, te costă 50 de lei echipamentul pe zi (cu tot cu cască, fără e 40). Restul echipamentului (costum de schi/snowboard, mănuși, ochelari, etc) le poți lua de la Intersport sau Decathlon. Ba mai mult de-atât, poți apela și la școala de instructaj locală, unde vei da peste niște oameni care te vor învăța să-ți ții echilibru și să nu cazi ca o vacă din prima. Apoi ski pass-ul pe zi este de 58 de lei (iar în sezon care nu mai e acum, este 75 de lei pe zi). În el ai incluse două pârtii, un telescaun și două T-uri.

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Evident că fiind singura vacă de pe pârtie (cine-a mai văzut așa ceva), am și câștigat primul loc. M-am simțit ca o vacă specială. Apoi mi-au ghiorăit mațele de foame și m-am dus să pap ceva rapid la restaurantul de la baza pârtiei unde poți mânca un sandwich vegetarian cu 8 lei, o porție de cartofi cu 5 lei plus niște sortimente de brânzică plătite la gramaj sau chiar paste cu parmezan în unele zile. Cutia de colicică sau cafeluța este 6 lei. Bericioaica e vreo 5 lei.

Processed with VSCOcam with kk1 preset

Leșinată după atâta efort, m-am târât până în parcare la prima mașină și m-am dus la cazare să mă culc. Sunt destule pensiuni în zonă unde poți poposi (eu am stat la Vila Romantic) dar dacă vrei să te simți cu adevărat ca în Austria, atunci vă recomand hotelul Hohe Rinne. E cu spa-uri, cu masaje, cu saune, cu de toate! Și locul este de vis. Te simți ca în decorurile din Twin Peaks!

Ce nu mi-a plăcut? Păi nu prea am avut de ce să mă plâng. Aici doar turiștii se plâng, în rest lumea de pe-aici îi tare faină (cu excepția recepționerului grumpy). Poate faptul că în continuare se construiesc pensiuni dar drumuri nu, ceea ce face ca accesul la ele să fie un pic dificil pe timp de iarnă. Dar asta se întâmplă cam peste tot.

 

Eram acasă, la Hofburg

Innsbruck-2-33

Cum unde eram? La reședința mea de iarnă din Innsbruck. La Palatul Imperial sau Hofburg, cum îi spun supușii deși eu nu reușesc niciodată să-l pronunț fără să scuip pe cineva.

Mi-am luat o lună de concediu și de leneveală și unde altundeva să-mi odihnesc cornițele regale decât la reședința strămoșilor mei Habsburgi. De vizitat puteți să-l vizitați și voi. Vă dau voie. Dar pentru asta trebuie să plătiți vreo 10 euro, bir. Și ar fi bine să veniți între 9 dimineața și 4.30 după masa.

O să vă placă mult aici. Soiul meu de vacă regală a fost invitată în multe palate, dar aici mă simt cel mai bine. Căci din palat ies direct într-unul din cele mai frumoase orășele din Europa pe care Alpii îl înconjoară ca niște străjeri iscusiți. Și toți prietenii mei pe care i-am invitat aici s-au simțit foarte bine.

Dacă vreți să aflați mai multe despre acest Palat, vă invit să consultați site-ul lor. Sau pur și simplu să veniți să-l vizitați și apoi să mergeți la schi. Cu mine o să vedeți mai multe poze pe contul meu de Instagram.

Singurul lucru trist legat de acest loc este că nu aveți voie să faceți poze. Dar chiar și-așa vă aștept cu nerăbdare la această reședință a mea de iarnă și vă asigur că o să vă simțiți excelent.

Innsbruck-2-39

Auskia este un eveniment realizat cu sprijinul landului Tirol și susținut de Austria.infoLufthansaBMWIntersport & OTP Bank. Powered byBURN. #auskia, #lovetirol, #tirol, #lufthansa, #bmw, #otpdirekt, #burn