Navigation Menu+

Călare pe Ceahlău

Posted on Sep 24, 2014 in Pajiști | 0 comments

Processed with VSCOcam with a5 preset

Hai că pe vârful muntelui mai vezi cai, măgari, dar vaci? Ei bine, da! Vaca de mine s-a cocoțat în vârf de munte, mai exact la 1904 metri, și de-acolo nu m-am mai suportat preț de câteva momente și-un apus, asta pentru că eram cea mai înaltă vițică la ora aia. Dar n-am ajuns aici așa ușor, a fost cu peripeții nu doar cu drumeții. Dar hai mai bine să vă prezint mijlocul meu de transport că doar nu credeți că m-am deplasat pe propriile copite.

2014-09-24 12.31.58 0

Tati a fost șerpașul meu în această expediție (ca să nu-i zic cărăuș, dar practic asta a fost) și mai că și-a dat duhul ca să mă care până sus. A leșinat de vreo câteva ori, a transpirat toată apa din corp, n-a fost prea vorbăreț, iar eu m-am bucurat liniștită de priveliște și răspundeam cu zâmbete când alții mă vedeau fără nici o grijă și mă invidiau. Dar hai s-o luăm cu începutul.

Processed with VSCOcam with a5 preset

După o cină memorabilă alături de cei 60 de bloggeri de #priNeamt și un somn în paturile mega pufoase și confortabile de la Hotelul Bistrița din Durău, m-am trezit des de dimineață și m-am îndreptat spre punctul de întâlnire care era cabana Salvamont. La vreo doar 50 de metri de hotel. De acolo, după încercările ghidului de a ne calma (și a se calma și pe el văzând că are de-aface cu oameni și vaci care nu mai urcaseră pe munte) am traversat strada și am și intrat pe traseul care ne ducea către cel mai înalt punct, Vârful Toaca. Vedeți că toate traseele sunt foarte bine marcate și înainte de a vă avânta la drumeție treceți pe la Cabana Salvamont și plătiți taxa de traseu (care e doar 5 lei), căci altfel riscați o amendă, taxă menită de altfel a menține curățenia parcului și alte asemenea. Uite aici cam toate traseele ca să vezi ce alegi. Vezi și hartă!  Eu una, am plecat din Durău și am urmat traseul Stațiunea Durău (800 m) – Poiana Viezuri ( 1195 m ) – Cascada Duruitoarea ( 1250 m ) – Poiana Scăius ( 1400 m ) – Curmãtura Piciorul Șchiop – Cabana Dochia ( 1750 m ). Ai zice că e ușor, dar uitându-mă pe fețele celor din jur mi-am dat seama că nu e un traseu deloc ușor. În prima oră au fost câțiva temerari care au cedat și i-am înțeles perfect. Asta nu înseamnă că n-am dat cu biciul în tati ca să meargă mai departe! :))

Processed with VSCOcam

Traseul durează cam 4-5 ore dar se poate face și în mai puțin, gen 3 ore. Depinde cât de obișnuit ești să urci pe munte. Contează foarte mult să mergi cu un grup asemănător ție. Traseul poate fi făcut lejer dacă îl faci în ritmul tău și nu te fugărește nimeni. Pentru că atunci chiar merită să te bucuri de toate locurile pe care le vei întâlni în cale. Iar când ajungi la Cascada Duruitoarea, simți că efortul tău a fost răsplătit pe drept. După ce te-ai odihnit bine și ți-ai făcut un selfie, faci și un refill cu apă proaspătă de munte și după aia leșini ca tati când vezi ce urmează. Ca și cum ar vrea să te lovească și mai tare, urmează o porțiune unde urci un perete vertical, dar norocul e că urci ca pe o scară și ai și bârne de lemn de care să te ții. Chiar și-așa or să-ți tremure picioarele și te vei gândi de multe ori că n-o să ajungi sus și o să te întorci. Dar după ce urci peretele ăsta te întâmpină o priveliște incredibilă. Nu trebuie decât să stai jos și abia atunci o să înțelegi de ce-ai făcut tot efortul ăsta. Eu m-am simțit ca Frodo în toată aventura asta, așa că recomand ca și coloană sonoră Lord of the Rings! Dar nu se termină aici, mai ai de mers și de urcat. Abia când ajungi în Poiana Ariniș îți dai seama că nu mai ai mult. Se vede Mânăstirea iar Cabana Dochia e pe partea cealaltă a platoului. Treci pe lângă Piatra Lăcrimată (îi spun așa pentru că e înclinată și după fiecare ploaie parcă i se scurg lacrimi din ochi) și de-acolo vezi Vârful Toaca sau Minas Tirith, așa cum l-am denumit eu. Dar până acolo, mergea o păpică bună și un somn necesar la Cabana Dochia, loc în care o să găsești tot strictul necesar, chiar dacă e încă în amenajări.

Processed with VSCOcam with a5 preset

Dacă mai ai putere, poți să faci traseul către Vârful Toaca în aceeași zi. Nu durează mai mult de o oră și jumate în ritm lent. Chiar dacă pare foarte aproape de cabană, vă înșelați un pic. Mai ales când vă apropiați și vă întrebați cum naiba o să ajungeți până-n vârf. Asta pentru că dai peste un perete vertical din piatră fără nici un lift sau scară rulantă, cum sunt eu obișnuită. Au fost la un moment dat niște trepte și vă puteți lua după ce-a mai rămas din ele ca să ajungeți în siguranță pe vârf. Când ați ajuns în sfârșit pe Vârf, lângă stația meteo, se cere iar un moment de liniște, iar dacă prindeți și un apus de soare e și mai bine. Dacă se întunecă, vă întoarceți frumușel la cabană, nu-mi stați să vă pierdeți pe-acolo și să v-apuce panica, chiar dacă traseul e foarte ușor. Doar să aveți baterie la telefon pentru lanternă. Ah, și vedeți că doar Vodafone-ul are semnal prin zonă! Și chiar și-așa, aveți cabana meteo în drum iar domnul de acolo vă va primi cu mare căldură și va trebui să alegeți ori un ceai incredibil de bun și natural ori un schinduc sau afinată (benzină sau spirt, căci tării nu pot să le numesc). Ups, l-am dat de gol. Nu trebuia să știe nimeni că are tăria aia acolo. Acum or să dea buzna toți pofticioșii 🙂

DSC_0635

Noaptea vă odihniți un pic la Cabană dar musai să vă treziți pe la un 5-6, asta ca să vă bucurați de răsărit. Aveți șanse să vedeți plafonul de nori deasupra munților și doar voi să fiți deasupra norilor. Chiar dacă e friguleț, puneți haine pe voi și bucurați-vă de priveliștea asta! Iar după un mic dejun bine meritat o luați iar la drum (apropo, toată mâncărica și produsele pe care le vedeți pe-acolo sunt aduse ori de măgăruși ori de oameni din Durău, așa că nu vă mai plângeți că vă cărați doar pe voi până acolo). La întoarcere am ales un traseu mai ușor de coborât dar ceva mai lung. Traseul este Cabana Dochia ( 1750 m ) – Cabana Fîntînele ( 1220 m ) – Statiunea Durãu ( 800 m ). O să vedeți stânca Panaghia (vreo doo poze mai sus), o să treceți pe lângă Morminte unde și-au găsit sfârșitul niște soldați nemțălăi (unde și-au găsit și ăștia să lupte…) și mai tot traseul o să vă bucurați de priveliștea superbă ce dă spre Durău. La Cabana Fîntînele puteți să poposiți ceva vreme, asta pentru că vă așteaptă o coborâre destul de bruscă, iar pe tati nu prea-l mai țineau picioarele și m-a cam zdruncinat acolo în spate pe rucsac. Dar puteți să leșinați liniștiți în fața Hotelului când ajungeți înapoi și să vă bucurați că ați făcut acest traseu. Și de ce merită toate astea? Păi chiar și pentru o simplă poză ca cea de mai jos, pentru care multă lume o să vă invidieze. Un lucru să vă notați totuși: 0725826668. Numărul de la Salvamont. Pentru orice eventualitate 🙂

IMG_20140911_111341

5-11 septembrie 2014. Tot ce-a fost de văzut #priNeamt – ediția a III-a a celui mai important eveniment dedicat promovării în mediul online a unui județ din România. Află mai multe detalii pe http://goo.gl/Lw8mzy Organizator: Eventur Bucharest. Powered by Petrom Romania. Parteneri principali: Autoritatea Națională pentru TurismConsiliul Județean NeamțPrimăria Piatra NeamțHotel Bistrița din DurăuBlue Air și Autoboca Rent-a-car.


Scor (din max 5): O vacă! O vacă! O vacă! O vacă! O vacă!

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *