Actimel te trezește de nu te vezi!

Hmmm, Actimel a inventat niște ”fiole” înfiorătoare de trezit dimineața, ceva de-a dreptul horror. În plus de asta, mi-a mai trimis și două ceasuri deșteptătoare care fug de mine dacă vreau să le opresc. Așa că vreau să le fac cadou și să scap de coșmarul ăsta!

Eu nu sunt o vacă matinală și nici nu vreau să fiu, dar Actimel e chiar bun. De când am făcut poza și până acum am ras toate fiolele, deși cică-s bune de consumat dimineața.

Dar sunt sigur că sunt oameni acolo afară care au nevoie de ceasuri deșteptătoare. Așa că am ”doo” frumușele care fug de tine dacă simt că vrei să le oprești doar ca să mai zaci un pic în pat!

Așa că cine le vrea (unu de persoană), să lase un comentariu mai jos și se face!

Acum tre să mă duc să fac ceva că-s plină de energie! Oare ce… niciodată n-am simțit nevoia să mă grăbesc undeva. Hmmm…

Cum a fost la Electric Castle 2017

Ioooi, da ce bine m-am simțit la Electric Castle! A fost așa drăgu că n-a plouat încât am putut să lenevesc și eu la iarbă verde fără să-mi murdăresc copitele. Asta în timp ce mâncam, evident.

Ce să vă spun, sunt vacă de festival și sunt extrem de fericită atunci când lumea întreabă de mine și vrea să facă o poză cu mine! Toată lumea-n sus și-n jos: ”Da vaca unde e?”. Ei bine, am dat târcoale cam prin toate zonele de festival ca să văd ce mai e nou.

Pe lângă lumea bună și relaxată, am dat peste câteva zone care mi-au ridicat cornițele ca niște sprâncene. E prima oară când intru în Castelul Banffy și oamenii ăia au făcut câteva lucruri foarte drăguțe pe-acolo. Apoi scena principală a fost mai mare ca mine (dacă e posibil așa ceva), cu multe ecrane și cu niște wallpaper-uri drăguțe de pus pe telefon sau laptop. 🙂

 

Eh, și-acum să vorbim de ce era mai important. Mâncărica! Știți doar că mie îmi place să mănânc foarte mult, dar mi-era teamă că va trebui să dau cu mătura prin festival ca să-mi câștig banii. Iar eu cum sunt o regină de fel, nu mi-aș fi permis un asemenea comportament.

Noroc că au venit cei de la Lidl și m-au salvat. Mi-au pus la dispoziție o zonă specială la Royal Food Court unde m-am umplut seară de seară de paste delicioase la prețuri super bune, apoi îmi răcoream cornițele la Royal Garden cu limonade și salate de fructe, iar pentru cei care stăteau în camping au putut merge la Royal Market, un supermarket Lidl în adevăratul sens al cuvântului, de unde puteau cumpăra mâncare și apoi puteau s-o pună pe grătar la Royal Grill. Acuma, eu n-am stat ca vaca-n camping, că-s regină, da recunosc că de câteva ori m-am dus la magazan și mi-am cumpărat de păpică și de băut, tocma pentru că era foarte avantajos.

Eh, și uite așa am reușit să-mi mențin silueta de vacă și să nu slăbesc nici un kil. Și sunt foarte fericită! 🙂

Ah, apropo, m-am tolănit într-o zi în roata aia mare după vreo 3 salățuri și a fost mirific! Mai vin și la anul! Iar până atunci, dați un follow contului meu de Instagram. 🙂

Electric Castle 2017

Poza asta superbisimă e din 2014, de la prima ediție Electric Castle la care am participat. Au trecut 3 ani de-atunci și mâine mă îndrept înspre vastele pășuni de pe domeniul Banffy, unde-mi voi umple burdihanul și voi zace liniștită în… ploaie.

Doar că s-or schimbat mult lucrurile de-atunci, iar la ediția asta se întâmplă niște chestii foarte faine.

Pe lângă faptul că vor exista și scene acoperite, oamenii ăștia s-au gândit la fundul meu de regină și au tot adus tot felul de îmbunătățiri încât să nu-mi mocirlesc copitele în halul ăla.

Eh, și chiar dacă nu găsesc iarbă proaspătă de păscut, o să mă duc la Lidl să-mi cumpăr. Da, da, Lidl care este partener oficios al EC, își deschide primul supermarket din cadrul unui festival și se cheamă Royal Market. Pe lângă chestii utile cum ar fi cizmele sau corturi și izoprene, mai găsești și păpică din greu și cât faci asta, îți poți lăsa telefonul la încărcat în dulapurile de la intrare.

Dacă nu vrei să te simți ca acasă și vrei să-ți gătească cineva, atunci poți să-ți deplasezi fizicul la Royal Grill unde nu prea te vei încurca de vegetarieni, dar vei avea șansa să-ți gătească bucătarii profesioniști Lidl.

Și dacă vrei s-o arzi regește, apăi la Royal Food Court tre să mergi. Se face masă mare, lungă, iar în capăt va trona un tron, unde voi șede eu bineînțeles, dar o să te las și pe tine să-ți faci selfie-uri dacă vrei. Asta pentru că poți fi norocos și să-ți gătească Chef Florin Dumitrescu. Dacă nu, te consolezi cu un mic dejun. A-ha, mic dejun la festival, ai auzit bine!

La Royal Garden se merge pentru relaxare, pentru niște poze, pentru un alt tron și am eu o vagă bănuială că aici se vor înfiripa niște prietenii amoroase! 🙂

Noh, gata, că tre să-mi fac bagajul ca să inspectez cu ochii mei ce se întâmplă acolo! Fiți cu ochii pe contul meu de Instagram ca să vedeți mai multe!

M-am întors!

 

Muuuultă vreme a trecut de când n-am mai scris pe blog, da mi-era un pic dor. Așa că iată-mă din nou!

Asta și pentru că multă lume a tot întrebat de mine și se așteaptă să tot apar cu lucruri noi. Drept urmare, îmi voi pune cornițele la treabă și voi începe serios să scriu și să vă povestesc despre toate lucrurile minunate pe care le primesc sau locurile pe care le vizitez și unde de cele mai multe ori ajung să mănânc ca o vacă!

Poza asta a fost făcută la Mazilique în studio, unde am păpăcit al naibii de bine acum vreo câteva luni.

Vită Asiatică

Processed with VSCOcam with e1 preset

Nu, nu, nu. Nu e vorba de nici o rețetă cu vită asiatică. Ci vaca de mine s-a prezentat la deschiderea unui restaurant asiatic all you can eat și a mâncat până n-a mai putut.

Când aud de locuri unde poți să mănânci cât vrei, mi se învârt cornițele de bucurie și leșin de plăcere. Și mai ales dacă ai de unde să alegi, că vorba cuiva, să tot bagi ceafă, ceafă, ceafă, parcă nu merge.

Așa că am ajuns la Restaurant Asiatic, pe lângă mall Vitan, să văd cu ce-o să mă delectez. Am văzut covor roșu la intrare, așa că mi-am ridicat nasul pe sus și am intrat ca o lady cunoscătoare. M-au trădat mațele când au început să ghiorăie, căci mi-era o fomică de nedescris.

Și ăsta era locul perfect. Dacă ajungeam până în ora 15:00 aș fi plătit 29 de lei și puteam să mănânc până la epuizare tot ce găseam la bufetul din dotare. Dar după ora 17:00 când am popsit și eu, tariful urcă până la 69 de lei, dar asta pentru că se mai deschide un al doilea bufet și mai vine și un bucătar care manevrează cuțitele ca Cichi Cean și-ți gătește pe loc în fața ta. Așa că stomăcelul meu a zâmbit la interior și am trecut la treabă.

Tot ce trebuie să faci e să-ți iei o farfurie și să dai ocoale bufetului și să-ți pui din fiecare cât vrei tu. Și ai foarte multe opțiuni chiar dacă ești vegetarian și nu-ți place să mănânci văcuțe ca mine. Ce m-a oprit la un moment dat să nu-mi mai pun în farfurie până la refuz, a fost semnul de mai jos:

Processed with VSCOcam with e1 preset

Și au dreptate. Ideea e că te poți duce la masă, razi tot din farfurie și apoi dacă îți mai e foame (cum e cazul meu de obicei) te ridici și te duci iar cu farfuria la bufet să faci un refill pe cinste. Pentru că altfel, n-are rost să irosești mâncare aiurea. E acolo pentru tine și nu dispare și nici nu se termină.

Locul e foarte încăpător și îți găsești loc destul la o masă, canapea sau separeu. Dacă vrei s-o arzi exclusivist cum face o vacă respectabilă ca mine, ai posibilitatea să iei masa cu minim 6 prieteni într-o cameră doar a ta, unde ai și un chelner care vine și te servește doar pe tine. Asta pentru suma de 100 de lei de persoană. Dacă ai rangul de regină, poți plăti 200 de lei și mergi direct la salonul de VIP unde după ce bagi ca vaca în tine, poți cânta la karaoke. Ciudați asiaticii ăștia, mie-mi vine să leșin pe canapea după ce mănânc, iar ei au chef de cântat. Dar fiecare cu plăcerile lui.

Cum e mâncarea? Bună, gustoasă, o experiență de încercat. Nu prea am păpat asiatic până acum, dar am ras tot din farfurie. Nu e ceva Mișlen, dar ideea unui all you can eat (care cred că e cam prima oară la noi) e ideală și merită de luat un prânz aici. Ai tot felul de sălățici, orezării, niște ciuperci și fructe ciudate pe care nu le găsești la noi și-ți zic că o să te întorci cu farfuria de vreo două ori. Ah, și să nu pierdeți din vedere frigiderul cu dulciuri din spatele bufetului. Nu știu de ce l-au ascuns acolo, credeau că nu-l văd, sau ce? 🙂

Puncte minus? Păi în afară de locație, nu prea am văzut. Adică nu prea am treabă prin Vitan, deși pe cei din zonă clar îi va mulțumi. Deși cred că genul ăsta de restaurant ar avea un succes enorm în Pipera, la amicii mei corporatiști.

Pfoai, iar mi s-a făcut foame!

Processed with VSCOcam with e1 preset

Vaca melomană

VV la Enescu 2015 02

După ce și-au tușit toți plămânii și și-au tocit palmele în aplauze frenetice, m-am ascuns între floriile alea delicioase de pe scenă și am început să le pap. Nu prea am înțeles eu de ce dădea nenea ăla din mâini pe scenă, dar muzica e foarte frumoasă și m-am simțit așa, ca o regină! Așa că am încercat să aflu care-i rolul unui dirijor.

Noh, cică el ar fi cel care conduce totul. Bine, asta m-au dus și pe mine cornițele să mă gândesc, dar nu pare că vreun instrumentist se uită la el. Mai ales că toți au partitură așa că de ce mai au nevoie de el?

Păi au nevoie de el pentru că în primul rând, dirijorul are partitura generală. Adică, fiecare instrumentist are doar partitura instrumentului la care cântă (vioară, de exemplu) și nu și a colegului de la bubă, pardon, tubă. Și ei nu cântă aceleași note sau în același timp. Așa că e nevoie de cineva care să știe când intră și când are de cântat fiecare instrument din orchestră. Iar acela e dirijorul.

Sunt foarte dese momentele în care partida ta de instrumente nu are de cântat, muzica este preluată de altă partidă de instrumente, așa că tu lași instrumentul pe picior și te odihnești. Nu mai numeri pauzele, căci te-ai obișnuit deja cu partitura și cu melodia, dar totuși cum faci să intri la fix atunci când ai de cântat? Și nu doar tu, ci și colegii tăi de partidă cu care trebuie să suni ca și unul singur. Păi atunci te uiți la dirijor și el o să-ți dea intrarea. Să-ți dea ce? INTRAREA! Adică îți face semn dinainte că acum e momentul în care trebuie să cânți.

Apoi, dirijorul este cel care marchează măsura și tempo-ul în care se cântă o piesă. Adică sunt în jur de vreo 100 de oameni pe scenă. Toți știu că piesa respectivă are măsura și tempo-ul respectiv, deoarece scrie pe fiecare partitură. Dar fiind oameni, fiecare are o percepție diferită și personală apropo de ce înseamnă timpul. Așa că dacă nu ar exista un dirijor, fiecare ar avea ritmul lui și ar ieși o ciorbă îngrozitoare. Așa că dirijorul este cel care marchează ritmul unei piese cu ajutorul acelei baghete. Își ridică mâinile pentru a-i atenționa pe toți instrumentiștii, se uită la ei și în momentul când știe că-i are pe toți sub atenția lui, le dă intrarea cu un timp înainte pentru a se sesiza viteza la care se va cânta.

Și probabil cel mai important lucru al unui dirijor este că el e cel care oferă interpretarea cuvenită. Chiar dacă scrie negru pe alb în partitură, fiecare dirijor are posibilitatea de a interpreta în felul personal orice lucrare. Prin gesturile mâinilor poate face o orchestră să cânte mai rar și mai încet sau dimpotrivă, mai rapid și mai tare și mult mai energic. Este foarte posibil să nu-ți placă un concert din cauza dirijorului sau să te îndrăgostești de muzica asta pentru că dirijorul este cel care a reușit să-i facă pe instrumentiști să interpreteze atât de bine. Așa că importanța lui este colosală în cadrul unei orchestre sau cor.

De fapt, dirijorul este un DJ fără pic de tehnologie. El este cel care alege piesele, le stabilește ritmul, le dă play și face fading între ele. Pe lângă asta mai adaugă și niște efecte și iese totul perfect.

Vă recomand să mergeți la Festivalul Enescu. Dacă nu ați mai prins bilete, stați fără grijă. Concertele se difuzează în direct pe site-ul lor sau puteți cumpăra bilete la cinema-ul din Băneasa Mall pentru a le viziona. Mai ales că diseară e ”Patetica” de Ceaikovski și sună divin. Musai să o ascultați o dată în viață!

Veneția din Cluj

2015-09-01 09.11.26 1_resized

Am fost în hibernare în ultimele luni că simțeam cum pierd din greutate, dar m-am întors plină de viață și m-am trezit pe o stradă faină din Veneția. Pardon, din Cluj. E un loc pe care vi-l recomand să-l vizitați!

Duminica trecută am fost la o plimbare prin Cluj și am vrut să ajung într-un loc pe care l-am mai văzut prin feed-ul instagramerilor de acolo. E o stradă cu un canal de apă ce amintește de Veneția sau Amsterdam. Ceva ce nu prea vezi în mod obișnuit în orașele din România.

E un loc tare fain și liniștit, chiar în centrul Clujului. Nu e o stradă prea circulată (având în vedere că e pietonală), dar are un farmec aparte. Și cred că e tare fain să și stai în blocurile de aici. Să ieși dimineața pe geam și să ai o apă curgătoare la tine, e ceva. Și da, în poză e o rață moțată care se tot chiombea la fundul meu mare de vacă.

Strada se cheamă Andrei Șaguna și o puteți găsi aici. Acum vreau să văd poze de la voi de pe strada asta! 🙂

Și dacă vreți apoi să mâncați un pițălău foarte bun, încercați la Club Italia. E lângă Euphoria (un local mai de fițe) pe care-l știe mai toată lumea. La Club Italia ai parte însă de o casă destul de dărăpănată, o terasă comunistă, ospătari îmbrăcați ca-n 85, dar e foarte multă liniște, servicii ok, iar pizza e de-a dreptul delicioasă. Am înțeles că patronul e italian și d-aia iese așa bună. Prețurile variază între 22 și ajung pe la vreo 30 de lei. Și te lingi pe degete dup-aia!

Vaca Verde se spală numai cu Ariel

Aceasta nu este o reclamă la un detergent ci o recenzie la un hotel. Pentru că sunt vacă și îmi permit!

Weekend-ul trecut am fost cu Ariel la Cluj, la Electric Castle. Și fiind extrem de prețioasă și de prințesă am ales să stau în camera de hotel toată ziulica decât să mă mocirlesc cu purceii. Am vrut să mă relaxez și să dorm într-unul din cele mai bune paturi din câte mi-am odihnit vreodată copitele.

Cam dificil să găsești cazare în Cluj când sunt evenimente importante așa că vă sugerez să faceți asta din timp. Eu am avut noroc și am găsit cazare la West City Hotel, care e pe undeva prin Florești, la intrarea în Cluj. Nu-i departe, ba chiar e la vreo 10-15 minute de mers cu mașina față de centrul Clujului. Și pe lângă asta e și pe artera principală așa că nu trebuie decât să mergi drept și ajungi în Cluj.

E un hotel de 4 stele care arată foarte bine, e construit de la zero (ceea ce înseamnă că nu vei da peste ceva renovat) și eu zic că merită toată atenția. E unul dintre cele mai faine hoteluri în care am stat. Camerele sunt mari, ai loc să-ți arunci toți chiloțeii și cioropeii și tot mai ai loc de altceva, paturile sunt incredibil de pufoase și nu te lasă să te dai jos din ele, draperiile ucid orice lumină (practic habar când s-a luminat de ziuă), e foarte curat, dușurile sunt open space și nu se umple toată baia de apă și nu mai rămâne decât să-ți pui halatul pe tine și să cobori la micul dejun care poate fi servit într-un restaurant foarte fain, unde te vei sătura pe deplin din ce au ei acolo de oferit. Personalul e foarte amabil și n-am găsit oameni care să lucreze în silă sau să se poarte cu tine ca și cum ar trebui să vii acolo pentru ultima oară (așa cum se înâmplă în multe alte locuri).

Și acum vine surpriza cea mare! Știți cât am dat pe noapte? 350 de lei? 500 de lei? Neaaah! Am dat fix 200 de lei pe noapte. Având în vedere că și cele mai mizerabile pensiuni ajung să-ți ceară 150 de lei pe noapte, practic n-ai avea nici cel mai mic motiv să nu stai aici. Singurul lucru care mi-a lipsit a fost un centru spa, sau o piscină, ceva, că deh, sunt prințesă. În rest, ăsta e locul unde o să mă cazez ori de câte ori vin în Cluj.

Și nu s-a supărat nimeni că ”unii” au cărat tot nămolul de la festival în hotel. :))) De la mine primește atâtea vaci câte stele are, căci dacă nu ai mașină, e cam incomod de ajuns până în centru.

Some moments are just priceless! 😊 #denepretuit #contactless #ElectricCastle #vscocam

A photo posted by Alex Damian (@psihotrop) on

O vacă într-un planor

DSC_0177

Eh, acum să vă văd! Ați mai văzut voi vreodată o vită care să zboare cu un planor? Mda, mă gândeam eu. Dar am făcut-o și pe asta și de-abia aștept să vă povestesc cum a fost!

La începutul lunii mai am fost în #vizitainHD, un eveniment la care am mai participat și în trecut, asta pentru că îmi place tare mult zona aia de țară și mă întorc cu drag de fiecare dată. Puteți să căutați hashtag-ul pe Instagram ca să vedeți o grămadă de poze faine de-acolo. De data asta însă am trecut la celălalt nivel și am profitat de ziua porților deschise ale Aeroclubului Deva și m-am dat cu un planor.

Muuuai, e o senzație tare faină, mi s-a zburlit tot părul de pe mine și mi s-au rotit cornițele de câteva ori de emoție. Dacă stai să te gândești că de fapt nu e nici un motor care te ține acolo sus și că depinzi doar de vânt, ai doar două soluții. Să începi să-ți faci probleme sau de fapt să te bucuri de una dintre cele mai faine invenții. Cum m-am văzut la înălțime (așa cum îmi șade bine), m-am relaxat și am super profitat de experiența asta genială.

Un planor arată ca un avion, doar că nu are motor și se folosește de curenții de aer pentru a plana. El este tras cu un mosor și imediat se ridică în aer. Apoi te bucuri liniștit de priveliște având la îndemână câteva manete care te ajută în ce direcție vrei s-o apuci.

Ca să-ți poți saluta supușii de la înălțime trebuie să plătești doar 16 euro o cursă care ține vreo 6 minute. Mie mi se pare un preț foarte accesibil pentru o experiență de genul ăsta. Și vă sugerez să faceți asta în Deva pentru că aveți și ce vedea din planor. La relief mă refer. Mai niște munți, mai o Cetatea Devei, mai niște oi care de fapt îți dai seama că sunt oameni, etc.

Mai jos puteți să vedeți un scurt clip ca să vă faceți idee despre ce e vorba. Deși senzația de acolo nu se compară cu nici o înregistrare. Chestia asta trebuie trăită pe viu!

Vizită în HD 2015 este un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgău şi Călin Bobora. Proiectul este sponsorizat de Fermele Ado, Gourmetgift, AquaSaraHotel Sarmis Deva, Aeroclubul Deva şi este susţinut de Primăria Oraşului Simeria şi Primăria Oraşului Deva.

În vizită la surate

DSC_0500

Voi știți că o vițică poate să dea până la 30, 40 de litri de lapte pe zi? În special dacă îi pui și niște muzică relaxantă și o faci să se simtă ca la SPA? Asta și multe alte lucruri interesante le-am aflat când am vizitat o fermă plină cu surate din județul Hunedoara.

Păi eu nu știu dacă aș putea să beau atâta lapte. Probabil m-aș transforma într-o bilă imensă, m-aș rostogoli și aș leșina la un moment dat. Dar asta îmi spunea Cătălin, medic veterinar la Fermele Ado, un băiat extrem de pasionat de munca pe care o făcea și cu mare dragoste față de animale.

DSC_0535

Pe lângă asta am aflat că fiecare vițea are propia ei fișă medicală. Înainte să meargă la muls, toată lumea știe dacă suferă de ceva, dacă e supărată și ce-ar trebui să facă în sensul ăsta. Pe lângă asta, locul e împânzit de camere de supraveghere, așa că oricine se poate conecta de pe telefonul mobil și poate observa ce se întâmplă în fermă la orice oră din zi și din noapte. Grijă mare pentru văcuțe aici.

Deși eu ador căldura și m-aș tolăni pe orice plajă din lume, se pare că văcuțelor nu le priește așa de mult canicula. Ba chiar, temperatura ideală e undeva pe la 15 grade Celsius. Dacă e prea cald, le ia cu transpirații, cu bufeuri și se decid să nu mai dea atâta lapte. Hmm, am zis eu scoțând abur pe nas. Nu m-aș fi gândit cât de rezistente sunt văcuțele la frig. Rezistă lejer și la temperaturi de 5 grade.

DSC_0589

Bine, bine, dar cum de sunt toate așa frumoase? Păi, Cătălin nu doar are grijă de sănătatea văcuțelor de aici, ci se și asigură că urmașele lor vor fi adevărate doamne. Am ridicat o sprânceană științifică, deoarece n-am văut nici un bou la orizont, dar răspunsul a venit înainte de a pune eu întrebarea. Nu se folosește un singur taur pentru a face dragoste cu toate vacile. De fapt și din păcate, nimeni nu prea face dragoste aici. Asta pentru că inseminarea se face artificial. Ferma dispune de mai multe…hmm…”sortimente” de tauri la fiolă (vă imaginați ce e în fiolele alea, yak) și ele sunt folosite în funcție de nevoile văcuțelor. De exemplu, dacă o vițea are ugerul prea mic, atunci se apelează la ”elixirul” unui taur care va asigura urmașelor un uger mai mare. Practic, modificarea genei în binele producției și al sănătății animalului este o grijă constantă aici.

A trebuit să pun și întrebarea tristă. Ce se întâmplă cu văcuțele de aici când îmbătrânesc? Și din fericire, nu abatorul e prima opțiune. O vițică poate da randament până la 15 ani, dacă nu mai mult. După asta, producția ei de lapte scade, așa că ele sunt vândute la țărani care se pot mulțumi și cu o producție de 5, 10 litri de lapte pe zi. Dacă nu, se trimit și la procesare pentru mâncare, ca să băgați big meci în voi 🙁

DSC_0532

Dar viața își are ciclul ei firesc, așa că povestea nu e tristă, ba chiar am dat peste niște prospături cu care m-am ”delectat” pe îndelete. De fapt, m-am lins cu un vițel, dar să nu mai spuneți la nimeni, da? 🙂

DSC_0554

DSC_0556

DSC_0560

DSC_0561

Vizită în HD 2015 este un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgău şi Călin Bobora. Proiectul este sponsorizat de Fermele Ado, Gourmetgift, AquaSaraHotel Sarmis Deva, Aeroclubul Deva şi este susţinut de Primăria Oraşului Simeria şi Primăria Oraşului Deva.